Cuplul din vecini, de Shari Lapena - Recenzie

Editura: Trei

Colecția: Fiction Connection

Rating: 4 din 5 steluțe

Număr de pagini: 344

Anul apariției: 2017

Traducere: Mihaela Buruiană

Shari Lapena este autoarea bestsellerurilor Cuplul din vecini (2017, Editura Trei, traducere de către Mihaela Buruiană), Străinul de acasă (2018, Editura Trei, traducere de către Alexandra Fusoi), Ultima ei clipă (2021, Editura Trei, traducere de către Alexandra Fusoi), An Unwanted Guest și Someone We Know. Înainte să înceapă să scrie ficțiune, a fost avocată și profesoară de engleză. Shari Lapena locuiește la Toronto și urmează să publice un nou roman, intitulat Not a Happy Family.

„Își spune că, împreună, vor trece și peste asta. Poliția o va găsi pe Cora. Își vor recăpăta fiica. 

Iar dacă nu, nu-l va ierta niciodată.”

Nu poți ști niciodată ce se întâmplă de cealaltă parte a peretelui. Vecina ți-a spus că n-are chef să-ți aduci copilul de șase luni la petrecerea ei. Nimic personal, doar că nu suportă să-l audă plângând. Soțul tău te-a asigurat că va fi bine. Doar sunteți în vecini. Veți avea monitorul copilului la voi și veți merge pe rând acasă, din jumătate în jumătate de oră. Fiica ta dormea ultima dată când ai fost la ea. Acum, când te năpustești în casa cufundată într-o tăcere mormântală, cel mai cumplit coșmar se adeverește. Fiica ta a dispărut! Poliția e la tine acasă și te întrebi cu groază ce va descoperi. De ce ești capabilă când cineva te împinge dincolo de limite?

„Detectivul Rasbach privește cum fisurile din relația cuplului se adâncesc. Tensiunea pe care a simțit-o imediat după ce fiica lor a fost dată dispărută s-a transformat deja în ceva mai mult - vinovăție. Fontul comun pe care l-au afișat în primele minute și ore ale anchetei începe să se erodeze. Cum altfel? Fiica lor a dispărut. Ei sunt sub o presiune enormă. Polițiștii sunt la ei în casă. Presa bate la ușa din față. Rasbach știe că, dacă e un detaliu de găsit aici, o să-l găsească.”

Habar n-am cum s-o iau pe asta, sincer, fiindcă nici eu nu știu ce s-a întâmplat sau cum se pot explica lucrurile: după două rateuri colosale (Ultima ei clipă - recenzia AICI și Străinul de acasă - recenzia AICI), îmi cam luasem gândul că acest roman, Cuplul din vecini, are să-mi placă. Dar totuși mi-am zis că trebuie să-l citesc ca, în sfârșit, să zic că am citit tot de Shari Lapena și că, într-adevăr, nu-i pentru mine. Dar uite, domnule, cum s-a întâmplat: chiar mi-a plăcut mult, mult de tot romanul acesta (ce-i mai bun la sfârșit, cum s-ar zice), m-a prins și de aseară, de când m-am apucat de el, n-am mai putut să-l las din mână până nu l-am terminat. Nu mă întrebați ce a avut în plus față de celelalte romane (care nu mi-au plăcut), pentru că mai bine v-aș spune ce nu a avut de fapt: nu a avut o evoluție liniară, previziblă (cel puțin, nu într-o măsură atât de mare cum s-a întâmplat la celelalte romane), personajele mi s-au părut mai bine conturate, mai credibile și convingătoare, iar acțiunea mai multilaterală și nu chinuită și neconvingătoare. Chiar mi-a plăcut mult direcția în care au luat-o lucrurile și întorsăturile interesante de situație; de altfel, chiar am simțit acest roman ca fiind mai real decât celelalte, deși și acesta, pe alocuri, a fost puțin cam „tras de păr”. Dar all in one, o experiență plăcută pe care chiar am prețuit-o.

„- Nu știu. De ce ar minți? Chiar arată bine.

Din experiența mea, oamenii mint tot timpul, spune Rasbach.”

Cuplul din vecini ne spune povestea lui Anne și a lui Marco care într-o seară se află la un vecinii lor la o mică petrecere aniversară și, când se întorc acasă, pam, observă că una lor fiică, încă bebeluș, a dispărut. Acesta este punctul de plecare al cărții și, din această direcție narativă, Lapena începe să construiască, așa cum era de așteptat, ancheta, diferite mini-intrigi (depresia postnatală a lui Anne, niște chestii din trecutul acesteia, niște părinți care nu sunt de acord cu relația pe care o are, un soț care are ceva probleme financiare la locul de muncă) - cu alte cuvinte, încercarea ei de „a masca” adevărul cu ce s-a întâmplat de fapt cu fiica lor. Interesante abordări, sincer, și ce se află de fapt în spatele „a toate” chiar mi s-a părut deosebit de ingenios, mai ales că la un moment dat lucrurile o iau într-o direcție la care, poate, te-ai fi așteptat, dar apoi se dovedesc a fi mult mai neașteptate. Și, de fapt, „motivul” este relevat undeva la un moment dat, ni se spune care-i treaba, dar și din acel punct Shari Lapena reușește să creeze niște intrigi, iarăși, intempestive și wuuuut.

„Anne și Marco sunt acasă, singuri. În casă nu sunt decât ei și groaza, durerea și închipuirile lor sumbre. E greu de spus care dintre ei este mai afectat. Amândoi sunt bântuiți de faptul că nu știu ce s-a întâmplat cu copilul lor. Fiecare din ei speră că fetița e încă în viață, dar sunt atât de puține lucrui în care să-și pună speranța. Fiecare încearcă să se prefacă de dragul celuilalt. Iar Marco are și alte motive să se prefacă.”

V-am spus, chiar nu mă așteptam să fie o experiență plăcută, asta după ce celelalte două romane scrise de Shari Lapena pe care le-am citit m-au cam dezamăgit; dar chiar a fost o carte alertă, tensionată, cu o atmosferă sufocantă și plină de angoasă. Personajele interesante, complexe, zbuciumate, cu interese proprii, fiecare urmând o anumită cale, fiecare având ceva de ascuns. Bineînțeles, ca și în celelalte cărți ale lui Lapena, dacă e să vorbim de stilul ei de scriere cred că aș putea vorbi de „un stil care e atât de banal încât nici nu se poate vorbi de stil”, dar aici bineînțeles că lucrurile depind de așteptările mele - Lapena scris „sec”, fad și gol, fără figuri de stil, fără a încerca să miște cititorul sau să-l emoționeze. Probabil acesta-i stilul ei caracteristic de a scrie (de fapt, chiar scrie thrillere, iar thrillere în general se presupune că sunt reci, dry, austere), deși am citit și thrillere care ating foarte bine corzile emoționale ale cititorilor (Louise Penny, în principal, scrie extraordinar din punctul acesta de vedere). Dar, oricum, chiar a fost o experiență plăcută și nu am considerat-o o pierdere de timp!

„Aruncă o privire la monitorul copilului, așezat în capătul mesei, cu luminița roșie strălucind ca vârful unei țigări. Brusc, este curprinsă de îndoieli, simte că toate astea sunt aiurea. Cine se duce la o petrecere în vecini și își lasă bebelușul singur acasă? Ce fel de mamă face așa ceva? Simte cum o copleșește agonia bine cunoscută - nu e o mamă bună.”

Chiar mi se pare bizar, și-acum când fac recenzia. Nu știu, e oare posibil să fi pățit ca la Ruth Ware? Prima dată când am citit cărțile scrise de Ruth, mi s-au părut banale și nu mi-au plăcut deloc. La o a doua citire, lucrurile au luat o altă întorsătură - mi-am dat seama că, de fapt, chiar îmi place cum scrie Ruth Ware. Să fie și-aici la fel? Să recitesc, oare, peste ceva ani, cărțile lui Shari Lapena? Nu știu ce să zic... Nu cred! Cred că a fost cazul să-mi placă doar Cuplul din vecini, întrucât la celelalte cărți vorbim despre niște intrigi exploatate extrem de precar și banal. În fine, cert este că chiar aștept și alte traduceri ale cărților scrise de Lapena - nu pot fi convins, încă, dacă îmi place sau nu! Eu, unul, chiar vă recomand să-i dați o șansă autoarei, și în special acestei cărți; sunt extrem de potrivite pentru cei care vor să calce pe tărâmul cărților thriller și nu știu încă ce să citească! Cu încredere puteți începe cu cărțile acestei autoare! Lecturi cât mai frumoase și pe placul vostru!