O viață pe planeta noastră, de Sir David Attenborough - Recenzie

Editura: Publica

Colecția: Co-Lecția de Știință

Rating: 5 din 5 steluțe

Număr de pagini: 280

Anul apariției: 2020

Traducere: Constantin Vlad 

Sir David Attenborough este cel mai cunoscut documentarist britanic al științelor naturii. Cariera sa de naturalist și om de televiziune se întinde pe aproape șapte decenii. Prima sa slujbă – după ce a absolvit Universitatea Cambridge și a petrecut doi ani în serviciul Marinei Regale – a fost la o editură londoneză. Apoi, în 1952, s-a alăturat BBC ca producător stagiar, aici având prima ocazie – serialul Zoo Quest (1954 – 1964) – să plece în expediții pe meleaguri îndepărtate și să filmeze scene intime cu animale sălbatice în habitatul lor natural. A fost șeful BBC2 între 1965 și 1968, perioadă în care a introdus televiziunea color în Marea Britanie, după care a ocupat funcția de director de programe la BBC Television (1969 – 1972). În 1973 a abandonat complet funcțiile administrative și a revenit la scris și realizarea de documentare, impunându-se ca documentarist de talie mondială cu mai multe seriale de căpătâi, filmate pentru BBC, între care Life on Earth (1979), The Living Planet (1984), The Trials of Life (1990), The Private Life of Plants (1995), Life of Birds (1998), The Blue Planet (2001), Life of Mammals (2002), Planet Earth (2006) și Life in Cold Blood (2008). Sir David a fost înnobilat în 1985, iar în 2005 a primit Ordinul de Merit. Este membru al Societății Regale și se află în avangarda inițiativelor de combatere a problemelor privind declinul speciilor și conservarea naturii.

„Noi, oamenii, singurii pe Pământ, suntem suficient de puternici încât să creăm lumi - și apoi să le distrugem.”

Împărțim Pământul cu lumea vie – cel mai remarcabil sistem de susținere a vieții imaginabil, construit în miliarde de ani. Stabilitatea planetei a început să fluctueze imediat ce biodiversitatea ei a intrat în declin. Prin urmare, pentru a reface stabilitatea planetei noastre va trebui să-i refacem biodiversitatea, însuși lucrul pe care l-am eliminat. Este singura cale de scăpare din această criză pe care noi înșine am creat-o. Trebuie să resălbăticim lumea. Am 94 de ani. Am trăit o viață extraordinară. Abia acum apreciez cât de extraordinară. În tinerețe simțeam că explorez sălbăticia, că trăiesc în mijlocul naturii virgine – dar era o iluzie. Tragedia vremurilor noastre se întâmplă peste tot în jur, greu observabilă de la zi la zi – pierderea locurilor sălbatice ale planetei și a biodiversității ei. Am fost martorul acestui declin. O viață pe planeta noastră este depoziția mea scrisă și o viziune pentru viitor. Este povestea felului în care am ajunsă să comitem asta, cea mai mare greșeală a omenirii, și a celui în care am putea să o îndreptăm dacă acționăm acum. Avem o ultimă șansă finală de a crea căminul perfect și a reface lumea minunată pe care am moștenit-o. Nu trebuie decât să vrem. — Sir David Attenborough

„Aceasta este adevărata tragedie a vremurilor noastre: declinul accelerat al biodiversității planetei. Pentru ca viața să prospere cu adevărat pe această planetă, trebuie să existe o biodiversitate enormă. Numai când miliarde de organisme individuale diferite profită la maximum de toate resursele și de toate ocaziile care li se ivesc, iar milioane de specii trăiesc vieți care le intersectează, astfel încât să se sprijine reciproc, abia atunci va putea planeta să funcționeze eficient.”

Înainte de a începe să scriu această recenzie, care, oricum, nu va fi o recenzie propriu-zisă, te invit să semnezi și tu Legământul pentru Pământ, AICI, și haide, împreună, „să schimbăm norma”, să demonstrăm că ne pasă și că putem fi parte din schimbare. Fiindcă acum, poate mai mult decât oricând, avem nevoie de o schimbare, de o schimbare în bine, una radicală, care nu mai poate suporta amânări, iar fără ea întreg Pământul, bineînțeles, odată cu noi, va urmări un scenariu dintre cele mai terifiante: dispariția a tot ce înseamnă ceea ce ne înconjoară și, astfel, însăși imposibilitatea susținerii vieții oamenilor pe acest Pământ. Cartea lui Sir David Attenborough este o carte superbă, scrisă de un distins domn, un erudit, un naturalist care, încă de mic, a cunoscut iubirea pentru natură, curiozitatea în a descifra ceea ce îl înconjoară, având deja certitudinea că o viață trăită în comuniune cu natura este o viață plină de beneficii: liniște, pace și întregire. Având o carieră prolifică, despre care oricum nu este cazul să vorbesc, Sir David Attenborough a avut un contact aproape permanent cu natura, deci probabil a fost unul dintre cei mai avizați oameni să scrie o astfel de carte: încetul cu încetul, și-a dat seama că lumea animalelor este amenințată cu dispariția și extincția chiar de către cei care, poate, ar fi trebuit s-o protejeze cel mai mult (și nu vorbesc de o activitate activă de protejare, ci, poate, omul pur și simplu n-ar fi trebuit vreodată să-și bage nasul în această lume sălbatică). Oamenii au ajuns să distrugă habitate, să dea peste cap ecosisteme, să vâneze exacerbat și patologic, fără să țină cont de sezoanele de împerechere, atât de necesare pentru menținerea unui indice biologic reproductiv pozitiv; au ajuns să producă excesiv, să mănânce excesiv, să nu raționeze și, încetul cu încetul, să paraziteze Pământul pe care trăiesc. Acestea nu sunt decât punctele de plecare ale intrigii care prevede un scenariu straniu și de-a dreptul înfiorător, un punct spre care, încet dar sigur, ne îndreptăm cu toții.

„Cu cât mai mare biodiversitatea, cu atât mai sigure vor fi formele de viață terestre, inclusiv noi îșine. Și totuși felul în care trăim noi, oamenii, trimite biodiversitatea în deplin.”

Zilele trecute am avut o discuție - aprinsă, aș putea spune - cu un prieten. Ca să „nu dau din casă”, fusese strict specific vorba de faptul că eu, în general, tind să economisesc (și nu mă refer neapărat la bani). În fine, persoana respectivă îmi spusese că-s „zgârcit”, asta fiind concluzia la care ea ajunsese. Bun, i-am spus, și ce dacă sunt zgârcit? „Ar trebui să fii mai comod”, mi-a răspuns. Și-atunci, pur și simplu, am răbufnit. Ce voia, de fapt, să spună, era că n-ar trebui să-mi pese mie cât consum, cât de mult las becul deschis (persoana respectivă susținea că l-aș putea ține, fără nicio problemă, deschis toată ziua, „oricum nu consumă mult”), că iarna ar trebui să las centrala deschisă non-stop și așa mai departe. „Ca să fiu comod”, repet. Poate sunt eu exagerat, dar cum pot să mă simt eu „comod” în toate circumstanțele globale ale lumii în care trăim? Ce mi-e confortul fizic, când stabilitatea mea emoțională și cognitivă este pusă la pământ de tot ceea ce văd, tot ceea ce aud, de tot ceea ce se întâmplă? În fine. Ideea este că n-am conștientizat de puțin timp că noi, oamenii, ne-o facem cu mâna noastră și vom fi, în cele din urmă, „vânători vânați”. De aceea, cu timpul, am încercat să abordez atitudini și comportamente cât mai prietenoase cu mediul; știu, știu, impactul meu e infinitezimal în comparație cu ce fac marile industrii de zootehnie (și altele), în comparație cu impactul negativ pe care activitățile pe care aceste industrii le întreprind îl au asupra mediului. Dar, vedeți voi, eu prefer să cred (și vreau să cred) că schimbarea începe de la individ, iar puterea exemplului funcționează cu desăvârșire. Chiar sper și vreau să cred asta; iar atunci când lucrurile au să se întâmple, când vom ajunge în acel punct (pe care, totuși, chiar l-am putea evita sau, în fine, cât de cât întârzia), eu vreau să-mi spun că am fost cel care a luptat, care a dat din coate în mica lui bulă, care a militat și a încercat să se dea drept exemplu. 

„Toți suntem vinovați, dar, trebuie spus, nu din vina noastră. Abia în ultimele câteva zeci de ani am ajuns să înțelegem că fiecare dintre noi s-a născut într-o lume umană, care era inerent nesustenabilă. Dar acum, că știm asta, avem de făcut o alegere.”

Da, și eu consum carte. Da, și eu consum electricitate. Sunt un om al secolului XXI, este imposibil, pur și simplu, să trăiești fără electricitate și internet. Dar știu că, în schimb, nu fac abuz de ele - nici de energie, nici de carne, nici de gadget-uri și așa mai departe. Încerc să am o atitudine cât mai prietenoasă față de tot ce mă înconjoară; în O viață pe planeta noastră, Sir David Attenborough chiar oferă niște perspective interesante asupra atitudinilor și comportamentelor practice pe care le-am putea adopta în vederea limitării consumerismului și a minimalizării impactului negativ pe care îl avem asupra naturii, asupra biodiversității și, în general, asupra integrității a ceea ce ne înconjoară - fie mediu, pasăre, animal, amfibian sau nevertebrat. Cu alte cuvinte, cartea aceasta este un fel de „strigăt”, dacă mi se permite metafore, evident, scrisă într-un registru stilistic specific unui naturalist, a unui om inteligent care, totuși, are o vârstă respectabilă și a trăit o viață îndelungată pe acest Pământ, fiind martorul a numeroase „puncte-cheie” din ultimul secol - o carte emoționantă, care reiterează cât de frumoasă este natura care ne înconjoară și cât de important este să avem grijă de integritatea ei; cât de firesc se întâmplă totul în natură, toată ordinea divină pe care toate o au, efervescența vieții, magia culorilor... Într-adevăr, un om binecuvântat care a avut prilejul să simtă, pe propria-i piele, atingerea a atât de multe animale, subliniind, încă o dată, cât de frumoasă poate fi această viață care ne-a fost dată. 

„Și care ar trebui să fie sursa noastră de inspirație pentru soluționarea acestei mari probleme? Nu trebuie decât să privim natura din jurul nostru. Acolo se află toate răspunsurile.”

Din păcate, luăm totul, cum s-ar spune, for granted, ca și cum ni s-ar cuveni, ca și cum ne-a fost dat de-a gata, nouă, iar noi suntem stăpânii Universului, nicidecum parte integrantă, extrem de neînsemnată, dintr-un tot unitar atât de nesfârșit, atât de imens și colosal. Chiar trebuie să facem ceva, și cred că primul pas este să-ncepem să realizăm că acest Pământ nu este un rezervol inepuizabil pe care noi să-l exploatăm, patologic, până când vom da de fundul sacului. Nu. Dar, din fericire, există mulți oameni, chiar foarte mulți, care militează în direcția adoptării unei atitudini sustenabile, în vederea adoptării unor comportamente care să minimalizeze impactul nociv pe care activitățile de industriale și antropice îl au, cel mai adesea, asupra naturii. Iar Sir David Attenborough este unul dintre ei, un om inteligent, un domn care și-a dedicat întreaga viață descoperirii minunilor pe care natura, în cele mai fascinante moduri, ni le înfățișează. Iar această carte, O viață pe planeta noastră, este un fel de jurnal al său, „o mărturie și o viziune pentru viitor”, lăsată posterității, ca și celelalte lucrări ale sale, într-un moment în care lumea se afla într-un prag critic al existenței.

„Nu e de mirare că stabilitatea planetei a început să cedeze imediat ce biodiversitatea ei a intrat în declin - cele două aspecte sunt legate strâns. Prin urmare, pentru a reface stabilitatea Pământului trebuie să restaurăm biodiversitatea, însuși lucru pe care l-am eliminat. Era singura cale de ieșire din această criză pe care am creat-o cu mâinile noastre. Trebuie să resălbăticim lumea!”

Nu știu ce aș mai putea spune, cred că am spus foarte multe și, în același timp, simt că n-am spus mare lucru. Chiar e o carte care cred că ar trebui citită de către toată lumea, fani ai non-ficțiunii sau nu. Pentru că este o carte despre realitatea care ne înconjoară, despre Pământul pe care trăim și care, ca o mamă, ne-a primit cu brațele călduroase, cu o iubire necondiționată; însă, din păcate, am început să avem cu el nu o relație de iubire necondiționată, ci o relație de parazitism patologic, în care noi nu-i oferim altceva decât distrugere, durere și control exacerbat. Nu pot decât să rămân cu speranța că oamenii „mai mari”, „mai capabili”, vor face, cât mai curând, când nu va fi fost prea târziu, alegerile potrivite adoptării unui comportament sustenabil, care să permită acestui Pământ să se refacă și să-și reîncarce bateriile, redevenind ceea ce, acum mii de ani, a fost: un Pământ viguros și plin de viață. Așadar, chiar vă îndemn să o citiți - este o lectură, cum s-ar spune, de căpătâi! Să aveți lecturi cât mai frumoase și pe placul vostru!