miercuri, 28 iulie 2021

Tunele (Tunele, #1), de Roderick Gordon & Brian William - Recenzie

Editura: Corint
Colecția: CorinTeens
Rating: 5 din 5 steluțe
Număr de pagini: 464
Anul apariției: 2021
Traducere: Dan Doboș

Roderick Gordon locuiește împreună cu soția și copiii în Norfolk, iar Brian Williams, în East London. Amândoi au fost dintotdeauna fascinați de săpăturile arheologice. Brian a copilărit în cartierul Edge Hill din Liverpool. Acolo a avut ocazia să exploreze magnificul șantier arheologic inițiat în secolul al XVIII-lea de un om de afaceri local, Joseph Williamson — tunele destul de mari cât să te plimbi cu trăsura prin ele, care mai există și astăzi. Pentru Roderick Gordon, legăturile cu arheologia sunt și mai directe. Străstrăbunicul lui, William Buckland, este considerat unul dintre întemeietorii geologiei, iar în 1924 a descoperit un dinozaur, care îi poartă numele. Atât Roderick, cât și Brian sunt fascinați de ideea existenței unei adevărate lumi subpământene și citează, ca inspirație, sistemele și construcțiile subterane care există sub atât de multe orașe, cum ar fi: Paris, Roma, Moscova sau New York.
„- (...) Nu simți? Fiecare lopată de pământ scoasă e ca și cum ai face un pas înapoi în timp. Făcu o pauză, zâmbind unui gând. Acolo unde nimeni n-a mai pus piciorul de veacuri... sau poate chiar n-a ajuns niciodată.”
Capătul tunelului este doar începutul! Will Burrows este un băiat de paisprezece ani care locuiește în Londra. Are puține lucruri în comun cu restul familiei sale, cu excepția pasiunii mistuitoare pentru săpături, pe care o împărtășește cu tatăl său. Când acesta dispare brusc, într-un tunel necunoscut, Will decide să investigheze dispariția tatălui său împreună cu prietenul lui, Chester. Curând, se trezesc în adâncul pământului, unde descoperă un secret întunecat și înfricoșător, un secret care i-ar putea costa chiar viața.
„- Noi asta știm, dar a încălcat legea și, odată ce ai încălcat legea, Styx nu se lasă niciodată, chiar dacă ajungi în suprasol. Nu se opresc niciodată. Într-o zi, tot te prind și tot te pedepsesc.”
Vă rog frumos să facă cineva vreo vrajă încât, după ce termin de scris această recenzie, să găsesc volumul al doilea al acestei serii pe raftul din bibliotecă. Insist. Deci, m-am apucat de această carte aseară, și-am citit undeva până pe la pagina optzeci deoarece apoi m-am băgat la somn; sincer, n-am avut așteptări prea mari, pentru că părea genul acela de carte care trebuie citit la o anumită vârstă, cu alte cuvinte, o carte pentru copii pe care n-aveam s-o apreciez așa cum ar fi apreciat-o alții - ce vorbești, domnule? Am citit cartea asta în două reprize - aseară și astăzi, restul de trei sute și ceva de pagini: pur și simplu n-am mai putut să o las din mână și am devorat-o pe toată, fără să-mi dau seama că de fapt e o serie și sufletul meu va agonisi în liniște până când voi afla care este continuarea aventurii lui Will și a lui Chester. De fapt, în fine, se-ntâmplă mult mai multe pe parcurs, dar ideea în sine e că Will și Chester, prietenul său cel mai bun, mi-au intrat sub piele atât de ușor și atât, atât de tare. 
„- Nimic nu mai rămâne pe pământ sau în marile oceane care să nu fie vânat, tulburat sau exploatat. Iar pentru vietățile măcelărite cu miile, acești exploatatori sunt deopotrivă mormântul și mijlocul tranziției. Și când va veni ziua judecății, zise predicatorul coborându-și brațul, care arată acum către membrii adunării, luați aminte la cuvintele mele, judecați vor fi... și mânați cu toții în abis, și pierduți de-a pururi pentru Domnul...”
Mi s-a părut o carte scrisă genial, care promite o serie într-adevăr memorabilă - repet, nu știu dacă e neapărat pentru copii, dar eu cred că, cu siguranță, le-ar plăcea și celor mai mari. Eu am douăzeci și patru de ani, vorba aia, sunt adult, dar nu-mi amintesc să fi citit - cel puțin în ultimul an - o carte care să-mi stârnească atât de tare cheful. Sincer. Și a mers extraordinar de rapid, dat fiind faptul că n-am mai putut să o las din mână. Este o carte alertă, intensă, cu o intrigă extrem de interesantă și remarcabilă (chiar mi-a plăcut nespus atmosfera, chestia cu săpatul tunelelor și ideea de a descoperi obiecte arhaice, lumi noi, drumuri nebănuite, așa, un mister continuu și apăsător), iar aventurile în care se angajează, într-o cocârdășie absolut delicioasă, Will și Chester, au fost exact ce a trebuit - o lume periculoasă, întunecată și extrem, extrem de neașteptată. Mister la tot pasul, personaje care se dovedesc a nu fi ceea ce par, comploturi, intrigi multilaterale, obiecte ciudate și întâmplări și mai ciudate, mirosuri neplăcute și niște secrete care, pe măsură ce înaintezi în lectură, se dezvăluie în fața cititorului și te șochează. Chiar a fost o surpriză literară neașteptată, mi-a plăcut la nebunie.
„- Lăcomia lor n-are egal decât în plăcerea pe care o simt pentru moarte, jale, teroare și ruină a tot ceea ce trăiește. Și, în ciuda păcatelor lor, aspiră să se ridice către cer... dar, luați aminte!, greutatea nespusă a păcatelor lor îi va țintui în țărână.”
Mi-a zis cineva că „nu credeam că e de nasul tău fin” (replica viza faptul că i-am scris că chiar îmi place Tunele), și mi-am dat seama că, într-adevăr, chiar nu e genul meu de carte, dar asta nu înseamnă că nu ies și eu din când în când din zona mea de confort. Evident, necitind în mod obișnuit cărți de genul, e oarecum ușor să fiu impresionat chiar și la o lectură pe care alții, poate, ar considera-o banală și basic. Dar, sincer, chiar nu cred că este cazul - Gordon și William chiar au reușit să construiască un erou - Will - extrem de curajos, mânat de dorința de a descoperi și de curiozitate, puternic și muncitor, și totuși atât de tânăr (paisprezece ani), cu o pasiune mistuitoare de a săpa tunele, făcându-l mândru pe tatăl său, dr. Burrows, cu care împarte aceeași pasiune. Totuși, într-o zi domnul Borrows dispare, iar Will se hotărăște să se-aventureze în cotloane întunecate ale pământurilor pe care le-au săpat, alături de Chester, pentru a-l căuta pe acesta. Când se trezesc în adâncul pământului, își dau seama că este foarte probabil să descopere ceva ce, mai bine, ar fi rămas nedescoperit pentru totdeauna. 
„Cei doi băieți priviră ca hipnotizați cum chiar în fața lor o minge de foc de mărimea unui pepene, luminând vibrant fețele lor tinere și reflectându-se în ochii lor holbați, coborî repede în spirală, rotindu-se și aruncând scântei, mișcorându-se în timp ce cădea spre pământ până la dimensiunea unui ou. Plutind chiar deasupra pavajului, globul muribund de foc păru că strălucește puțin mai intens decât înainte și apoi, într-o clipită, dispăru fără urmă.”
O carte plină de aventuri și de situații neașteptate (o, da, îmi amintesc cum m-am oprit la o anumită pagină și-am zis, nop, nu mersi, eu nu vreau să cred așa ceva) și cu personaje delicioase, convingătoare, cu replici amuzante și vii, alcătuite din lumini și umbre. Și-ntâmplările sunt pline de dinamism, de situații tensionate și pline de suspans, astfel încât este imposibil să te plictisești citind-o. Și, pe bune, merge chiar rapid, am citit-o mai puțin de o zi (dacă e să luăm orele, cumulate, cred că sunt doar câteva). Chiar mi-a plăcut și a fost una dintre acele surprize literare ale acestui an. Le mulțumesc tare mult prietenilor de la Editura Corint pentru exemplarul de față din Tunele, scris de Roderick Gordon și Brian William - abia aștept să apară și următoarele volume. Îl puteți găsi AICI. Să aveți doar lecturi frumoase și pe placul vostru!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu