sâmbătă, 9 octombrie 2021

Cum să combați un rasist, de Adam Rutherford - Recenzie

Editura: Publica
Rating: 4 din 5 steluțe
Număr de pagini: 208
Anul apariției: 2021
Traducere: Anca Bărbulescu

Adam Rutherford este scriitor și realizator de emisiuni pe teme științifice. A studiat genetica la University College London, iar în cursul studiilor doctorale privind dezvoltarea ochiului a făcut parte dintr-o echipă care a identificat prima cauză cunoscută a unei forme de orbire infantilă. Pe lângă articolele științifice pe care le scrie pentru The Guardian, a mai conceput și prezentat multe emisiuni și seriale documentare pentru BBC, printre care Inside Science (Radio 4), The Cell (BBC Four) și Playing God (despre emergența biologiei sintetice), un episod al importantului serial științific Horizon. Este și autorul cărților Scurtă istorie a tuturor (Publica, 2017), finalistă la categoria nonficțiune a National Book Critics Circle Award, și Creation, despre originea vieții și biologia sintetică, nominalizată pentru Wellcome Book Prize, precum și a volumului Cartea oamenilor (Publica, 2020).
„Nu putem compara evoluția omului cu un copac decât dacă ne referim la copacii cultivați de noi: tunși pentru a încuraja dezvoltarea; conduși pe spaliere - convinși să crească pe alte căi de migrație; și altoiți - obligați să se împletească cu alte ramuri. Poate nu este evident că suntem produsul nu al unui copac, ci al unei mase încâlcite. De aceea am inventat știința: ca să ne eliberăm de cătușele percepției, ca să vedem lucrurile (și oamenii) așa cum sunt de fapt.”
Rasele umane nu sunt o realitate biologică. Rasismul se hrănește din neștiința noastră. Pseudoștiința rasistă s-a răspândit atât de mult încât e greu de observat. Dar efectele sale toxice asupra societății sunt evidente: încurajează naționalismul, ațâță ura, pune în pericol vieți și otrăvește discuțiile pe orice temă, de la sport la inteligență. Până și cei cu intenții bune repetă stereotipuri „dovedite științific”, pentru că genetica de ultimă generație este greu de înțeles... și mult prea ușor de distorsionat. În mod paradoxal, concepțiile acestea greșite se înmulțesc chiar într-o epocă în care oamenii de știință fac descoperiri fără precedent în genetica umană, descoperiri care, odată înțelese corect, reprezintă dovezi puternice împotriva rasismului. Niciodată nu am știut mai bine cine suntem și de unde venim și totuși ducem o dureroasă lipsă de astfel de informații în discuțiile informale despre rasă. Cum să combați un rasist demontează ferm ideile perimate despre rasele umane, evidențiind ce poate și ce nu poate genetica modernă să ne spună despre diferențele dintre oameni. Acum știm că vechile categorii rasiale care încă ne dezbină nu corespund cu diferențele genetice observabile. De fapt, deosebirile dintre noi sunt atât de mărunte încât, mai mult decât orice, servesc drept dovadă a umanității noastre comune.
„Perspectiva noastră asupra realității, limitată în mod atât de profund, a fost cooptată într-o minciună politică intenționată. Spunem «negru» când e fapt vrem să spunem «descendent recent al unui continent cu mai multă diversitate genetică și pigmentară decât orice alt loc de pe Pământ».”
Primul meu contact literar cu Adam Rutherford a fost cartea Scurtă istorie a tuturor (recenzia AICI), care nu doar că mi-a plăcut extraordinar de mult, însă mi-a fost deosebit de utilă atunci când am avut de realizat un proiect pentru facultate și, în general, mi-a fost la fel de utilă și în viața de zi cu zi, fiindcă mi-a îmbogățit și extins universul cultural, dar și cel al intereselor proprii. A doua întâlnire cu autorul, Cartea oamenilor (recenzia AICI), a fost la fel de interesantă și complexă. Astfel, când am văzut că Rutherford a scris o nouă carte, apărută în traducere la Editura Publica, mi-am zis că, neapărat, trebuie să o citesc și pe aceasta. Și, citind-o, mi-am dat seama că probabil Adam Rutherford este autorul meu de non-ficțiune preferat, cu un stil de scriere expeditiv, clar, concis, spunând lucrurilor pe nume fără să se piardă într-un jargon specific domeniului său de activitate științifică; fără să folosească un limbaj incomprehensibil și greoi, autorul reușește să livreze cititorului nu doar informații de calitate, fundamentate științific, care pot fi dovedite, dar și o lectură încadrată, sistemică, care urmărește cu claritate niște „argumente” în vederea validării unei „concluzii” veridice. Ca în cartea de față, în care Rutherford încearcă să demonteze termenul - uzual, folosit mai de către toți - de „rasă”, aducând bineînțeles dovezi științifice, din domeniul acela care, în ultimele decenii, a cunoscut o adevărată „schimbare revoluționară” și a devenit, probabil, una dintre cele mai interesante și efervescente științe: genetica. Cum viața fiecăruia stă înscrisă într-un cod genetic; cum însăși istoria, de fapt, vorbește prin acest cod, și cum putem să găsim argumentele necesare pentru a combate, cu o reușită maximală și incontestabilă, „un rasist”. 
„Fiecare națiune de pe Pământ este unică și toate sunt la fel. Nu există puritate rasială, iar genetica a făcut de rușine astfel de afirmații. În toată lumea, populațiile au, într-adevăr, semnături genetice care indică structura actuală și, în oarecare măsură, pe cea istorică a popoarelor care le au în comun. Dar acestea corespund prea puțin cu ideea de rasă, ba chiar și cu cea de țară.”
Pornind de la adevăruri ale lumii actuale, de la întâmplări nefericite care au zguduit mapamondul (cazul lui George Floyd, spre exemplu, pandemia actuală), Rutherford se hotărăște să scrie această carte în încercarea de a aduce argumente convingătoare în ceea ce privește „rasismul”, „supremația de rasă”, sau alte concepte pe care unii le-au adoptat precum o religie, în ceea ce privește superioritatea și inferioritatea altor persoane, după considerații care vizează culoarea pielii, inteligența, capacitatea cognitivă, reușitele sportive și așa mai departe. Cum să combați un rasist aduce dovezi clare, irefutabile în ceea ce privește cât de mult, de fapt, ne înrudim între noi, cât de multe din istoria acestei lumi împărtășim, astfel încât, în cele din urmă, nu ajungem să fim decât „o altă familie mare”, dar care pe drum s-a despărțit, să zic așa, fiecare căpătând în cele din urmă un anumit fenotip funcție de mediul înconjurător, condițiile sociale (bineînțeles, atitudine favorizată și de selecția naturală). Mi-e greu să vorbesc în termeni explicativi, faptici, dar pot doar să vă spun că Rutherford reușește cu o genialitate aparte să livreze cititorului un text accesibil, frumos scris, în care deseori am simțit o voce acidă, tendențioasă, în ceea ce privește atitudinea rasiștilor față de diferite „tipuri de oameni” (ca să nu folosesc termenul de „rasă”, deși aș putea face-o în accepțiunea ideii că îl voi folosi pentru „a delimita” - ceea ce, deja, greșit din punct de vedere științific, întrucât nu se pune cazul vreunei delimitări - ceea ce vreau să spun după ce am citit această carte, față de ceea ce unii dintre voi știu). 
„Nu te definești nici prin genele tale, nici prin strămoșii tăi. Majoritatea arborelui tău genealogic s-a pierdut și nu mai poate fi recuperat vreodată. De atâta lucru putem fi absolut siguri: te tragi dintr-o mulțime de oameni din lumea întreagă, din unii despre care crezi că știi și din mult mai mulți despre care nu știi nimic. De numeroși dintre ei nu ești legat în niciun fel relevant genetic. Acestea sunt datele biologiei.”
Știința ar trebui să fie aliatul fiecăruia, nicidecum dușmanul; în cele din urmă, dacă întâlnești un rasist vocal, care nu-și poate stăpâni efervescențele politice, rasiale sau orice alt tip de refulări, adu-ți aminte de acest lucru: el nu va lupta doar cu argumentele tale științifice, ci va lupta cu realitatea însăși. Discursuri rasiste am auzit de nenumărate ori, uneori right on point, fără ocolișuri, alteori „elegante”, subtile - deseori am tăcut, deoarece n-am vrut niciodată să mă bag, cum s-ar spune, unde nu-mi fierbe oala. Cred uneori că eu, unul, oricum n-am o anumită putere - nu trebuie eu să schimb credințele cuiva, pe cât de fapt el trebuie s-o facă. Cum era un proverb, și am să parafrazez fiindcă nu mi-l amintesc întocmai: dă-i unui înfometat un pește și va fi sătul o zi, învață-l să pescuiască și va fi sătul o viață întreagă. Cred că, întocmai, Cum să combați un rasist nu îți oferă doar argumentele necesare, fundamentate de știința geneticii, ci este și o carte pe care, ei bine, ar trebui s-o citească un rasist. Fiindcă, deseori, cred că unii pur și simplu habar n-au ce e cu viața lor, n-au argumente logice, n-au premise, n-au raționamente, dar aleg să fie rasiști că, ce să zic, e cool?! În cartea de față, Rutherford documentează cam tot ce are de spus știința despre rasă, concluzionându-se că, în cele din urmă, ea chiar nu există, ci a fost pur și simplu un termen care din păcate s-a perpetuat și a fost incubat de către lume, încă din momentul în care cineva l-a folosit pentru prima oară. Rasismul este greșit pentru că reprezintă un afront adus demnității umane - și în momentul în care habotnicismul rasial devine patologic, se pot întâmpla lucruri cu adevărat înfiorătoare! 
„(...) realitatea este că suntem ființe sociale care și-au deversat o parte considerabilă a comportamentului din hardware-ul organismului în software-ul culturii, iar lucru acesta nu este nicăieri mai vizibil decât în cazul inteligenței (...). Oamenii se nasc diferiți, cu capacități și potențiale înnăscute diferite. Modul cum se grupează abilitățile acestea în și între populații nu se poate explica cu ușurință nici cu ajutorul biologiei fundamentale, nici cu ajutorul geneticii. După cea mai asiduă sondare a datelor de care suntem capabili, răspunsurile se află nu în ADN, ci în cultură.”
Fiecare nazist are strămoși evrei. Fiecare evreu are strămoși naziști. Cartea lui Rutherford este o dovadă incontestabilă a faptului că, într-adevăr, conceptul de „rasă” chiar n-are ce să caute în știință, în lucrările a sute de autori postate pe ncbi sau pubmed. Odată cu o trecere în revistă a dovezilor furnizate de genetica umană, Rutherford își înzestrează cititorii cu arsenalul necesar pentru a discredita prejudecățile, convingerile greșite pe care le au rasiștii; după ce am citit această carte, simt cum aș fi deosebit de pregătit să particip, fără frică, la o dezbatere în ceea ce privește termenul de „rasă” și viabilitatea acestuia. Cum să combați un rasist este o carte de o relevanță aparte, mai ales în zilele contemporane nouă, când rasismul a devenit „un motiv”, un adevăr, ceva inevitabil care, din păcate, se concretizează în atât de multe întâmplări dureroase și pline de ură. Știința contrazice rasismul - și dacă știința o face, atunci cu siguranță are dreptate! Chiar vă recomand cu mare drag această carte; dacă sunteți fani ai genului, sunt sigur c-o să vă placă; și, de asemenea, dacă nu, oricum veți găsi o lectură accesibilă, plină de informații importante! Să aveți lecturi frumoase și cu spor!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu