marți, 11 august 2015

„Eu sunt Malala” de Malala Yousafzai- Recenzie


Să vorbești lumii despre credințele tale. Să pledezi pentru valori cum ar fi bunătatea, sinceritatea, iubirea, prietenia și bunăvoința. Să speri la o lume mai bună atunci când tot universul din jurul tău se închide în gloanțe, reguli nescrise, crime, morți și ideologii. Să fii pregătit să mori pentru ceea ce crezi. Aceasta este povestea lui Malala, tânăra care a luptat pentru educație și a schimbat lumea. Tânăra care a sperat și crezut în vocea ei și care a vorbit pentru cei care nu au avut voce și curaj. Malala Yousafzai este o lecție de viață, un principiu al feminității și o adolescentă extrem de inteligentă care și-a canalizat puterea în lupta pentru dreptul la educație al tinerilor din întreaga lume, și în special a persoanelor de sex feminin din Pakistan, Swat.

În 2001, odată cu atacurile Al-Qaeda din 9 septembrie asupra Tunurilor Gemene și Pentagonului, începe bombardamentul SUA în Afganistan. Date fiind condițiile, guvernul taliban decade de la putere și, drept consecință, Osama bin Laden fuge în Pakistan. Pakistanul se aliză cu SUA în războiul împotriva terorismului, ca urmare a presiunilor intenaționale. Cu toate acestea, din auza unei granițe cu Afganistanul care este ușor de trecut, multe persoane, printre care și militanți, teroriști, pătrund în interiorul Pakistanului semănând teroare și impunând ideologii idolatrizante. Osama bin Laden intră în Pakistan, de asemenea, în aceeași manieră. TNSM (Tehrik-e-Nifaz-e-Sharia-e-Mohammadi), mișcarea pentru Impunerea Legii Islamice; fondată în 1992 de Sufi Mohammad și preluată mai târziu de ginerele său, Maulana Fazlullah, cunoscută drept talibanii din Swat, capătă conotații grave și în Swat între anii 2007-2009, Fazlullah începând mai multe atacuri violente, teroriste și criminale, încercând să impună „sharia” - legea religioasă islamică - în Swat. După alegerile din 2008, se negociază un tratat între talibani și guvernul pakistanez - momentul în care Malala însăși speră la o pace relativă. Talibanii, touși, nu respectă termenii tratatului și violența împotriva guvernului, armatei, și civililor continuă. Armata pornește o ofensivă care nu face decât, din păcate, să crească nivelul violenței din zonă. În cele din urmă, guvernul e de acord ca sharia să fie impusă în Swat, acesta fiind momentul în care Fazlullah declară încetarea focului.

Acesta fiind momentul din care Malala simte că are ceva de spus în această lume. Cine e Malala? „Fata care a luptat pentru educație”. „Fata care a fost împușcată de talibani și era să-și piardă viața”. „Fata care a avut drept armă împotriva unei națiuni ideologiste doar cunoașterea”. Malala este vocea milioanelor de persoane care nu au avut curaj să vorbească, ea este ceea ce alții au încercat, poate, și nu au reușit. Este fata simplă din Swat căreia îi plăcea foarte mult să-și trosnească degetele, îi plăcea să citească și să învețe limba engleză, să se uite la ”Betty cea urâtă”și să spere la o lume mai bună lipsită de discriminare și în care există egalitate între bărbați și femei; este fata cu piele parcă prea neagră și cu degetele de la picioare prea lungi. Încă de mică, Malala dovedește o inteligență ascuțită date fiind numeroasele premii la dezbateri și, după cum chiar ea spune, „un singur premiu doi” din cauza unei „alte tocilare, precum ea”, pe care se tot ambiționează să o întreagă. Lui Malala nu-i prea place să gătească și a luat o notă mică la fizică, ceea ce o ambiționează și mai mult să învețe. Ea nu e diferită de alți copii, doar principiile ei sunt diferite și adevărurile în care crede și pentru care pledează. Lui Malala nu-i plac alunițele de pe obraz, crede că are un ochi mai mare și altul mai mic, asimetrici, iar fratele ei o tot tachinează în legătura cu mărimea nasului. Dacă mă întrebați pe mine, pot să vă spun doar că privind la această fată, la acest suflet frumos, pur și simplu îmi crește curajul de a trăi, de a simți și de a-mi păstra speranța-n coșul pieptului. Toată această înfățișare fizică ascunde un suflet pe care l-am descoperit, l-am îmbrățișat și care, în cele din urmă, m-a inspirat și mi-a adus lacrimi în ochi. Malala Yousafzai este ceea ce se numește un copil minune, genul de om în care ai putea avea încredere încă din primul minut în care-l cunoști. 

Impunând doctrina legii religioase islamice, talibanii privează locuitorii din regiunea Swat de numeroase lucruri în aparență banale: televizorul, mass-media, susțin că muzica este un păcat, nu permit femeilor să meargă singure pe stradă, nu le permit să umble decât cu chipul descoperit; dar ceea ce stârnește în inima Malalei un foc puternic în ceea ce are să urmeze este faptul că talibanii le interzic fetelor să meargă, de acum înainte, la școală. Deși Malala crește într-o zonă a Pakistanului stăpânită de teroare și de înfricoșătoarele umbre ale terorismului, aceasta învață, încă de mică, să aibă curajul să vorbească în numele convingerilor sale - iar convingerea ei cea mai puternică a reprezentat dreptul la educație.  Ținându-și predicile la un post de radio ilegal și din ce în ce mai ascultat, Fazlullah continuă să-și impună convingerile idolatriste: femeile trebuie să stea în casă, școlile trebuie aruncate în aer, magazinele, drumurile, podurile. Îmi aduc amine că însăși Malala descrie totul într-un fragment care parcă ar surprinde esența întregii terori: „Terorismul e diferit de războiul în care soldații se înfruntă unul pe altul în bătălie. Terorismul e frica ce cuprinde totul în jur. E atunci când te duci să te culci fără să știi ce alte orori te mai așteaptă a doua zi. E atunci când te muți cu toată familia în cea mai centrală cameră a casei, pentru că ați decis că aceea e cea mai sigură. E atunci când mergi pe stradă, fără să știi în cine să ai încredere. Terorismul e frica de a-ți vedea tatăl ieșind dimineața pe ușă, neștiind dacă se a mai întoarce seara.”

Astfel, Malala începe să se intereseze tot mai mult de ceea ce se întâmplă în Swat. Sub determinismul social-politic, Malala, deși riscă foarte mult prin ceea ce face, continuă să meargă la școală, ba chiar să învețe acasă alături de mama ei care nu știa să scrie și să citească. Susținută, de asemenea, de familie, care mereu au învățat-o să-și urmeze inima și mintea, Malala va vorbi lumii ținând un jurnal sub un nume fals, fără a risca astfel să fie luată în vizor. Va vorbi lumii despre drama prin care trece o fată care dorește să învețe și speră la o viață frumoasă. În conformitatea societății anilor respectivi, acest lucru era văzut ca o jignire adusă la adresa legilor islamismului și ideologiei talibaniștilor. Însă identiatea ei ascunsă va fi curând ghicită în urma unei confuzii apărute, așa că Malala, sfidând teroriștii, este amenințată, printr-un telefon primit de către tatăl ei, cu moartea. Cu toate acestea, Malalei nu îi este frică, iar următoarea frază m-a găsit cu lacrimi în ochi: „(...) Lasă-i să mă omoare. O să mor pentru lucrurile în care cred.”

Și, totuși, poate nu și-a închipuit niciodată că talibanii aveau să-și verse toată furia asupra unui copil. Asupra unui copil care trăia în speranță și își ardea dorințele stelelor căzătoare în educația mondială - educație pentru ea, penru inima ei, pentru toate fetele, pentru surorile și fetele teroriștilor, pentru ei. Urmându-și visul și în ciuda amenințărilor din ce în ce mai dese îndreptate împotriva ei și a familiei sale, Mala continuă să se ducă la școala Khusal, neștiind că ceea ce urmează să se întâmple are să schimbe viața tuturor celor care cred în ea. În timp ce se-ntorcea acasă pe 9 octombrie, aceasta este împușcată în autobuzul școlar cu care se întorcea acasă, alături de alte două fete aflate lângă ea. Acela este momentul în care lumea reacționează la nivel mondial: talibanul Fazlullah își asumă responsabilitatea de a fi încercat să ucidă o tânără cu idealuri mărețe - din fericire, toate cele trei supraviețuiesc deși recuperarea Malalei necesită cel mai mult timp -, iar Malala primește zeci de mii de mesaje de susținere. Deși au încercat să oprească o gură din a mai vorbi, această întâmplare care aproape a costat-o viața pe Malala Yousazai a dat curajul la numeroase voci să-și manifeste spiritul. Malala va ajunge să schimbe lumea prin mintea ei luminată și ambiția mai puternică decât frica. 

Malala va ajunge să vorbească întregii lumi despre convingerile ei și valorile pe care le susțin. În 12 iulie 2013 ea se va adresa Națiunilor Unite la New York în ziua aniversării de ei șaisprezece ani și cere educație gratuită tuturor copiilor. În noua ei casă, în Birmingham, oraș în care ajunge în urma atentatului care aproape a ucis-o, Malala se duce la școală și-și continuă campania pentru educația copiilor din toate țările. După cum ea însăși susține, dacă ai o voce pe care s-o folosești trebuie să faci acest lucru, indiferent dacă ajungi să te sfădești cu însuși președintele Obama (cum a și fost pusă în ipostaza, de altfel).

Această carte mi-a dat aripi și m-a inspirat. Mi-a adus lacrimi în ochi și atâta recunoștință pentru o singură persoană încât mi-e greu s-o țin în frâu. Vă recomand lecturarea acestei povești de viață, acestui manuscris care este istoria unui popor încercat și terorizat de principii pe care doar inițiatorii le-ar putea înțelege. Este o carte despre prietenie, despre iubire, despre convingerea că în această lume dominată de material, de teroare, soarele și-ar putea arăta razele chiar și pe cele mai întunecate străzi. Sufletul Malalei este în fiecare dintre noi, iar zâmbetul ei cald, după cum am mai spus, parcă-ți dă puterea să crezi și să speri. Împreună putem crește în dimensiuni și putem lupta pentru ceea ce pledăm - trebuie doar să avem convingerea că putem. Mă înclin în fața Malalei și în fața sufletului ei doritor de reformare și pace. Malala - cea mai tânără câștigătoare a Premiului Nobel pentru Pace, a primit, de asemenea, o zi națională consacrată doar ei, iar prin această carte dorește să-și spună povestea fascinantă a vieții.

Am selectat și niște fragmente pe care vi le voi prezenta mai jos:

„Pace în fiecare casă, pe fiecare stradă, în fiecare sat și în fiecare țară - acesta este visul meu. Edcație pentru fiecare băiat și fată din lume. E drepul meu să stau în bancă la școală și să citesc împreună cu prietenele mele. Dorința mea este să văd un zâmbet de fericire pe fața fiecărui om.
Eu sunt Malala. Lumea mea s-a schimbat, dar eu nu.”

„În 9 octombrie 2012, talibanii m-au împușcat într-o parte a frunții. Mi-au împușcat și prietenele. Credeau că gloanțele aveau să ne reducă la tăcere. Dar au eșuat. Și din acea tăcere s-au ridicat mii de voci. Teroriștii credeau că pot să ne schimbe scopurile și că o să pună capăt ambițiilor noastre, dar nu s-a schimbat nimic în viața mea în fară de asta: slăbiciunea, frica și lipsa de speranță au murit. S-au născut forța, puterea și orgoliul. Eu sunt aceeași Malala. Ambițiile mele sunt aceleași. Speranțele mele la fel. La fel și visele.
Un copil, un profesor, un stilou, o carte pot schimba lumea.”

„(...) După un interviu, un prieten de-al tatei l-a întrebat câți ani am.
Când tata i-a spus că am unsprezece ani, a fost șocat. ‹‹E pakha jenai!››, a spus, peste vârsta ei de înțelepciune.
Apoi l-a întrebat:
- Cum a ajuns așa?
- Circumstanțele au făcut-o să fie așa, i-a spus tata.”

„Încă de când am început să dau interviuri, oamenii din Mingora veneau să-mi spună că fac bine. Dar mulți dintre prieteii mamei erau scandalizați că apărusem cu fața descoperită la televizor. Unii îi spunea că va ajunge în iad pentru că nu știuse să mă crească. Și, deși mama nu mi-a spus nimic, știu că ar fi preferat să port un văl. Dar chiar dacă mama nu era de acord cu mine - și chiar dacă prietenii ei o criticau - tot m-a susținut.
Chiar și unele dintre prietenele mele mă întrebau de ce las lumea să-mi vadă fața.
- Oamenii lui Fazlullah poartă măști, le spuneam eu, pentru că sunt criminali. Dar eu n-am nimic de ascuns și n-am făcut nimic rău. Sunt mândră că apăr educația fetelor. Și sunt mândră că pot arăta cine sunt.”

Le mulțumesc din suflet celor de la Editura Art. Nu pot decât să-i felicit pentru toate cărțile frumoase pe care le au, cât și pentru noile apariții și faptul că traduc cărți din ce în ce mai dorite și cunoscute. Puteți comanda „Eu sunt Malala” de AICI. De asemenea, urmăriți pagina de Facebook a editurii pentru a fi la curent cu toate noutățile și ofertele. Lecturi frumoase și vacanță plăcută să aveți!

Traducere din limba engleză de Iulian Curuia
Hardcover, 216 pagini

9 comentarii:

  1. Nu știam că a fost tradusă și la noi, dar cred că este următoarea mea achiziție sigură MAI ALES după recenzia asta!
    Andrei, nu știu cum ai făcut, dar m-ai convins cu tot ce ai scris și mai ales cu citatele foarte bine alese. Adevărul este că momentele în care citesc despre astfel de oameni determinați să învețe și să citească cărora totuși nu li se atribuie aceste drepturi, îmi dau seama cât de norocoasă sunt că am avut acest privilegiu de mică și mă simt prost pentru cei care consideră cititul și învățatul ceva tocilăresc, neînțelegând ce pierd.
    Foarte faină recenzia! Sper să convingi cât mai multe persoane să o citească!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Ozy. Sincer, eu de ceva vreme o voiam și am tot amânat-o. :) Sincer, m-a inspirat această fată. Și, de altfel, mă gândesc că e mai mică decât mine cu vreo câteva luni, că a făcut atâtea și a fost gata să moară pentru credințele ei și pentru aspirațiile-i.
      Mare dreptate ai, poate noi nu știm să profităm, de fapt, de ceea ce avem și mereu ne plângem că avem prea puțin.
      Sunt sigur că o să te inspire! :) Mulțumesc pentru comentariu și spor la lecturi frumoase!

      Ștergere
  2. Pur si simplu o iubesc pe Malala, i-am citit doar jumate din carte, o imprumutasem si a trebuit sa o dau inapoi, dar o sa mi-o cumpar ca sa pot sa o citesc pe toata. Oricum, imi place toata activitatea ei, cum s-a implicat in cazul fetelor rapite din Africa si cum finanteaza scoli in diverse locuri si mi-a placut la nebunie si discursul tatalui ei de la Ted. Ii urmaresc si pagina de facebook, iubesc pur si simplu campania Stronger than, cred ca ea este un exemplu perfect pentru toti oamenii si ca ar mai merita un premiu Nobel si pentru ce face acum cu banii primiti atunci.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu n-am putut s-o mai las din mână. Bine, eu am ediția de la Art, aia cu mai puține pagini - dacă nu mă înșel -, nu cea de la Polirom. Dar e foarte frumos ce scrie aici și chiar m-a marcat și inspirat, pentru că a făcut ceva ce este demn de tot respectul. Este un suflet foarte frumos!
      Și eu îmi urmăresc pagina și tot timpul citesc cu drag articolele. Malala este un adevărat om, merită mult mai mult decât i se oferă!

      Ștergere
    2. Ar merita să fie ascultată mai mult, cred că am putea învăţa multe de la ea.

      Ștergere
    3. Eu sunt sigur! :)) Îmi place să o ascult când dă interviuri și, mai ales, când ține discursuri. E inspirațională!

      Ștergere
  3. Am citit romanul acesta intr-o zi. Pur si simplu uimitor.

    RăspundețiȘtergere