Editura: Crime Scene Press
Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️
Număr de pagini: 368
Anul apariției: 2026
Traducere: Ioana Bena
Ann Cleeves este considerată noua Agatha Christie a literaturii britanice. S-a născut în 1954 și a copilărit în partea de vest a Angliei, în Herefordshire și apoi în North Devon. După ce a renunțat la facultate, a avut o serie de job-uri ocazionale dintre cele mai diverse: asistent social pentru copii, bucătar la un centru de observare a păsărilor, ajutor de salvamar și ofițer pentru eliberarea condiționată. S-a căsătorit cu Tim Cleeves, un cunoscut ornitolog și, când acesta a primit un post pe micuța insulă Hilbre, aflată în estuarul Dee, unde ei doi erau singurii locuitori, s-a apucat de scris. Au urmat mai multe romane (peste douăzeci), publicate începând cu 1986, care au fost traduse în peste 20 de limbi până în prezent. Cele două serii de succes ale lui Ann Cleeves au fost transpuse în două seriale TV realizate de ITV (după cărțile care o au drept protagonistă pe Vera Stanhope) și respectiv BBC (după volumele din seria Shetland). Serialul Vera a fost deja difuzat în peste 30 de țări, printre care Australia, S.U.A., Germania, Cehia, Polonia, Japonia, Canada, Suedia etc. În 2006 Ann Cleeves a primit premiul Duncan Lawrie Dagger, acordat de către Crime Writers’ Association (CWA) pentru volumul Negru de corb (Raven Black), primul din seria Shetland. Anul 2014 a reprezentat pentru autoare una dintre cele mai bune perioade literare, succesul celor două seriale TV atrăgând după sine vânzări excepționale ale tuturor romanelor sale. În 2015, la Crime Scene Press au mai apărut în limba română un roman din seria Vera Stanhope, Secretele din Strada Portului (Harbour Street), iar din seria Shetland în 2016 – Oase roșii (Red Bones) și în 2017 – Negru de corb (Raven Black). Tot în 2017, Ann Cleeves a fost distinsă cu Premiul Diamond Dagger pentru întreaga carieră, acordat de aceeași Crime Writers' Association.
ᨒᨒ CÂT DE BINE ÎI CUNOȘTI PE CEI DIN JURUL TĂU? ᨒᨒ
„Un nou roman cu Jimmy Perez. O furtună violentă se abate asupra insulei Orkney, lăsând în urma ei cadavrul lui Archie Stout. În apropiere este descoperită neobișnuita armă a crimei, o piatră din Neolitic purtând inscripții străvechi. Moartea lui Archie, un personaj aproape legendar, este o lovitură puternică pentru comunitate. Inspectorul Jimmy Perez, care nu e străin de complexitățile firii omenești și de întunericul care poate sălășlui în ea, apare rapid la fața locului. Pentru el, Archie era un prieten din copilărie, iar cazul capătă o nuanță mult mai personală decât majoritatea. Locuind acum pe Orkney împreună cu Willow, partenera lui, Perez se pomenește în scurtă vreme atras în viața multor insulari, mulți dintre ei tăinuind secrete – secrete întunecate, care ar fi putut să ducă la crimă. Pe aceste meleaguri străvechi, îmbibate de istorie, Perez trebuie să discearnă adevărul de legendă înainte ca ucigașul să lovească din nou.”
„– Știi cine ar fi putut să vrea să-l omoare?
Ea clătină din cap.– N-am nici cea mai vagă idee.”
Jimmy Perez revine într-un nou roman scris de Ann Cleeves, dar revine într-un alt decor. După anii pe care i-a petrecut în Shetland, detectivul pe care îl știm s-a stabilit în Orkney alături de Willow Reeve, iar viața lui pare să fi ajuns (în sfârșit?) într-o etapă ceva mai liniștită. Numai că liniștea insulelor nordice este înșelătoare, iar Pietrele ucigașe îl readuce pe Perez în mijlocul unei anchete care îl atinge într-un punct extrem de personal. Archie Stout, unul dintre cei mai vechi și apropiați prieteni ai săi, dispare într-o noapte de iarnă. Perez pleacă spre Westray, insula pe care Archie trăia împreună cu familia sa și unde lucra ca fermier. Căutarea se încheie însă cu descoperirea cadavrului acestuia în apropierea unui sit arheologic. Lângă trup se află obiectul folosit pentru uciderea lui: o piatră străveche, furată dintr-un centru local de patrimoniu, cu spirale sculptate pe suprafața ei. Alegerea unei asemenea arme sugerează imediat premeditarea. Cineva a luat piatra, a dus-o la locul crimei și a folosit-o împotriva lui Archie. Întrebarea devine, firește, cine avea un motiv suficient de puternic pentru a face asta. Pentru Jimmy, ancheta este complicată de relația pe care a avut-o cu victima: Archie este, ca atare, o parte a trecutului său, și nu un alt caz cu care are de-a face, un nume într-un dosar. Îi cunoaște soția, familia, viața pe care aparent și-o construise. Iar investigația îl obligă să accepte una dintre ideile recurente ale romanelor polițiste ale lui Ann Cleeves: putem petrece ani întregi lângă cineva fără să cunoaștem toate versiunile acelei persoane. Pe măsură ce apar informații despre relațiile lui Archie, inclusiv despre apropierea lui de o tânără artistă venită pe insulă, imaginea prietenului cunoscut de Jimmy începe să se fisureze. Este suficient pentru ca autoarea să consolideze în carte investigație cu mai mulți suspecți, piste false și întrebări despre cât de bine își cunoaște Perez propriul trecut.
„– Acum nu mai există niciun risc.”
Dacă există un element care rămâne extrem de puternic de la început până la sfârșit, acesta este decorul. Ann Cleeves știe faptul că „izolarea geografică” este un foarte, foarte bun într-un instrument narativ, un catalizator, iar Orkney se potrivește foarte bine stilului său. Acțiunea se desfășoară în apropierea Crăciunului, într-o perioadă în care vremea schimbătoare afectează legăturile dintre insule și continent. Ceața poate ține avioanele la sol, traversarea cu feribotul este singura posibilitate, iar distanțele care pe hartă nu par spectaculoase capătă altă greutate. Ancheta trebuie să se adapteze ritmului locului. Această izolare creează senzația unei comunități aproape închise, îți dă un sentiment de claustrofobie. Oamenii se cunosc, poveștile circulă, trecutul este greu de separat de prezent, iar sosirea unui străin este remarcată. Crima lui Archie tulbură astfel un sistem de relații care exista cu mult înainte ca poliția să înceapă să pună întrebări. Foarte interesantă este și integrarea patrimoniului arheologic și a tradițiilor locale. Piatra folosită drept armă nu este un accesoriu ales întâmplător. Ea leagă crima contemporană de istoria locului și creează, cel puțin inițial, impresia că răspunsul ar putea fi ascuns undeva în relația dintre comunitate, trecut și identitatea insulei. Atmosfera este rece, întunecată și apăsătoare, potrivită unei povești care se petrece în plină iarnă nordică. Există ceva foarte vizual în peisajele descrise de Cleeves: marea, vântul, terenurile deschise, siturile arheologice și micile comunități aflate la distanță unele de altele. Fără doar și poate, dacă îți plac romanele atmosferice, atunci acesta merită avut în vedere.
„(...) Și tot acolo era și cel pe care îl bănuia că ucisese de două ori.”
Ann Cleeves este interesată în mod evident de Orkney, de istoria insulelor și de identitatea lor culturală. Uneori însă pare atât de preocupată să includă aceste elemente, încât ancheta ajunge să treacă în plan secund, ceea ce îi știrbește practic din... dinamică. Sunt multe informații despre geografie, patrimoniu, tradiții și istoria locurilor. Luate separat, sunt interesante și evident că sporesc autenticitatea romanului. Acumulate însă (și, ohoh, chiar ai de unde „acumula”) încep să afecteze ritmul. Unele idei sunt reluate, iar senzația este că povestea se apropie uneori de literatura de călătorie, cu un mister plasat în interiorul ei. Cititorii care apreciază romanele polițiste lente, construite în jurul atmosferei și al comunităților izolate, probabil că nu vor considera acest aspect o problemă majoră. Pentru cine caută însă o investigație tensionată, dinamică, nebunească, cu revelații dese și o senzație constantă de pericol (cum este cazul meu), ei bine, situația cam scârțâie. Pietrele ucigașe nu este un thriller alert. Investigația se desfășoară metodic, prin conversații, observații, deplasări și verificarea succesivă a unor ipoteze. Romanul își găsește un ritm ceva mai bun pe parcurs, când pistele încep să se intersecteze și suspiciunile se mută de la un personaj la altul, dar până acolo există porțiuni în care povestea înaintează greu. Nici numărul personajelor nu ajută întotdeauna. Comunitatea din jurul lui Archie este suficient de amplă încât, în anumite momente, cititorul trebuie să rețină cine este cine, ce legătură are fiecare cu victima și de ce persoana respectivă ar putea conta în anchetă. Pentru un mystery bazat pe o comunitate restrânsă, complexitatea este, evident, firească, însă aici distribuția devine pe alocuri (cam prea) aglomerată.
„(...) Era limpede că regreta deja ce spusese și că nu mai avea de gând să dezvăluie nimic.”
Identitatea criminalului este dificil de anticipat, ceea ce în principiu ar trebui să fie un avantaj important pentru un roman polițist, nu? Ann Cleeves reușește să ascundă răspunsul până târziu și să îl țină pe cititor ocupat cu alte ipoteze, undele dintre ele chiar foarte interesante și inteligent consolidate. Problema apare atunci când facem diferența dintre o revelație surprinzătoare și una pregătită subtil. Într-un mystery foarte bun, momentul descoperirii criminalului îți va produce, la modul ideal, două reacții simultane: „Pfoai, chiar nu m-am gândit la asta” și „Acum îmi dau seama că toate indiciile erau chiar în fața mea”. În cazul acestui roman, prima reacție este considerabil mai puternică decât a doua. Revelația vine destul de mult din lateral, să spun așa. Explicațiile ulterioare clarifică logica evenimentelor și motivul este discutat în timpul anchetei, însă pregătirea psihologică a vinovatului nu pare suficient de consistentă. Ar fi fost necesare câteva indicii suplimentare, suficient de discrete încât să nu trădeze soluția, dar suficient de clare retrospectiv încât finalul să pară inevitabil. Din această cauză, surpriza există, însă satisfacția rezolvării cazului este mai știrbită. Da, poți accepta explicația fără să simți neapărat că toate piesele au fost în fața ta de la început. Totuși, pentru un roman care își petrece atât de mult timp construind comunitatea și trecutul personajelor, motivația finală ar fi meritat o dezvoltare psihologică mai atentă, poate mai complexă? În orice caz, a fost un roman bun care m-a ținut acolo și care, părerea mea, își merită cele patru steluțe!
Notă: recenzia face parte din blog tourul dedicat cărții lui Ann Cleeves, Pietrele ucigașe (Jimmy Perez & Willow Reeve, #1), prin care ne dorim ca această recomandare să ajungă la cât mai multe persoane. Romanul a apărut la Editura Crime Scene Press și este disponibil AICI. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare: Anca și Cărțile, Fantaliria, Cărțile Mele și Alți Demoni, Analogii–Antologii, Biblioteca lui Liviu, Ciobanul de Azi, Literatură pe Tocuri, Cărți Blog, CiteștE-Mi-L, Fata cu Cartea!
Alte recenzii ale cărților scrise de Ann Cleeves, apărute și pe blog:
| Pământ rece |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu