Editura: Trei
Colecția: Fiction Connection - Crime
Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️
Număr de pagini: 336
Anul apariției: 2025
Traducere: Liliana Urian
Bernard Minier s-a născut în 1960 la Béziers. A lucrat mulți ani ca inspector vamal înainte să debuteze, în 2011, cu romanul Înghețat (Trei, 2019), care s-a bucurat de un mare succes de public și critică, obținând Prix Polar la Festival de Cognac (2011), Découverte Polars Pourpres (2012) și Prix de l’Embouchure (2012). Romanul a fost ecranizat sub forma unui serial de Gaumont și M6, fiind disponibil pe Netflix. În 13 ani, Bernard Minier a vândut peste 8 milioane d exemplare ale romanelor sale. În 2020, a intrat în Top 10 cei mai citiți autori francezi din Franța și a urcat pe locul 6 în 2021. Cărțile sale sunt traduse în 27 de limbi. Lucia s-a vândut în peste 400.000 de exemplare în Franța, iar drepturile de ecranizare TV au fost achiziționate de producătorul spaniol Nostromo. În prezent, Bernard Minier locuiește în Essonne, la sud de Paris. Îl puteți urmări pe www.bernard-minier.com. De același autor, la Editura Trei au mai apărut romanele Înghețat (2019), Cercul (2020), Noaptea (2022) din seria Martin Servaz, precum și Lucia (2023), primul volum al seriei Lucia Guerrero.
🔪DOI ASASINI. DOUĂ LUMI. DUBLĂ AMENINȚARE🔪
În Galicia, un asasin răpește și omoară femei care se trezesc devreme să plece la muncă. Femeile invizibile, femeile din umbră. La Madrid, un alt asasin ucide miliardarii și lasă pe pereții caselor lor acest mesaj: să-i ucidem pe bogătași. Doi asasini, două lumi sub spectrul unei confruntări explozive între clasele sociale. Puternică și rebelă, Lucia Guerrero, anchetatoare la Guardia Civil, rezolvă cele mai grave dosare penale. Miza care i se dezvăluie treptat în aceste cazuri paralele este amețitoare. Iar când primește și ea mesaje de la un expeditor anonim se întreabă dacă a devenit o simplă jucărie în mâinile celor doi criminali.
„Te voi găsi, își jură Arias. Înainte să treacă cele cinci zile, te voi găsi.”
Bernard Minier, unul dintre cei mai îndrăzneți și rafinați maeștri ai thrillerului contemporan francez, revine cu Femeile din umbră, al doilea volum din seria Lucia Guerrero, și face acest lucru cu forța unui val atlantic care izbește stâncile ascuțite ale coastei galiciene. Este o carte care, zic eu, a reușit să tulbure apele altfel liniștite ale genului (și zic asta pentru că avem oarecum o „anchetă polițienească” care altfel putea fi una tipică) și să le învârtă într-un vârtej narativ amețitor, cu accente sociale pregnante, un mister dublu stratificat și o eroină pe care o simți crescând, sfărâmându-și armura de oțel cu fiecare pas pe care-l face în acest labirint întunecat. Dap, mi-a plăcut de Lucia Guerrero încă de când am cunoscut-o în primul volum al seriei. Lucia Guerrero, deja o figură memorabilă încă din primul volum (Lucia), se întoarce cu un chip mai conturat, mai umanizat, mai dureros de real. Dacă în volumul anterior părea o femeie de piatră, sculptată de traume și antrenamente de elită, în volumul aceasta începem să vedem fisurile în această „mască”: un fiu departe de ea, un frate a cărui amintire planează ca o fantomă pe marginea prăpastiei, o mamă în comă care devine simbolul tuturor legăturilor rupte din viața ei.
„– Și apoi, este la fel de obosită, declară mama cu buzele strânse. Uite ce figură îngrozitoare are. Cred că și asta are aerul. Va trebui să i-l scoatem.”
Lucia a evoluat, nu neapărat devenind mai blândă, ci mai conștientă de propria-i vulnerabilitate aș spune. Ea rămâne totuși acel ofițer temut și respectat, dar, de această dată, Bernard Minier ne oferă cheia sufletului ei prin gesturi mici, ezitări bine dozate, priviri tăcute schimbate cu Arias sau momentele în care acceptă ajutorul tânărului sergent Mateo Soler, un contrast viu și ingenuu față de cinismul care domnește în jurul ei. Minier mânuiește structura narativă cu un talent care pe mine m-a convins: două anchete aparent paralele, despărțite de geografie și de statutul victimelor, dar unite subtil de o tensiune care clocotește sub suprafață. Pe de o parte, avem Galicia, o regiune descrisă cu o poetică melancolie, unde ploaia pare să spele sângele fără a-l curăța cu adevărat. Aici, femeile „din umbră”, adică lucrătoare simple în diferite fabrici, siluete care dispar la ceas de dimineață, sunt răpite, ținute captive, apoi ucise cu o simbolistică aproape ritualică: un rozariu, un cățel de usturoi, o inimă străpunsă. Totul ia forma unui sacrificiu care are ecouri în legende locale bizare...
„SĂ-I UCIDEM PE BOGĂTAȘI”
În cealaltă extremă, Madridul. Metropolă luminată de blitzurile presei și putredă de bani, unde moartea unei femei influente, Marta Millàn, tăiată în două, lăsată în două locuri diferite, provoacă panică în cercurile politice. „SĂ-I UCIDEM PE BOGĂTAȘI” pare a fi mesajul. Lucia este trimisă de la periferie în inima imperiului pentru a conduce ancheta „prioritară”, iar Minier ne sugerează, subtil dar ferm, că și în moarte există o ierarhie. Unul dintre cele mai percutante aspecte ale romanului este analiza lucidă, rece și tăioasă a influenței pe care o au rețelele sociale, darknet-ul și întreaga nebuloasă digitală asupra societății moderne. Minier nu predică, nu moralizează, ci ilustrează cum algoritmii pot decide vieți, cum ura se răspândește mai ușor decât compasiunea, cum subsolul digital al umanității poate genera monștri reali. În Femeile din umbră, criminalii, dincolo de a fi persoane, devin sisteme, ideologii, virusuri sociale. Și poate că aici se ascunde și cea mai apăsătoare metaforă a romanului: „femeile din umbră” nu sunt doar femeile propriu-zis dispărute, ci toate vocile care nu strigă suficient de tare pentru a fi auzite. Sunt victimele care nu au „valoare mediatică”, care nu adună „engagement” în moartea lor. Iar Lucia, în ciuda ordinelor, în ciuda priorităților politice, refuză să le lase să se piardă în uitare.
„Lucia, ești O MINCINOASĂ PATOLOGICĂ ȘI O JIGODIE INCAPABILĂ DE IUBIRE. Toată lumea gândește asta: maică-ta, fostul tău soț ȘI CHIAR FIUL TĂU. Iar la muncă, nu ești așa de bună cum crezi. VREAU SĂ MORI, TÂRFĂ ORDINARĂ. ÎNTR-O ZI, CINEVA TE VA UCIDE.”
Vă dați seama, n-am să vă spun mai multe despre acțiune. Totuși, sub toate „straturile” de mister, Femeile din umbră am simțit că este și un roman social, fără a deveni, totuși, tezist. Se discută despre inegalitate, despre indiferența față de „ceilalți”, despre modul în care statul, și implicit sistemul de justiție, clasifică victimele în „importante” și „dispensabile”. Dar și despre cum, în ciuda acestui cinism instituțional, mai există oameni ca Lucia care se încăpățânează să caute adevărul, oricât de întunecat ar fi acesta. Și oricât de multe pericole ar putea ridica ulterior. Un roman puternic, dens, învăluit într-o atmosferă apăsătoare și seducătoare în același timp, pe care sincer nu prea am putut să-l las din mână. Bernard Minier îmbină cu o ușurință uluitoare suspansul polițist cu introspecția socială, introspecția psihologică și o estetică narativă de invidiat. Lucia Guerrero, cu toate conflictele și umbrele ei, dincolo de a fi eroina acestei serii omonime, este un simbol al acelei lupte interioare între dreptate și abandon, între datorie și traumă personală. Și, pentru mine, are tot ce-i trebuie pentru a deveni un personaj cu adevărat memorabil, pe care îl voi urmări cu interes și în cărțile viitoare.
Notă: recenzia face parte din blog tourul dedicat cărții lui Bernard Minier, Femeile din umbră (Lucia Guerrero, #2), prin care ne dorim ca această recomandare să ajungă la cât mai multe persoane. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare: Anca și Cărțile, Cărțile Mele și Alți Demoni, Analogii-Antologii, Biblioteca lui Liviu, Literatură pe Tocuri, Ciobanul de Azi, CiteștE-Mi-L, Fata cu Cartea!
Alte recenzii ale cărților scrise de Bernard Minier, apărute și pe blog:
