Pânda de noapte, de Tracy Sierra - Recenzie (Crime Club)

Editura: Trei

Colecția: Fiction Connection Crime

Rating: ⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 400

Anul apariției: 2024

Traducere: Mihaela Negrilă

Tracy Sierra s-a născut și a copilărit în munții din Colorado. Este avocat și locuiește în New England, într-o veche casă colonială, unde are propria cameră secretă. Când nu scrie, își petrece timpul cu soțul ei și cei doi copii. Pânda de noapte (Editura Trei, colecția Fiction Connection Crime, 2024, traducere de către Mihaela Negrilă) este romanul său de debut și a fost selectat pentru Fallon Book Club, inițiat de moderatorul TV Jimmy Fallon (comedian, actor, cântăreț, scriitor, producător și prezentator de televiziune american, cunoscut pentru interpretarea de roluri comice în cadrul emisiunii Saturday Night Live și pentru prezentarea talk-show-urilor Late Night with Jimmy Fallon și The Tonight Show Starring Jimmy Fallon).

🌒 CÂT DE PRIETEN ÎȚI ESTE ÎNTUNERICUL? 🌒

Pași pe trepte. Doar o secundă să reacționezi. Ce se întâmplă în continuare va decide totul. Singură acasă cu copiii în timpul unei furtuni, o mamă aude un zgomot — în casele vechi se aud tot timpul zgomote. Dar acesta e tulburător de familiar: un pas neobișnuit de greu și de lent, care urcă pe scară. Vede silueta unui bărbat pe hol, învăluită în umbre. Îngrozită, își trezește în liniște copiii și-i împinge în cea mai veche parte a casei, într-o cămăruță secretă. Se ascund toți în timp ce bărbatul îi caută și încearcă să-i ispitească pe copii cu promisiuni și s-o convingă pe mamă să iasă la lumină. În bezna sufocantă, femeia încearcă să-și păstreze calmul și să facă un plan. Să caute o armă sau o cale de evadare? Însă apoi îl zărește. Chipul acela. Vocea aceea. Și își dă seama că situația e și mai gravă decât se temea, pentru că știe exact cine e bărbatul — și ce vrea.

„Pe urmă, un răget, o furie guturală.

Pentru că dormitorul fetiței era gol. Pentru că patul ei încă era cald.

- Treceți înăuntru chiar acum, șuieră ea.

De data asta, copiii nu mai șovăiră.”

Ei bine, să zicem că a fost un thriller okay-ish. Partea mai puțin plăcută este că, deși a început chiar rapid (te bagă direct în acțiune, într-o atmosferă apăsătoare, tensionată, atât de densă încât picură), încetul cu încetul totul a devenit, cel puțin pentru mine, mult prea greoi. Mult prea agasant, pe alocuri. Mult prea greu de crezut și, implicit, asta mi-a cam știrbit din plăcerea lecturii. Sincer, am citit această carte acum destul de mult timp, și vag reușesc să-mi amintesc ce anume s-a întâmplat - știu doar că nu cunosc numele personajelor (sau le-am uitat), că mi s-a părut că la un moment dat nu prea se mai întâmpla nimic și nici nu bănuiam, de fapt, ce s-ar mai putea întâmpla, și că m-am bucurat când în sfârșit am ajuns la sfârșit și am putut s-o las deoparte. De altfel, îmi amintesc și faptul că sfârșitul mi s-a părut a fi „doar ca să fie”, și într-un fel am putut să-mi dau seama că vorbim despre un roman de debut, fiindcă pe alocuri este destul de abundent în lacune și ar putea fi îmbunătățit. Ciudat să zic eu, care nu am scris cartea, c-ar fi putut fi îmbunătățit, nu? Dar, în sfârșit, Tracy Sierra cred că mai mult a reușit să dea lovitura în ceea ce privește atmosfera cărții care, într-adevăr, este obsedantă & de-a dreptul ciudată pe alocuri. Acesta cred că a fost, de fapt, punctul forte al cărții de față. În rest, din păcate lucrurile n-au fost la fel de roz...

„- Mami, ai zis că nu există monștri.

Își lăsă în jos capul, simțind cum asupra ei se coboră o greutate imensă.

- Îmi pare rău, șopti. Am mințit.”

Pânda de noapte spune povestea unei femei cu doi copii care, deodată, se trezește cu un intrus în casă. Din acest punct, începe o luptă contracronometru pentru supraviețuire, și se tot ascunde în diferite locuri (sau doar într-unul, și îl consideră cel mai potrivit - nu mai țin minte) pentru a evita să dea ochii cu acesta. Mai ciudate devin lucrurile în momentul în care tipu' începe să-i solicite anumite lucruri, ceea ce înseamnă că o cunoaște și că, cel mai probabil, e cineva din cercul apropiat. Noi asta știm, de fapt, pentru că însăși ea îl recunoaște pe el, dar nu ne spune cine este. Doar trăim alături de ea toate momentele alea de teamă & angoasă care o încearcă, pentru că se vede neputincioasă de a reacționa fizic - așadar, nu-i rămâne decât să se ascundă și să aștepte cel mai potrivit moment pentru a reacționa - fugind din casă. Într-adevăr, atmosfera devine foarte sufocantă și tensionată în această carte, pentru că Tracy Sierra chiar mi se pare că a reușit să creeze cu atenție această valență a cărții. Mai nepotrivit mi s-a părut faptul că, în toiul unei spargeri, când un posibil criminal (așa-zis „Ungherul”) umblă deasupra, la etaj, tipa asta să vorbească cu copiii ei și să le spună povești, chiar și în șoaptă. Nu știu, poate chiar așa reacționează, de fapt, copiii. Aș fi mizat mai mult pe tăcere absolută, sincer să fi! 

„Acolo, în prag, durerile cumplite pe care le putea provoca Ungherul îi explodară în cap, infinite. Ce era aia în comparație cu ce se afla afară, dincolo de această ușă?

Inspiră, expiră și, în sfârșit, acceptă. Păși afară din casă. În timp ce închidea ușa în urma ei, ochii i se fixară pe grilajul din scară până când ușile se închiseră și micul drug căzu înapoi la locul său, încuind-o pe dinafară.

Punctul de la care nu mai exista întoarcere.”

Nu știu ce-aș mai putea spune despre carte, decât că pentru mine atmosfera chiar a fost una reușită, dar în ceea ce privește restul... Cam nu prea. Ah, da, și trebuie să mai menționez că planurile narative alternează între momentul de față - situația în care se găsește tipa cu cei doi copii - și momente din trecut, care vizează în primul rând relația ei cu soțul și familia acestuia. În primă instanță nu prea îți poți da seama ce relevanță ar avea și cel de-al doilea plan narativ, dar încetul cu încetul se construiește „concluzia acestei cărți”. Mi-ar fi plăcut, spre exemplu, ca personajele să aibă nume, să le pot identifica nu neapărat mai ușor, dar să le dau o oarecare valență „umană” (să zic așa). Altfel, nu m-am prea putut apropia de ele, și nu am făcut decât să privesc din exterior ce se întâmplă și, în fine, încotro se îndreaptă lucrurile. La un moment dat, lectura devenise și greoaie, pentru că mi se părea că nu se mai întâmplă nimic și autoarea nu face decât să bată pasul pe loc. N-a fost cazul să mă facă să o las deoparte, pentru că, repet, chiar mi s-a părut că atmosfera și tensiunea au fost foarte frumos create, încât să devină aproape palpabile. Însă, dacă ar fi reușit să dea o formă mult mai dezvoltată și acțiunii, cu siguranță ar fi ieșit un thriller demențial. 

Notă: recenzia face parte din blog tourul dedicat cărții lui Tracy Sierra, Pânda de noapte, prin care ne dorim ca această recomandare să ajungă la cât mai multe persoane. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare: Anca și Cărțile, Cărțile Mele și Alți Demoni, Analogii-Antologii, Biblioteca lui Liviu, Literatură pe Tocuri, Ciobanul de Azi, CiteștE-Mi-L, Fata cu Cartea!