Rating: 3 din 5 steluțe
Număr de pagini: 204
Anul apariției: 2011
„Existența lor mi se părea mai incredibilă decît existența bărbaților. Pe ei îi acceptam ca fiind ceva atît de evident, de masiv, de impozant, de la sine înțeles. Nu erau ei cei importanți, cei adevărați, cei puternici, cum spunea uneori tata? Dar femeile, cum de există femei? Pentru ce există femei? Acest ceva atît de incongruent, de fragil, atît de amestecat și ascuns...”
Magda Cârneci (n. 1955), scriitor şi critic de artă, a obţinut un doctorat în istoria artei la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales din Paris în 1997. A fost director al Institutului de Istoria Artei din Bucureşti între 1990 şi 1992, preşedinte al boardului Centrului Soros pentru Artă Contemporană (1998-2004), redactor-şef al revistei Artelier din Bucureşti (1998-2004), preşedinte al AICA România (2000-2005), director al Institutului Cultural Român din Paris (2007-2010). În prezent este redactor-şef al revistei de arte vizuale ARTA şi profesor asociat la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti. Pe lângă titlurile din domeniul artelor plastice, a publicat mai multe volume de poezie: Hipermateria (1980), O tăcere asurzitoare (1984), Haosmos (1992), Poeme politice (2000), Poeme TRANS (2012) şi eseuri: Arta anilor ’80. Texte despre postmodernism (1996), Poetrix. Texte despre poezie şi alte eseuri (2002). În străinătate i-au apărut volumele Psaume (1997), Art et pouvoir en Roumanie 1945-1989 (2007), Trois saisons poétiques (2008) şi Chaosmos (2013) în franceză, iar în olandeză (2004) şi engleză (2006) Chaosmos. Poezii şi proze ale sale au fost incluse în volume colective româneşti sau străine. A coeditat lucrarea colectivă Perspectives roumaines. Du postcommunisme à l’intégration européenne (2004). De aceeaşi autoare, la Editura Polirom a apărut volumul Artele plastice în România 1945-1989 (cu o addenda 1990-2010) (2013). FEM a fost nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor din România, Premiul Augustin Frăţilă, Premiile Radio România Cultural şi Premiile revistei Observator cultural.
„(...) mă aștepți tăcută în ultima cameră, acolo unde intru cu teamă, cutremurată de oroare și totuși cumva bucuroasă, să caut ușa, portița, trecerea îngustă și plină de umbră înspre grădină. Grădina cea luminoasă. O, mamă, de ce nu pleci, de ce mai întîrzii prin casă?”
Într-o lungă scrisoare adresată bărbatului care e pe cale să o părăsească, o femeie face o incursiune nonconformistă prin meandrele sale fiziologice și psihologice, din copilărie până la vârsta adultă. Ea își propune să-i povestească fostului iubit, asemenea unei Șeherezade, istorii „care să-l țină treaz toată noaptea”; presărându-le cu mici întâmplări de zi cu zi din viața lor împreună și cu cele mai intime trăiri legate de creștere ei întru feminitate. Iar toate stările, imaginile fantastice și viziunile stranii din poveștile ei nu au alt scop decât să-l deschidă pe el către o sensibilitate și o înțelegere pe care nu le-a avut niciodată.
„(...) a excrementelor, infecțiilor și a bolilor de tot felul, prin traumatismele învățării, cu plânset, chin, oboseală, sudoare, prin suferințele întîlnirii cu indivizii diferiți sau asemenea, întîlniri pline de atracție, invidie, dragoste, ură, milă, oroare, prin umilințele degradării carnale, îmbătrînirii și împuținării, și apoi prin chinurile crucificării finale, cu rușinea fricii, pierderii de sine, urinei, transpirației reci, cu neputința disperării fără ieșire, și la urmă de tot prin umilințele morții. Și a ce va mai urma după aceea.”
În sfârșit am reușit să citesc această carte. O prietenă mi-a recomandat-o, acum mulți ani, pe Magda Cârneci: în esență, era vorba despre acest volum de proză, FEM. Știu că citisem imediat câteva fragmente și, ce-i drept, chiar mi-au plăcut. Dar, bineînțeles, au tot continuat să apară alte și alte cărți, deci alte lecturi, plus că nu aveam această carte în bibliotecă (iar eu PDF nu pot să citesc și nici la bibliotecă nu am mers ca s-o împrumut). Dar am găsit-o la un anticariat, la un preț de nerefuzat (8 lei), și-am zis că ăsta-i un semn. Am luat-o, am ajuns acasă și m-am și apucat de ea. După lectură, am tras o singură concluzie: da, îmi place proza lirică, efervescentă, complexă, care sună ca o „înșiruire de cuvinte într-o formă estetică, viabilă, prozaică”, dar cred că am citit această carte mult prea târziu. Nu este vorba despre faptul că nu mi-a plăcut - ba da, chiar mi-a plăcut, și mi-a plăcut foarte mult -, ci despre faptul că nu prea am înțeles mare lucru din ea. Or, poate nici nu s-ar fi ridicat problema în acest fel: trebuie să înțelegi cartea! Dar, nu știu, chiar a avut ceva ce m-a deranjat, o anumită filosofie pe care n-aș putea-o defini (și poate nici nu trebuie), o anumită dozare necorespunzătoare: prea multă imaginație, prea multă metaforă, totul fiind prea abundent și greoi. Deși aș fi vrut să-i dau cinci steluțe, cu greu, pot să spun, i-am dat doar trei.
„Ar trebui să fim mai circumspecți, mai prudenți cu ce nu se vede și cu ce nu se știe încă despre făpturile noastre mult mai complicate decît par, alcătuite din mai multe învelișuri suprapuse și din corpuri din ce în ce mai subtile, ar trebui să ne mai verificăm teoriile științifice grăbite și ipotezele grosolane, ar trebui să mai așteptăm cu verdictele sceptice și așa-zis realiste.”
FEM nu este un roman al acțiunii, de fapt, nici nu este un roman, este mai mult ca un fel de jurnal, o colecție de eseuri, totuși parcă scrise de o femeie mult prea pioasă, fiindcă totul este mult romantizat, exacerbat de dulceag pe alocuri. Vorbesc aici despre experiența mea, prin definiție subiectivă, deci nu-i cazul ca ceea ce am înțeles eu din carte (de fapt, cum am perceput-o) să se aplice și altcuiva. După cum am spus, eu chiar iubesc proza lirică, metaforele, profunzimea, dar la Magda Cârneci totul mi s-a părut mult prea intens (mai intens decât aș putea-o eu duce), iar pe alocuri lipsit de o adecvare logică, de ceva rațional, palpabil. Poveștile, ce-i drept, sunt într-o măsură interesantă, până se-ajunge în punctul în care nu mai înțelegi nimic din el. Și, deseori, ai impresia că, vorba aia, autoarea „face din țânțar, armăsar”. Unele situații sunt exagerate (nu știu după ce etaloane sau standarde, dar simți că nu sunt întocmai „naturale”), deloc convingătoare. Iar proza autoarei este foarte, foarte densă. Totuși, trebuie să recunosc că foarte multe metafore și imagini mi-au rămas în minte, ceea ce a fost un plus al cărții. Adică n-a fost o lectură „degeaba”, să zic așa. Chiar dacă, în cazul în care mă-ntreabă cineva despre ce este cartea, n-aș putea spune decât: ar putea fi despre nimic în aceeași măsură în care ar putea fi despre absolut tot! Încă sunt în dubii!
„Mentalul tău ca un computer plin de programe periferice, utilitare, care nu mai comunică între ele, au uitat de programul central și-ți consumă o grămadă de energie. Mentalul tău modelat, dresat, formatat să facă față lumii din afară, dar din ce în ce mai uituc față de lumea lăuntrică, din ce în ce mai incapabil s-o exploreze, s-o înțeleagă, să se împace cu ea.”
În ultimă instanță, poate aș putea spune mult mai multe despre FEM, însă mă voi opri în acest punct deoarece știu că, deja, am spus cam totul. Reiterez - este strict experiența mea, strict cum m-am simțit eu citind acest volum. La polul opus, prietena mea, cea care mi-a recomandat cartea, încă găsește un refugiu în FEM, o lectură esențială pentru o persoană (tânără, femeie?!) în devenire. Pentru mine, unul, nu rămâne decât o altă carte pe care am citit-o (și chiar mă bucur că am făcut-o), deși chiar aș fi vrut s-o pot aprecia mai mult. La nivel artistic, literar, nu pot să contest talentul Magdei Cârneci, nu mă recomandă nimic în a o face, dar pot spune că, da, acest volum nu-i chiar preferatul meu. Și-am să mă opresc aici, fiindcă mă așteaptă o mulțime de alte cărți (care mi-au plăcut mult mai mult) pe care vreau să le recenzez, să le dau un save as review pe acest blog. Așadar, să aveți lecturi cât mai frumoase, rodnice și pline de spor!
Multumesc pentru recenzie, chiar mi-au placut citatele
RăspundețiȘtergereCu drag!
Ștergere