Queer, de William S. Burroughs - Recenzie

Editura: Pandora M

Colecția: Anansi. World Fiction - Anansi. Clasic

Rating: 3 din 5 steluțe

Număr de pagini: 192

Anul apariției: 2021

Traducere: Dan Croitoru 

William S. Burroughs (1914-1997) s-a născut în St. Louis, Missouri. A studiat literatură engleză și antropologia la Harvard, apoi medicina la Viena. În 1951, pe când se afla în Mexic, și-a împușcat accidental soția. A debutat în 1953 cu Junky, iar în 1959 a publicat (în Franța) romanul Prânzul dezgolit. Apariția în 1962 a ediției americane a provocat un imens scandal. În 1983 este ales membru în Academia Americană și în Institute of Arts and Letters, iar un an mai târziu statul francez îi acordă titlul de Commandeur de l’Ordre des Arts et des Lettres. Din opera lui William S. Burroughs, în colecția Anansi. Clasic va mai apărea romanul Junky.

„Ceea ce căuta Lee în orice relație era senzația contactului. Simțea că stabilește un anumit contact cu Carl. Băiatul asculta politicos și părea că înțelege ce-i spunea Lee. Deși la început se cam împotrivise, acceptă pâmă la urmă interesul sexual al lui Lee față de persoana sa.”

Scris între anii 1951 și 1953, dar publicat abia în 1985, legendarul roman al lui Burroughs este o enigmă — atât un autoportret plin de cruzime, cât și un roman politic mușcător, cea mai realistă poveste de dragoste a autorului, dar și un montaj de scene fantastice comicgrotești. Plasat în Mexico City, la începutul anilor 1950, Queer îl are în centru pe William Lee și căutarea deznădăjduită a intimității și a ostoirii dorinței prin toate barurile ce alcătuiesc scena expiaților americani din capitala mexicană. Queer este și cronica pasiunii homosexuale a personajului principal pentru tânărul Eugene Allerton, desfășurată într-un Mexico City desprins parcă dintr-un tablou suprarealist. Textul introductiv al romanului, o teribilă confesiune insuflată de evenimentul care l-a determinat să devină scriitor — împușcarea accidentală a soției sale, Joan Vollmer —, este fundamental pentru identificarea multora dintre resorturile operei lui Burroughs.

„(...) Moor n-avea nici tuberculoză, probleme la rinichi sau bruceloză. Era bolnav de boala morții. Moartea se instalase în fiecare celulă din trupul său. Răspândea aburul ușor, verzui al descopunerii. Lee se gândi că ar lumina în întuneric.”

Nu am citit celălalt roman al autorului - Junky - și, probabil după experiența cu acest roman, sunt puțin reticent dacă e să iau în considerare ideea de a-l citi atunci când apare. Totuși, parcă mă îndeamnă ceva, ceva ce nu pot descrie ca sentiment, un fel de gând că poate am citit greșit (dacă putem vorbi de „a citi greșit” sau „a citi corect” o carte) romanul de față; sunt sigur că proza lui Burroughs este una mult mai profundă, una mult mai emoționantă, una mult mai pe placul meu, dar probabil trebuie să-mi creez, întâi, un background romanist, trebuie să-l las să se apropie mai mult de mine, trebuie să-i permit să mă convingă mai mult; și cum pot face asta dacă nu citind mai multe cărți scrise de el? Și, poate, recitind cândva această carte. Așa, în fine, plecasem de la ideea că n-am citit romanul Junky, fiindcă probabil aș fi simțit o oarecare discrepanță narativă, o oarecare „altă voce”, fiindcă, după cum chiar și Burroughs o spune, „(...) dacă eu sunt cel care a scris Junky, atunci în Queer mă simt de parcă aș fi fost eu cel scris”. Mai departe, „scrisul ca inoculare”, scrisul drept capacitate de a anihila, de a distruge, de a neutraliza forța „posibilităților”, neprevăzutul „unor eventuale situații viitoare”. Consemnând-și experiența, Burroughs (sau Eugene Allerton, hm?) capătă un fel de imunitate în fața unor ulterioare aventuri riscante „ale rândurilor de față”. O idee interesantă, dar care, din păcate, nu m-a prea convins; și nu știu care o fi fost motivul; o fi vorba de proza parcă prea austeră, prea simplă, prea... prea, hm, „goală”, dacă pot spune asta? Oare n-am putut eu să citesc printre rânduri, oare a fost ceva (ceva important) care mi-a scăpat, pe care l-am ratat? Chiar nu știu ce să spun. Știu doar că aș fi vrut să mă miște mai mult această carte, să-mi placă mai mult - pentru că potențial a avut, ideea este interesantă, parcursul epic, iarăși, este unul complex (deși povestea în sine se-ntinde pe mai puțin de două sute de pagini, cu scris mărișor). Oricum, a avut ceva ce, să zic așa, a scârțâit c-un zgomot mult prea mare.

„Lee nu suporta frustrarea. Reprimarea dorințelor era asemenea gratiilor unei cuști, asemenea unui lanț în jurul gâtului, ceva cu care se învățase așa cum se învăța un animal, după ani și ani de povară a lanțului, a gratiilor neclintite. Nu se lăsase doborât niciodată, iar ochii săi priviseră printre gratiile invizibile, mereu atent, mereu în alertă, așteptând ca paznicul să uite ușa deschisă, ca zgarda să se rupă, ca gratiile să cedeze... suferind fără să dispere și fără să accepte situația.”

Queer ne spune povestea lui Lee (Eugene Allerton), abia „întors din izolarea heroinei pe tărâmul celor vii”; ceva curios de sistematic și nesexual există în căutarea acestuia în ideea aflării unui obiect sexual adecvat, ștergând una după alta posibilități din lista sa, ce pare alcătuită din conștiința eșecului precedent. La nivel foarte profund, pare că el nici măcar nu vrea să reușească, însă ar merge până-n pânzele albe pentru a evita să conștientizeze faptul că, în realitate, nu caută să întrețin o relație sexuală. Ceea ce caută Lee este contractul sau recunoașterea, este regăsirea și emanciparea spirituală; recăpătarea identității, negarea. Însă nereușind să găsească un observator „adecvat”, un observator „viabil”, se vede amenințat de o dispariție dureroasă, violentă, chiar inacceptabilă și înjositoare. Evenimentul către care Lee se simte implacabil atras este uciderea soției sale cu propria lui mână, conștiința că e posedat, o mână a morții gata să alunece peste mâna sa, pregătită oricând să-l anihileze, să-l tragă în întunericul dens, grav, morbid și confuz, din brațele căruia nu mai există cale de scăpare. O negură malefică și amenințătoare se desprinde din paginile cărții, un rău de care Lee, conștient sau nu, încearcă să scape prin „zboruri frenetice ale imaginației”: rutinele sale, care ne scot din minți prin amenințarea hâdă plutind în spatele lor sau lângă ele, o prezență palpabilă ca un abur. 

„Lui Allerton nu-i plăceau angajamentele; nu fusese niciodată îndrăgostit și n-avusese niciun prieten apropiat. Acum era obligat să se întrebe: «Ce-o fi vrând de la mine?» Nu-i trecea prin minte că Lee era homosexual, de vreme ce asocia homosexualitatea cu o efeminare cât de cât evidentă. AJunsese în cele din urmă la concluzia că Lee îl prețuia ca auditor.”

Nu știu ce-aș putea să mai spun; aș putea vorbi de „rutinele” lui Lee, aș putea vorbi despre idealurile sale, ideile pe care le are, cugetările, despre personajele oarecum interesante, chiar memorabile, despre „aventurile” în care Lee se angajează, convingerile pe care le are. Dar nu-s multe de spus, întrucât nu prea are rost să încep să narez pe-aici vrute și nevrute. Aștept totuși cu nerăbdare să citesc și celălalt roman al autorului, Junky, și cu siguranță voi reciti - mult mai atent - și Queer; un studiu despre dragoste neîmpărtășită, acest roman parcă umanizează „alte romane”, este de o oareșce intensitate care mi-a plăcut, care m-a angajat în lectură: un umor negru delicios și incisiv, o energie violentă, agresivă, și o viziune tulburătoare asupra anumitor aspecte ale vieții. Prin Queer, William S. Burroughs înaintează un fel de catharsis purificator, această forță a scriiturii, această putere a literelor devenind una terapeutică, una profilactică. Chiar aș fi vrut să-mi placă mai mult cartea, însă mă bucur că, spre exemplu, citind-o, simt c-am ieșit puțin din zona mea de confort, simt că am avut contact cu un autor care scrie... diferit?! Nu știu, chiar trebuie să mai cuget asupra a ceea ce am citit, poate mi-aș găsi mai bine cuvintele, mai corect. Aceasta este o impresie la o primă citire - și chiar zic că este un aptă și viabilă -, dar sunt sigur că la o a doua citire lucrurile vor fi stat altfel. Să aveți parte doar de lecturi frumoase și cu spor, dragi cititori!