Editura: Bad Hand Books
Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️
Număr de pagini: 108
Anul apariției: 2022
Eric LaRocca (he/they) is a twice Bram Stoker Award® finalist and Splatterpunk Award winner. Named by Esquire as one of the “Writers Shaping Horror’s Next Golden Age” and praised by Locus as “one of strongest and most unique voices in contemporary horror fiction,” LaRocca’s notable works include Things Have Gotten Worse Since We Last Spoke, Everything the Darkness Eats, The Trees Grew Because I Bled There: Collected Stories, and You’ve Lost a Lot of Blood. His upcoming novel, At Dark, I Become Loathsome, will be published by Blackstone Publishing in January 2025 and has already been optioned for film by The Walking Dead star Norman Reedus.
🍃༄ THE ONLY THING MORE BRUTAL THAN NATURE IS LOVE 🍃༄
From the author of the viral sensation Things Have Gotten Worse Since We Last Spoke comes They Were Here Before Us, a novella written in pieces, designed to be consumed as a single, thematically cohesive work.
“After all, she knows full well that any room with a bed in it is a place where a young woman can be hurt.”
Eu l-am descoperit pe Eric LaRocca cu romanul Things Have Gotten Worse Since We Last Spoke and Other Misfortunes (dacă vă interesează recenzia, o găsiți AICI). Din acel punct, mi-am dat seama că vreau să-i citesc absolut toate cărțile! T-O-A-T-E! Drept urmare, am dat fuga-fuguța pe Books Express și mi le-am și luat. Am așteptat cam o lună să-mi ajungă - dar și când mi-au ajuns, am dat - vorba aia - „talpă” patru deja. De ce? Pentru că, sincer, pentru mine Eric LaRocca nu doar că reprezintă o adevărată surpriză literară, dar chiar tind să cred că duce genul horror la un cu totul alt nivel. Este un adevărat maestru, habar n-am, are un stil care pur și simplu dă cu tine de pământ, care de îngrețoșează, care te înspăimântă, care declanșează niște chestii (bune? rele?) în tine. Și, dincolo de toate, este un autor atât de versatil încât poți simți, chiar de la o carte la alta, că-s scrise de altcineva. Evident, are și el „fixațiile” și „plăcerile nevinovate” specifice, dar, man, eu chiar cred că am descoperit un autor de care, în viitor, chiar voi auzi multe, multe. Și care, încetul cu încetul, pare să se impună tot mai mult când vine vorba de acest gen literar. Nu-s eu mare fan horror - dar, sincer, Mariana Enriquez și Eric LaRocca chiar m-au făcut să fiu. Și nu vorbesc neapărat despre horror-ul ăla cu monștri și tralala, la modul clasic, ci despre un horror așa, nu știu, care se face resimțit în cotidianul obișnuit, în care oamenii sunt monștrii de care ar trebui, de fapt, să ne temem.
“Though she might have once loved me—might have cared for me, nurtured me the way I had hoped, the way I had dreamed and wanted—that opportunity was now decidedly nonexistent, considering the fact that she was dead and had been dead for several weeks when my parents first stumbled upon her corpse in a shallow ditch not far from a busy motorway.”
Eric LaRocca, cu un talent - pe care eu l-aș numi - rar, reușește să transforme întunericul și obsesiile și bizarul și hazardul și nebunia într-o artă care - părerea mea - nu poate fi gustată de oricine. Cu alte cuvinte, nu cred că ar plăcea oricui, iar motivele chiar pot fi întemeiate. They Were Here Before Us este o colecție de povești... macabre, le-aș spune. Povești despre fragilitatea firească a omului, însă întinsă pe muchia unui abis cosmic. Un testament al groazei cotidiene, dar înrădăcinat în emoții pur umane: iubirea, pierderea, frica, furia, dorința, nevoia. Într-un fel, eu am găsit cartea ca fiind o metaforă a locului pe care îl ocupăm în univers, în care nu ar trebui să uităm că alții „au fost aici înaintea noastră”, entități care ne-au precedat existența, dar pe care am ajuns să le posedăm, să le distrugem. Deși vorbim despre povestiri diferite, un mozaic întunecat de povestiri, acestea se conectează subtil prin teme și tonuri. Într-un limbaj poetic, plin de metafore, „un limbaj al stării”, cum îi place să-i spun, Eric LaRocca explorează vulnerabilitatea umană și ne-o înfățișează în toată goliciunea ei. Toate poveștile, chiar dacă sunt în esență diferite, împărtășesc o vibrație sumbră, profundă și palpabilă. Metaforele și imaginile - viscerale - îți răsar și rămân în minte precum niște fantastic. Într-un fel, Eric LaRocca reușește să dozeze surprinzător de bine estetica brutală cu un lirism de-o melancolie aparte.
“I can still so distinctly recall the moment when it first happened to me: the crucial, soul-defining moment when I realized that I loved her and loved her in such a way that I understood I could never fully possess her as I had always intended.”
Toate poveștile abordează o tematică destul de grotescă, hard to swallow, să zic așa. În această simfonie cosmică extraordinar de extinsă a lumii, umanitatea reprezintă doar un interludiu minor, iar titlul, așa cum am mai spus, este o metaforă a faptului că nu noi am fost primii care au populat pământul. Totuși, am ajuns să ni-l asumăm ca un bun de la sine, să distrugem și să aducem în prag de extincție animale, chiar să le facem să dispară cu totul și cu totul de pe fața pământului - și nu din cauza naturale, poate firești. Am schimbat dinamica lumii și am pășit peste cadavre, spre treptele cele mai înalte ale lanțului trofic. Mi-au plăcut la nebunie toate povestirile, absolut toate, starea de neliniște constantă pe care am resimțit-o în timp ce le citeam. Într-adevăr, Eric LaRocca chiar este un maestru atunci când vine vorba de a crea emoții, de a te transpune în stări bizare, necunoscute. Iubesc acest necunoscut în care Eric LaRocca mă face să mă pierd cu fiecare carte pe care o citesc. Într-un fel, parcă mă întristează faptul că, în ritmul ăsta, îi voi citi toate cărțile până la sfârșitul anului - poate ar trebui să iau o pauză, doar pentru a mă bucura cât mai mult - chiar dacă mai rar - de acele stări autentice pe care le am când îl citesc.
“She thinks of how there’s an invisible expiration date stamped on the forehead of every queer person—how most of society, even other queer people, expect you to wither away, to languish in torment and eventually expire from some incurable illness as if it were proper contrition for your perversity.”
Deși fiecare poveste se simte diferit, toate par să facă parte dintr-un întreg organic, închegat. Și cât de bizar, de fapt, se conectează aceste povești... M-a frapat pur și simplu povestea în care un cuplu de femei... De fapt, am să mă opresc aici, n-are niciun sens să vă descriu. În orice caz, a fost ceva de-a dreptul ieșit din comun. They Were Here Before Us nu este o lectură ușoară. Este genul de carte care te lasă gol, ca și cum ai fi pierdut ceva esențial pe parcurs, fără a putea să spui exact ce. Există momente în care simți nevoia să faci o pauză, să respiri adânc, dar cartea te cheamă înapoi, ca o șoaptă insistentă în întuneric - întrebarea e dacă ai curajul să urmezi această șoapte. Într-un fel, chiar simți că Eric LaRocca nu scrie pentru a te îngrozi sau speria, ci pentru a-ți da de gândit. E așa ciudat horror-ul ăsta... Sincer, am avut o experiență viscerală citind-o, profundă, și așa mi s-a întâmplat, până acum, cu toate cărțile scrise de el pe care le-am citit. Să zic că nu este o carte pentru cei slabi de inimă? Nu, că n-ar fi chiar așa. De fapt, Things Have Gotten Worse Since We Last Spoke e mult mai mult în această direcție. Însă, într-un mod brutal de frumos, cartea de față chiar este, cel puțin pentru mine, o ciudată & neașteptată operă de artă care, chiar dacă abia are 100 de pagini, are o forță literară desăvârșită.
Alte recenzii ale cărților scrise de Eric LaRocca, apărute și pe blog:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu