De unul singur: Memoriile unui membru al Gărzilor Roșii, de Fan Shen - Recenzie

Editura: Humanitas

Colecția: Memorii/Jurnale/Biografii

Rating: 5 din 5 steluțe

Număr de pagini: 344

Anul apariției: 2021

Traducere: Mugur Zlotea

Fan Shen s-a născut în 1955, în China. După ce a cunoscut în adolescență ororile Revoluției Culturale, ca membru în Gărzile Roșii, a fost trimis într-un sat îndepărtat, pentru reeducare alături de alți „Copii din Beijing”, apoi într-o fabrică de avioane, ca muncitor la banda de montaj și electrician. Luptându-se tenace cu absurditatea și cruzimea regimului comunist, a reușit să devină student la Universitatea din Lanzhou (Departamentul de limbă engleză), pe care a absolvit-o în 1982; după alți doi ani de purgatoriu, la Tanggu și Tianjin (unde a fost lector la Institutul de Industrie Ușoară), a ajuns în ianuarie 1985 în Statele Unite, cu o bursă de studii postuniversitare, iar studiile lui au decurs apoi în mod firesc: masterat la University of Nebraska (1986), doctorat la Marquette University (1982), studii postdoctorale la Yale University (1983). Devenit între timp cetățean american, Fan Shen a fost profesor la Rochester Community and Technical College din Minnesota. Este cunoscut de asemenea pentru traducerile sale, printre care Michael Ende, Momo (1988), precum și pentru articolele publicate în antologii și reviste ca Paideuma, Asian Theater Journal, China Journal și Beijing Journal of Science. Gang of One: Memoirs of a Red Guard (De unul singur: Memoriile unui membru al Gărzilor Roșii), cartea autobiografică publicată în 2004, reprezintă documentul uimitor al drumului perseverent spre libertate și al ieșirii din infern. 

„(...) Fără îndoială că cititorii vor considera unele fapte nemiloase și detestabile; chiar așa și sunt, deși pe multe le-am făcut când eram încă un revoluționar naiv, învățat că nici o faptă îndreptată împotriva unui dușman nu e prea crudă. Va rămâne un capitol dureros din viața mea.”

În 1966, Fan Shen, în vârstă de 12 ani, devine membru al Gărzilor Roșii, fiind antrenat astfel în tăvălugul Revoluției Culturale din China. Entuziasmul inițial este urmat foarte curând de dezamăgire, dezgust și teamă, când înțelege că devine complice la torturarea și uciderea dușmanilor politici. De unul singur: Memoriile unui membru al Gărzilor Roșii nu este doar relatarea experiențelor unui tânăr care se maturizează într-o epocă a terorii, ci și o neașteptată poveste picarescă: Shen reușește, prin curaj, viclenie, istețime, tenacitate și inventivitate, urmând un drum presărat cu pericole și capcane, să evadeze dintr-un regim opresiv și să iasă învingător în lupta cu sistemul.

„Președintele Mao, Marele Cârmaci, a lansat oficial Revoluția Culturală prin proclamația din 17 mai, apărută în Cotidianul Poporului, făcând apel la mase să distrugă cultura chineză veche de cinci mii de ani și să elibereze țara de orice influență străină, ca să poată construi o cultură comunistă nou-nouță. «Puterea aparține Gărzilor Roșii!» a declarat Marele Cârmaci. «Demascați și distrugeți dușmanii ascunși în rândurile voastre» a comandat Marele Cârmaci.”

Memorialistica a fost întotdeauna un domeniu literar pe care l-am abordat cu sensibilitate, știind că fiecare poveste de viață pe care urmează să o descopăr va fi una emoționantă și, poate, inspirațională. Fie că este vorba de (auto)biografia unui actor, a unui cântăreț, a unei personalități de referință (să zicem, Obama, Oprah Winfrey sau Regina Maria), sau a unui dependent, sau a unui criminal, sau, nu știu, a unui mare scriitor, mereu am citit acest gen literar cu o deosebită plăcere și, de multe ori, chiar surescitat și îngrozit de ceea ce citeam. Același lucru mi s-a întâmplat citit și autobiografia lui Fan Shen, un om de o uimitoare și formidabilă putere, cu un simț acut al realității, dominat de dorința de a se rupe de regimul politic atât de perfid, atât de mincinos, atât de patologic în care s-a născut și pentru care, mult timp, a trebuit să militeze - atât din cauza părinților, revoluționari convinși, cât și, poate, din cauza necunoștiinței (mai ales în copilărie, când era încă necopt și făcând ceea ce i se spunea să facă, se simțea ca un adevărat erou). Crescând, Fan Shen își dă seama că regimul politic care le promitea iubirea, protecția, bunăstarea, nu era altceva decât o fantomă socială, un suprapersonaj negativ care le controla tuturor viața, iar Marele Cârmaci, Mao Zedong, pentru care se ridicau lozinci comuniste, patetice, convingătoare, pentru care se scriau poezii și se fredonau cântece, nu era altceva decât un ahtiat al puterii, un subjugat al voracității acesteia. 

„(...) Revoluția devenise de neînțeles și nu pricepeam cine erau cei buni. Nu mai știam nici dacă eu mai eram un revoluționar adevărat. A fost momentul în care am început să mă îndoiesc că Marele Cârmaci era atât de mare pe cât îmi închipuiam. Așa a început probabil răzbrătirea mea împotriva Marelui Sfânt pe care îl venerasem toată viața.”

Pot spune că este printre primele cărți de acest gen pe care le-am citit ca și cum ar fi fost un roman. Talentul scriitoricesc al lui Fan Shen este formidabil, vocea sa narativă m-a purtat de-a lungul cărții cu un interes din ce în ce mai intens, voiam să descopăr și mai mult din viața acestuia, și mai mult din aventurile prin care a trecut (zic „aventuri”, dar mă refer la multe, multe orori cărora le-a fost martor, multe greutăți pe care a reușit să le depășească, chiar și atunci când părea că nimic nu mai este posibil, iar destinul îi era deja scris de către contextul politic în care a trăit), oamenii pe care i-a cunoscut și care au jucat un rol extrem de important în devenirea și evoluția sa - oameni buni sau răi, oameni care au revenit în viața lui în momente extrem de neașteptate. Oameni pe care i-a iubit, prieteni dragi care, fără nicio explicație, s-au sinucis în circumstanțe bizare, au dispărut din viața lui fără nicio explicație. În astfel de momente, Fan Shen începe să își pună întrebări, dar răspunsurile par a fi imposibil de dat. Dar, încetul cu încetul, începe să își dea seama că toate promisiunile, toate laudele, toate îndoctrinările livrate de către Marele Cârmaci nu sunt decât cuvinte fără substanță, nu sunt decât minciuni și încercări de a promova, și mai intens, un regim care nu promite decât limitare și instaurarea terorii. Într-adevăr, o carte care îți dă de gândit și care reiterează o perioadă istorică, cel puțin pentru mine, șocantă și greu de imaginat.

„(...) Semințele ambiției pe care le-au sădit în mine au prins rădăcini și au înflorit în anii următori, aruncându-mă într-o luptă lungă și dură împotriva sorții decise de Marele Cârmaci, o soartă pe care puțini au avut îndrăzneala să o schimbe.”

Fan Shen, în drumul său spre libertate și independență, dă dovadă de un curaj incredibil, de o stăpânire de sine ieșită din comun și de o perseverență cum rar mi-a fost dat să descopăr. Sub dictonul călăuzitor al ruperii de acest regim, Fan Shen își asigur singur educația de care are nevoie pentru a-și lărgi orizonturile (ceea ce n-a fost deloc ușor, dat fiind faptul că majoritatea cărților „burgheziei” erau interzise și fuseseră arse, iar cele rămase erau subliminale în informații și, de altfel, nimic altceva decât propagande politice), începe să învețe cum să disimuleze și cum, la nevoie, să joace teatru în fața „unchilor”, adică celor din partid, cărora trebuia să le dea informații „dinăuntru”; se împrietenește cu oameni care îl vor ajuta să evolueze și să crească, și va da dovadă de o inteligență remarcabilă atunci când va reuși să scape din China pentru a studia în America. Fan Shen începe să cunoască efervescenta natură umană, reușind să intre chiar și sub pielea celor împotriva cărora „luptă”. Citind autobiografia lui Fan Shen, nu puține au fost momentele în care, efectiv, m-am prăpădit de râs, dar am avut parte și de fragmente care m-au cutremurat și m-au mișcat enorm: este o carte care face apel la emoțiile tale, despre un om atât de puternic care a reușit să înoate împotriva curentului, într-un cadru cultural și politic atât de opresiv și violent. Sunt sigur că îmi va rămâne în minte pentru mult timp, și o voi recomanda cu drag oricui vrea să citească ceva nu scris doar bine, nu șocant, dar și tulburător de real și emoțional.

„- Noi, țăranii revoluționari, nu ne vom preda niciodată în fața dezastrelor naturale. Dușmanii revoluției sunt cu ochii pe noi, așteaptă să ne târâm la ei să le cerșim de mâncare. N-o să le facem niciodată bucuria să râdă de noi. Atât timp cât perseverăm în spiritul revoluționar, o să găsim o cale să cucerim și setea și foamea. Așa cum a spus Marele Cârmaci: «Spiritul revoluționar va cuceri cerul».”

După cum am mai spus, De unul singur: Memoriile unui membru al Gărzilor Roșii poate fi perceput chiar ca un roman „de ficțiune”, să spun așa, deși este o carte în care autorul își povestește viața, deci o carte reală. Însă spun asta deoarece este extraordinar de bine scrisă, Fan Shen are un adevărat talent expeditiv, scrie plastic, are o voce narativă originală și reușește să-și livreze povestea fără să te plictisească, fără să ai impresia că intră în detalii inutile, peste care ar fi putut cu ușurință să treacă. Nu, nicidecum, Fan Shen știe întocmai cum să i se destăinuie cititorului - dovadă și faptul că am citit această carte extrem de rapid; și, dincolo de asta, chiar cred că este o carte care poate fi citită ca un roman de ficțiune, în care poți face abstracție de realitatea-i și poți lua totul ca fiind fictiv: personaje bine conturate, o aventură memorabilă, secvențe care te vor mișca și cugetări care stârnesc emoția cititorului; apoi, Fan Shen, un adevărat erou care a reușit să devină, care a reușit, dând dovadă de perseverență și chiar și de-un strop de nebunie, să își urmeze visul, să lase în urmă toate ororile comunismului și ale regimului dictatorial în care a trăit. O poveste reală fascinantă, care mi-a demonstrat, încă o dată, de ce ar trebui să mă bucur că trăiesc aceste timpuri, nu altele, și cât de mulțumit ar trebui să fiu de tot ce am și de tot ce mi-a fost oferit! 

„- Gândire tipic chineză, care i-a ținut pe oameni înapoiați timp de secole. Nu m-am mai putut abține. Curajul prostesc vine adesea pe neașteptate. Noi, chinezii, nu ne punem niciodată întrebarea altfel: cum câștigăm, dacă nu luptăm? Timpurile s-au schimbat. Partidul se schimbă și el. Nu vezi? E viața noastră. Nu suntem doar rotițe într-o mașinărie.”

În cele din urmă, aceasta este o carte care vorbește despre viață. Nu aș mai putea spune multe, nu vă rămâne decât să îi dați o șansă și să vă lăsați convinși, la rândul vostru, de povestea fascinantă a acestui om, un om atât de cald, sensibil și frumos, dar de sufletul căruia stau cusute, cu firul memoriei, numeroase tragedii și orori pe care nu le-ar putea uita vreodată. Ah, și încă o remarcă - Fan Shen este reușește să contureze extrem de bine perioada în care și-a trăit copilăria și adolescența, și câțiva ani ca adult, încât această carte nu doar că rămâne drept un document istoric al unui anumit regim dictatorial, ci și o micuță frescă a unei perioade pe care mulți dintre noi nu au trăit-o, dar pe care o pot accesa prin intermediul acestei cărți. Bineînțeles, România a cunoscut o altă realitate, dar o cultură istorică multilaterală și cunoașterea altor țări cu regimuri dictatoriale, în esență, la fel, pot contura în cele din urmă identitatea reală a unui anumit context politic. Le mulțumesc mult de tot prietenilor de la Editura Humanitas pentru această carte, De unul singur: Memoriile unui membru al Gărzilor Roșii, scrisă de Fan Shen, pe care o puteți găsi AICI. Să aveți parte doar de lecturi pe placul vostru și de o duminică liniștită!