Cântec de leagăn, de Sidonie Bonnec - Recenzie (Crime Club)

Editura: Crime Scene Press

Rating: ⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 296

Anul apariției: 2026

Traducere: Mihaela Racolța

Sidonie Bonnec s-a născut în 1977 la Reims. Este jurnalistă și realizatoare de emisiuni radio și de televiziune. A realizat mai multe documentare de imersiune (Dans un monde à part, La vie la nuit), a prezentat emisiunea Enquêtes criminelles între 2008 și 2015 pe canalul W9 și a moderat emisiunea La Curiosité est un Vilain défaut pe RTL timp de șapte ani. Din 2017, este una dintre gazdele emisiunii culturale și de divertisment Tout le monde à son mot à dire. Cântec de leagăn este primul său roman.

👁️⃤  MANIPULARE, RELIGIE & CONTROL 👁️⃤

„Hidden Grove pare locul în care orice vis poate deveni realitate. Dincolo de porțile sale impunătoare se ascund conace elegante, grădini perfecte și familii care par să ducă o viață fără cusur. Pentru Emmylou, o tânără venită din Franța să lucreze ca au pair în apropierea Londrei, totul pare începutul unei vieți noi. Însă, pe măsură ce zilele trec, farmecul locului începe să se destrame. În spatele zâmbetelor politicoase și al aparențelor impecabile se ascund reguli nerostite, ritualuri stranii și secrete pe care nimeni nu pare dispus să le explice. Izolată de lumea exterioară și prinsă într-o comunitate în care credința, controlul și tăcerea merg mână în mână, Emmylou începe să se întrebe dacă mai poate avea încredere în propriile instincte – și dacă va mai scăpa cu viață. Inspirat din experiențele autoarei, Cântec de leagăn este un thriller psihologic captivant despre manipulare, aparențe și prețul pe care îl plătim atunci când căutăm un nou început.”

„Am impresia că fac pași uriași, dar nu înaintez decât câțiva centimetri. Deodată, degetele mele se ating ușor de ceva. Încep să tremure. O altă piele. Degetele mele o recunosc. E o piele rece și moale. Un țipăt se formează în măruntaiele mele și izbucnește. Un țipăt nebun, răgușit. Pielea nu reacționează.”

O adolescentă de origine franceză ajunge într-o comunitate exclusivistă de la periferia Londrei, convinsă că urmează să trăiască una dintre cele mai frumoase experiențe ale tinereții sale. Destul de justificată treaba, nu? O familie înstărită, o proprietate impresionantă, șansa de a învăța engleza și perspectiva unei vieți complet diferite de cea pe care a lăsat-o în urmă. Ce ar putea merge cum nu tre'? În universul construit de Sidonie Bonnec în Cântec de leagăn, răspunsul este că... aproape totul. Recunosc că premisa m-a atras destul de mult. Îmi plac thrillerele psihologice care pornesc de la un mediu aparent sigur, un mediu safe, și reușesc să consolideze treptat senzația că ceva profund greșit se ascunde în spatele „normalității”. Iar ideea unei tinere ajunse într-o familie bogată, izolată într-un domeniu privat, unde fiecare gest pare guvernat de reguli nescrise, avea toate ingredientele pentru o poveste (cel puțin) neliniștitoare. Din păcate, povestea nu prea a reușit să se ridice la nivelul așteptărilor mele. Deși începutul a fost relativ promițător și au existat câteva momente în care atmosfera a părut că urmează să bubuie, romanul a alunecat treptat, încet & sigur, într-o succesiune de situații previzibile, reacții greu de înțeles și încercări destul de evidente de a crea suspans; bineînțeles, încercări destul de nereușite.

„Îmi desprind privirea de oglindă și încep să cercetez cu aviditate, ca o înfometată. Sub oglindă: un birou, un computer mare gri, precum cele de la televizor, un teanc de dosare. Și o ramă cu o fotografie. În ea, James și Monica, Lewis și, în brațele mamei sale, Simon. Ușa se închide brusc din interior. Am doar atâta timp cât să mă întorc și să-mi reiau rolul în bucătărie. Câteva secunde mai târziu, James iese din birou și își încuie vizuina. De două ori.”

Acțiunea se petrece în 1996, când Emmylou, o adolescentă de 17 ani din Bretania, decide să plece în Anglia pentru a lucra ca au pair. Faza este că ea își dorește să învețe limba engleză, să descopere o altă cultură și să lase în urmă dificultățile din viața sa. Prin intermediul unei cunoștințe, ajunge să lucreze pentru o familie foarte bogată care locuiește la Hidden Grove, un domeniu privat din apropierea Londrei. Locul pare desprins dintr-o revistă dedicată proprietăților de lux. În spatele porții negre & monumentale se află cinci conace elegante, mașini scumpe, grădini perfect întreținute și familii care par să aibă tot ceea ce și-ar putea dori. Pentru o adolescentă provenită dintr-un mediu modest, contrastul este copleșitor. Dar impresia inițială începe să se destrame destul de repede. Emmylou observă lucruri care nu se potrivesc cu imaginea idilică a domeniului. Rufele murdare se adună inexplicabil, noaptea se aud plânsete prin pereți, rugăciunile șoptite par să facă parte dintr-un ritual necunoscut, iar unul dintre copiii familiei suferă de o boală despre care nimeni nu dorește să discute. Pe măsură ce încearcă să înțeleagă ce se întâmplă, tânăra descoperă că Hidden Grove funcționează după propriile reguli. Cele cinci familii formează o comunitate extrem de apropiată, în care credința religioasă, disciplina, supunerea și discreția cântăresc fooooarte mult; parcă prea mult, de fapt. Ceea ce părea o oportunitate extraordinară începe să semene cu o capcană. Ideea este foarte bună, mai ales prin contrastul dintre luxul material și lipsa libertății personale. Dar execuția? Cam meh...

„(...) O sorb din ochi – e atât de rar să vezi oameni în Hidden Grove.”

Ok, primele capitole au suficient mister pentru a-ți stârni curiozitatea și a te ține angajat în lectură; vrei să afli mai multe despre ce se întâmplă acolo. Hidden Grove este un loc izolat, personajele se comportă straniu, iar Emmylou nu înțelege regulile comunității în care a intrat. Problema apare în modul în care este construit acest sentiment de neliniște. Într-un thriller psihologic reușit, cele mai eficiente momente sunt adesea cele în care nu știm dacă pericolul este real sau dacă protagonistul interpretează greșit o situație. Un gest aparent banal capătă o semnificație amenințătoare, o conversație aparent nevinovată ascunde o contradicție, iar cititorul începe să se îndoiască de propriile concluzii. În Cântec de leagăn, semnalele de alarmă sunt uneori atât de insistente încât misterul își pierde, practic, din forță, din anvergură. Plânsete nocturne, vise înfricoșătoare, comportamente bizare, tăceri inexplicabile, reguli rigide, ritualuri religioase și personaje care par să ascundă permanent ceva: toate aceste elemente sunt introduse pentru a accentua disconfortul, însă acumularea lor ajunge să aibă un fel de efect opus. În loc să devină tot mai neliniștitoare, atmosfera începe să pară artificial construită, parcă prea forțată, trasă de păr. Autoarea insistă asupra faptului că Emmylou se simte în pericol, că ceva nu este în regulă și că în spatele aparențelor se ascunde un adevăr teribil; MARELE & TERIBILUL ADEVĂR. Dar tocmai această insistență reduce spațiul pentru ambiguitate. Cititorul primește atât de multe indicii despre natura amenințării încât începe să anticipeze direcția poveștii înainte ca aceasta să fie dezvăluită, și știm cu toții că asta este o maaaaare bilă neagră pentru o carte care se recomandă a fi thriller sau mystery.

„Aud vocea unei fete pe care nu o cunosc și de care mă simt straniu de apropiată. 

Știu de ce sunt aici. 

Irina, îți aud vocea.

 Una dintre ale noastre, dragă inimilor noastre, a dispărut. N-am putut-o proteja. 

Deci și tu? Dar unde ești? 

S-a pierdut ca o suflare în noapte. 

Și copilul tău, unde e?”

Cartea de față aș zice că a avut suficiente ingrediente pentru a se fi transformat într-un thriller cel puțin OK, bun. Ideea a fost interesantă, cu atât mai mult cu cât roman cică este inspirat din propriile-i experiențe. Această legătură cu realitatea ar fi putut contribui mult mai mult (și mai bine!) la construirea unei povești autentice despre vulnerabilitate, manipulare și pierderea libertății. Din păcate, execuția nu mi s-a părut prea bună și nici convingătoare. Mi-a plăcut începutul și am apreciat ideea domeniului Hidden Grove, cu cele cinci conace și comunitatea sa aparent perfectă (nu că n-aș mai fi văzut ingredientul acesta și în alte cărți). Decorul are potențial, iar statutul de au pair al protagonistei fundamentează acel „dezechilibru de putere” foarte potrivit pentru un asemenea thriller. Însă, pe măsură ce înaintezi în lectură, problemele cărții devin tot mai evidente. Emmylou este parcă prea pasivă, atmosfera este construită prin acumularea unor tensiuni prea explicite, personajele secundare nu au suficientă (spre deloc!) profunzime, iar misterul este mai previzibil decât mi-aș fi dorit. Nici stilul nu reușește să compenseze aceste slăbiciuni. Da, este accesibil și îți permite să ai o lectură relativ rapidă, însă nu are acea forță care ar transforma o scenă de altfel banală într-una potențial tulburătoare. Unele descrieri sunt repetitive, dialogurile rămân destul de plate, iar ritmul suferă din cauza scenelor care nu contribuie suficient la evoluția intrigii.  Am înțeles că Emmylou este speriată, am observat toate semnele care îmi transmit că Hidden Grove ascunde ceva sinistru, dar rareori am trăit neliniștea alături de personajul principal. Măcar a mers rapid, în cele din urmă... O lectură OK, pe care aș recomanda-o mai degrabă celor care nu prea au cochetat cu acest gen literar.

Notă: recenzia face parte din blog tourul dedicat cărții lui Sidonie Bonnec, Cântec de leagăn, prin care ne dorim ca această recomandare să ajungă la cât mai multe persoane. Romanul Cântec de leagăn a apărut la Editura Crime Scene Press și este disponibil AICI. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare: Anca și Cărțile, Fantaliria, Cărțile Mele și Alți Demoni, Analogii–Antologii, Biblioteca lui Liviu, Ciobanul de Azi, Literatură pe Tocuri, Cărți Blog, CiteștE-Mi-L, Fata cu Cartea!