duminică, 4 iulie 2021

Pet, de Akwaeke Emezi - Recenzie

Editura: Faber & Faber
Rating: 5 din 5 steluțe
Număr de pagini: 204
Anul apariției: 2019 
“The first step to seeing is seeing that there are things you do not see.”
Akwaeke Emezi s-a născut în Umuahia și a crescut la Aba, în Nigeria. În 2018, a fost pe lista „5 sub 35” a National Book Foundation, iar romanul ei de debut, Apă dulce (Freshwater, 2018), a fost nominalizat la Lambda Literary Award și Women's Prize for Fiction 2019, marcând o premieră în istoria acestuia, ca primul roman scris de o persoană trans non-binară selecționat vreodată. Tradus în 8 limbi, Apă dulce a fost nominalizat la premii literare prestigioase: Center for Fiction's First Novel Prize, PEN/Hemingway Award, Carnegie Medal of Excellence, The Brooklyn Public Library Literary Prize, The Wellcome Prize, the Aspen Words Literary Prize, și numit ,,Cea mai bună carte a anului" de către New Yorker, NPR, the Chicago Public Library și Buzzfeed. Primul roman young adult al lui Emezi, Pet, este de asemenea apărut deja, iar cel de-al doilea roman literar, The Death of Vivek Oji, a apărut de curând. Povestirea lui Emezi Who is like God a câștigat Commonwealth Short Story Prize for Africa. Ca artist video, Emezi a luat o bursă Global Arts Fund în 2017, iar proiectul său The Unblinding a rămas accesibil publicului în Harlem, din 2016 până în prezent.
“The truth does not change whether it is seen or unseen, it whispered in her mind. A thing which is happening happens whether you look at it or not. And yes, maybe it is easier not to look. Maybe it is easier to say because you do not see it, it is not happening. Maybe you can pull the stone out of the pool and put the moon back together.”
Pet is here to hunt a monster. Are you brave enough to look? There are no monsters any more, or so the children in the city of Lucille have been taught. Jam and her best friend, Redemption, have grown up with this lesson all their lives. But when Jam meets Pet she begins to question what she's been told. Pet hase com to hunt the evil lurking in Redemption's house. But how do you save the world from monsters if no one will admit they exist?
“Truth does not care if it feels true or not. It is true nonetheless.”
Vreau să vă spun cât de sincer pot, și sunt foarte sincer, că pur și simplu ador cum scrie Akwaeke Emezi. Alături de Alice Munro, pot spune că este una dintre autoarele mele preferate, încă în viață. Scrie atât, atât de profund, atât de emoționant, dar totuși atât de puternic, abordând subiecte extrem, extrem de sensibile (ca și în Freshwater, prima carte scrisă de Akwaeke Emezi pe care am citit-o), încât dă dovadă de un curaj extraordinar, dar și de un talent scriitoricesc cum rar mi-a fost dat să întâlnesc. Emezi scrie cu suflet, cu durere, scrie cu empatie și are un stil aparte de a îmbina cuvinte și de a da formă fizică emoțiilor, sentimentelor, trăirilor și convingerilor pe care le are. Sincer, după ce am terminat Pet, am fost pur și simplu șocat (în sensul bun) de tot ce am citit. Nu m-aș fi așteptat vreodată ca, de fapt, această carte să abordeze un subiect atât de sensibil și în același timp atât de actual.
“It was hard to keep secrets; you had to keep track of them, regulate how they moved through your body, make sure they didn't swerve and jump out of your mouth.”
Nuvela (totuși, nu i-aș spune roman, deoarece acțiunea se petrece într-un cadru extrem de restrâns, cu doar câteva personaje) ne spune povestea lui Jam, o tânără adolescentă care, într-o seară, intră în camera de pictură a mamei ei (în care i s-a spus că nu are voie să intre) și, cumva, reușește să aducă la viață o creatură pe care doar ea (în primă instanță) o vede, pe care se decide să o numească Pet. În același timp, Pet știe că a fost, într-un fel, invocat, chemat, nicidecum n-a apărut așa, deodată și din întâmplare: el a venit să vâneze un monstru din casa prietenului ei cel mai bun, Redemption. Dar cum să știi cine este monstrul, cum arată acesta, dacă toată viața ți-a fost spus că monștrii nu există? Că monștrii au plecat și nu mai există în orașul Lucille. Pet este genul acela de carte pe care deși ai terminat-o de citit, tot n-ai terminat-o, de fapt. Continuă să te gândești la ea mult, mult timpă după ce ai terminat-o. Este, sincer, incredibil, și tind să cred, în aceeași măsură, că această carte este una dintre puținile care, deși abordează o temă destul de dark, să spun așa, și deși ai vrea să uiți totul de îndată ce ai terminat de citit, încă îți dă de gândit și, sincer, chiar cred că multe persoane ar putea învăța anumite lucruri din această carte. 
“Knowledge can do that to a person. I've seen it with you humans. The unseen can tear your eyes open when it comes into sight, and sometimes the mind behind that tears as well.”
Ca și în Freshwater, cred că Emezi s-a inspirat, când a scris Pet, puțin din mitologie: deși Pet este, în cele din urmă, un monstru, există anumite referințe mitologice care ne înfățișează îngerii ca niște creaturi îngrozitoare și terifiante - dar, în cele din urmă, tot sunt îngeri. Nuvela lui Emezi este despre răutatea oamenilor, despre răutatea „monștrilor” - sau, în fine, despre orice tip de răutate - care își face loc în sufletul oamenilor atunci când aceștia refuză să vadă adevărul; cartea aceasta este dovada că răul există chiar și acolo unde nu te-ai fi gândit vreodată că există; este o carte despre cum negarea faptului că răul ar exista, atitudinea de a fi orb în fața acestuia, poate avea repercursiuni grave și nedorite asupra celor care nu ar merita niciodată așa ceva. Într-o lume distopică, în care lui Jam i s-a spus că răul nu mai există - nici politicieni corupți, nici poliția care face abuz de putere, nici hoardele de milionari egoiști și ipocriți - echilibrul este perturbat de apariția lui Pet, iar monștrii încă există și vor exista mereu. 

“Monsters don't look like anything. That's the whole point. That's the whole problem.”

Pet o învață pe Jam ce înseamnă, de fapt, actul „vânătorii” - cum, în cele din urmă, vânătoarea implică mereu și-o entitate care va fi vânată, cum monstrul trebuie distrus, ucis, deoarece asta presupune o „vânătoare”. Nu știu, trebuie să citiți cartea pentru a vă da seama ce forță conferă Akwaeke Emezi cuvintelor în această carte. Și nu doar în aceasta. Recunosc, față de Freshwater, registrul stilistic se schimbă foarte mult - dacă nu mă îndoiesc, Pet este de fapt un roman YA, destinat adolescenților, dar sincer abordează o temă destul de greu de digerat, și chiar este un roman serios și nicidecum vreun romance banal, clișeic și ieftin. Deși relația dintre Redemption și Jam este una care implică ceva mai mult decât o prietenie, accentul nu se deloc pe acest aspect - de fapt, Jam trebuie să îl convingă pe Redemption că, într-adevăr, în casa sa se află un monstru, și că cineva este în pericol, deci trebuie să acționeze cât mai rapid. Dincolo de asta, este o carte extrem de profundă, care dă de gândit cititorului: o carte despre căutarea identității, justiție, structurile familiale, într-o societate care se chinuie în a-și înăbuși proprii monștri, cu niște persoane care, de fapt, își inhibă proprii monștri care, în cele mai vulnerabile momente, ies la iveală. Sincer, chiar este o carte pe care știu că nu o voi uita vreodată, și-o lectură pe care am recomandat-o tuturor, după ce am citit-o; și știu persoane care au citit-o și mi-au împărtășit aceleași gânduri: într-adevăr, este o carte absolut perfectă!
“Yes, child. Angels aren’t pretty pictures in old holy books, just like monsters aren’t ugly pictures. It’s all just people, doing hard things or doing bad things. But is all just people, our people.”
Nu știu ce aș mai putea spune, fiindcă cred că nu mai are niciun rost să fiu redundant și, da, să vă repet cât de bună este această carte. Ador, pur și simplu, cum scrie Akwaeke Emezi, m-am îndrăgostit iremediabil, fără leac, de ceea ce scrie. Abia aștept să citesc și The Death of Vivek Oji, sunt sigur că o să fie o carte la fel de bună, la fel de originală și plină de profunzimi și substrat! Voi ați citit ceva scris de Akwake Emezi? Dacă da, sunt cruios care este părerea voastră. Vreau să le mulțumesc enorm de mult prietenilor dragi de la Okian pentru această carte, Pet, de Akwaeke Emezi, pe care o puteți găsi AICI. Cu siguranță îi știți pe cei de la Okian, o librărie de carte în limba engleză, intermediari între cititorii români și peste un milion de cărți în limba engleză. Vi-i recomand cu mare drag și încredere, puteți arunca o privire pe site-ul lor, deseori au și numeroase oferte și promoții; mă bucură enorm faptul că există o librărie care s-a angajat în a ne pune în contact cu frumoasele titluri care se publică în alte țări și care, deseori, nu se traduc și la noi. Să aveți parte doar de lecturi frumoase și pe placul vostru!

8 comentarii:

  1. Ce bine sună!!!! Multumesc enorm pentru recomandare, am adaugat-o pe lista! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Superba recenzia. chiar am adaugat-o pe Wishlist-ul celor de la Okian. Merci, Andrei!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt sigur că o să-ți placă (și) cartea, dacă ți-a plăcut recenzia. Cu mare, mare drag!

      Ștergere
  3. Mi-a placut si mie cartea, mi-am cumparat-o dupa ce am vazut-o pe Instagram. Sunt tare curioasa de cum o sa ti se para si „Death of Vivek Oji”. Spor mult Andrei!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce mă bucur să aud asta! :) Voi citi curând și ”Death of Vivek Oji”; Emezi scrie tare frumos!

      Ștergere
  4. Scrie profund si original autoarea. Am citit si „Apa dulce”, aparuta la Editura Vellant. Pacat ca n-au tradus-o inca si pe aceasta; desi am citit-o in engleza, as fi tare curioasa sa vad si traducerea. Multumim pentru recenzie, Andrei! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc crumos, Loredana, bine te-am găsit pe-aici! Da, într-adevăr, păcat că n-au tradus și celelalte cărți ale autoarei, ci doar ”Freshwater”! Dar, hei, bine că avem posibilitățile de a le citi în engleză (experiența, tind să cred, e puțin comparabilă). Spor mult la lecturi frumoase!

      Ștergere