Baronii spațiului, de Christian Davenport - Recenzie

Editura: RAO

Rating: 5 din 5 steluțe

Număr de pagini: 408

Anul apariției: 2020

Traducere: Mihaela Neacșu prin Lingua Connexion

Christian Davenport este redactor la The Washington Post, începând cu anul 2000 și, în prezent, scrie despre industriile spațiului și apărării pentru departamentul financiar. A mai lucrat pentru Newsdays, Philadephia Inquirer și The Austin American-Statesman. A fost precompensat cu Premiul Peabody pentru articolele sale despre veteranii cu traumatisme cerebrale și a făcut parte, de trei ori, din echipe finaliste pentru câștigarea Premiului Pulitzer. Este autorul cărții As You Were: To War and Back with the Black Hawk Batallion of the Virginia National Guard. Locuiește în Washington D.C. împreună cu soția sa și cei trei copii. 

Jeff Bezos și Elon Musk sunt două persoane care nu mai au nevoie de prezentări. Au dovedit că sunt două genii în domeniile în care activează. Două persoane care și-au învins concurența în afacerile pe care le derulează. Există însă un domeniu în care se intersectează: cucerirea spațiului. Elon Musk a reușit în aceste săptămâni să trimită cosmonauți pe Stația Spațială Internațională. Pentru prima oară, o firmă privată reușește acest lucru. Însă Jeff Bezos pregătește și el o mutare… Baronii spațiului este o cronică fascinantă despre cucerirea iminentă a spațiului. La jumătate de secol după ce Neil Armstrong a pășit pe lună, mai mulți antreprenori miliardari, finanțați de averea lor imensă, vor să reînvie programul spațial. Oameni precum Jeff Bezos (fondatorul Amazon), Elon Musk (fondatorul PayPal și Tesla), Richard Branson (creatorul Virgin) și Paul Allen (care, împreună cu Bill Gates, a conceput Microsoft) tind să reducă considerabil costurile de călătorie în spațiu și intenționează să meargă mai departe decât NASA pentru a domina spațiul. Bazându-se pe ani de cercetare și interviuri exclusive cu cei patru miliardari, cartea este o prezentare extraordinară a riscului, aventurii și nașterii unei noi epoci spațiale conduse de unii dintre cei mai bogați bărbați din lume. Dar este, de asemenea, o poveste a rivalității, confruntări personale și război între start-up-uri, care au un obiectiv extrem: colonizarea Lunii, a lui Marte și a altor planete.

Trebuie să vă spun că am intrat în lectura acestei cărți destul de reticent, să spun așa, deoarece nu eram prea familiarizat cu domeniul, nici nu prezenta un interes prea mare pentru activitatea mea - ce-i drept, da, știam niște chestii de bază, aveam cât de cât habar cine e Bezos, cine e Musk, domeniilor lor de activitate, precum și interesele pe care le au. Mi-am zis totuși că are să fie o lectură care îmi va da bătăi de cap, care mă va plictisi, cu prea multe detalii lipsite de semnificație și, implicit, de interes pentru lectură. Ei, bine, n-am putut să mă înșel mai mult decât atât, dat fiind faptul că am devorat, pur și simplu, această carte, că am înaintat în lectură extrem de rapid, fără să simt că mă plictisesc și că am de-a face cu chestii pe care, eu unul, nu le-aș putea înțelege. Da, pentru că, de altfel, înainte să-ncep să citesc cartea, mi-am pus și-această problemă: oare voi fi capabil să înțeleg tot ce ține de acest domeniu, cu termenii specifici, industria, economia, potențialul tehnic, chestii de-acest gen? Ei, bine, da, pentru că, înainte de toate, deși cartea e una, să spun așa, de specialitate, nu urmărește doar progresul tehnic în ceea ce privește construirea de rachete și alte mașinării care s-atingă spațiul orbital (asta fiind „idealul” multor nume mari din domeniu), ci urmărește și evoluția firească, extrem de palpitantă, a celor care și-au pus visurile în această industrie extrem de complexă. De altfel, dacă avem de-a face cu anumite situații care țin de specializarea aceasta, autorul ne oferă și note de subscol care fac, astfel, ca lectura să fie una și mai plăcută, și mai pe înțelesul celor „neavizați”. 

Împreună, așadar, acești baroni ai spațiului, care sunt oameni din spatele unora dintre cele mai renumite branduri din lumea întreagă - Amazon, Microsoft, Virgin, Tesla, Paypal - care, în trecut (și chiar prezent) revoluționaseră industrii dintre cele mai diverse, de la comerț cu amănuntul la carduri de credit și servicii de transport aerian. Acum, după ce și-au construit „un imperiu”, fiind câțiva dintre oamenii cei mai influenți din lume, au ajuns să pună în joc, în vederea intereselor proprii, părți substanțiale din averile lor nemăsurate, pe faptul că aveau să facă disponibile, după ani de muncă, cercetări și încercări (reușite sau nu), zările nemărginite ale spațiului pentru masele de oameni; și că aceste călătorii urmau să depășească marginile spațiului cosmic, adică aveau să depășească limitele atinse de agențiile spațiului (vezi, NASA). Povestea încercărilor lor dramatice de a depăși granițele spațiului cosmic este una neverosimilă totuși, este una încărcată de riscuri și aventuri extreme, numărând, printre altele, o prăbușire pentru care un pilot a plătit cu viața, explozia unei rachete și suspiciuni de sabotaj. Au existat procese intentate de o companie abia înființată împotriva sectorului de industrie militară a țării, luptă politică ce și-a făcut drum până la Casa Albă, visuri de a duce oamenii pe Lună și, de ce nu, pe Marte și, desigur, aterizări istorice, reușite care au răsunat de-a lungul întregului mapamond, ceea ce inaugurat ceea ce Bezos avea să numească „epoca de aur a explorării spațiului.”

„(...) orice viziune este considerată o glumă până în momentul în care cineva o realizează. După aceea, devine un lucru obișnuit.”

Idealul lui Mask s-a conturat atunci când a început să acorde o atenție serioasă probabilității unei „posibile extincții”. Soluția lui a fost aceea de a găsi o altă eventuală planetă pentru locuit. Transformarea omenirii, astfel, într-o „specie multiplanetară” și crearea unui „spațiu de rezervă” pentru aceasta, în cazul în care Pământul, cândva, peste mii de ani (sau mai devreme) va avea să cedeze, ridică totuși anumite probleme: Venus este mult prea acidă, Mercur este totuși prea aproape de soare, iar cel mai bună planetă pentru colonizare este, a gândit Musk, planeta Marte. Acesta, un cititor avid de literatură științifico-fantastică, se așteptase să existe o bază spațială pe Lună și călătorii pe Marte, în cadrul unui program spațial solid, construit pe baza misiunilor Apollo. dacă SUA trimiseseră în anii șaizeci un om pe Lună, în mai puțin de un deceniu, cu siguranță aveau să urmeze alte realizări impresionante, gândea el. Cu cât analiza astfel mai atent situația în care se găsea programul spațiul uman, cu atât consternarea lui creștea. Stația Spațială Internațională era o adevărată minune, dar modul în care NASA trimitea astronauții acolo era, după părerea lui, afectat de greșeli grave, deoarece „chiar și cea mai mică deviație de la traiectorie ar putea distruge aparatul de zbor”, neexistând, în plus, niciun sistem de salvare, astfel încât, dacă ceva nu ar fi mers corect, corespunzător, „ești terminat.”

Înființând SpaceX, Musk gândea că, pe lângă faptul că încerca astfel să facă din omenire o specie multiplanetară (Terra, Marte, ca planete în care oamenii aveau să-și ducă traiul) - cu scopul de a trimite oamenii pe Marte (idealuri la înălțime, nu?), avea să ofere astfel cea mai grozavă aventură posibilă in a lifetime. „Ceea ce mă entuziasmează peste măsură în acest proiect este faptul că nu-mi pot imagina o aventură mai grandioasă. Este lucrul cel mai palpitant - nu mă pot gândi la nimic mai incitant, mai motivant în viitor decât să avem o bază pe Marte; ar fi extraordinar de dificil și probabil mulți își vor pierde viața, iar lucruri teribile și grozave se vor întâmpla deopotrivă, pe parcurs, așa cum s-a întâmplat la întemeierea Americii.” Astfel, Musk era de părere că explorarea spațiului nemărginit trebuie să se desfășoare la fel de nestingherită, la fel de la îndemână precum celelalte astfel de incursiuni, cele de pe fundul mărilor, cele de pe înaltul piscurilor montane, cele din deșișurile dese și periculoase ale pădurilor; totuși, în ciuda entuziasmului cu privire la această nouă „industrie a viitorului” pe care o prefigura, rămâneau numeroase întrebări privitoare la reglementarea acestei industrii, la măsurile oficiale care trebuie luate, precum și numeroase probleme de etică, de morală. SpaceX încerca, astfel, și încă încearcă să pună la dispoziția maselor, mai pe scurt, călătoriile în spațiu, făcându-le accesibile, cu o deschidere mai largă; își doreau să ducă oamenii în spațiu mai departe decât reușise NASA să o facă, aceasta fiind, astfel, motivația lor principală, încă de la început. 

N-am să spun mai multe despre această carte. Credeți-mă, este foarte interesantă, extrem de bine informată și cu explicații care nu au cum să nu-ți stârnească interesul. Deși ar putea fi considerată greoaie, vă garantez că se va citi rapid - după cum v-am spusînici eu nu sunt tocmai familiarizat cu acest gen de lectură, dar chiar am citit-o rapid, fără să mă poticnesc în anumite fragmente. Odată terminată lectura, chiar am simțit că mi-am îmbogățit experiența culturală privitoare la acest domeniu; m-am regăsit întrebându-mă, sfios, oare chiar va fi posibil, cândva, să populăm altă planetă? Marte? Luna? Care dintre ele? Și, mai ales, când? Cu ce ocazie? De ce? Este destul de greu să speculăm, dar știm cu toții că, într-adevăr, există un Univers infinit al posibilităților. Și oameni, nume mari, care lucrează, cu devotament, cu suflet, cu pasiune, în a face posibile aceste lucruri. Timpul, cu siguranță, va aduce răspunsuri, în măsura în care va pune (și) mai multe întrebări.

Vreau să le mulțumesc prietenilor dragi de la Grupul Editorial RAO pentru acest exemplar, Baronii spațiului, de Christian Davenport, pe care-l puteți găsi AICI. Vă recomand să aruncați un ochi pe site-ul lor, găsiți o mulțime de cărți, de toate genurile, care, cu siguranță, vă vor fi pe plac. S-aveți parte de lecturi cât mai pe gustul vostru și de o zi liniștită!