vineri, 12 iunie 2015

Litera și seria Kronika



Salutare, noutățile continuă să apară la sfârșit de săptămână. Că, deh, ne încărcăm bateriile pentru săptămâna viitoare.

Volumul ”Amintiri. Viața mea înainte și după perestroika”, de Mihail Gorbaciov, este mărturia sinceră a unui om care a schimbat istoria secolului în care a trăit. Mai mult decât personajul politic aflat în vârful piramidei puterii, cititorii îl vor cunoaște pe omul Mihail Gorbaciov, cu speranțele tinereții, realismul maturității, dezamăgirile bătrâneții și tristețea pierderii iubitei sale soții, Raisa, în septembrie 1999.

„Indiferent de ceea ce ar putea spune acum despre perestroika oponenţii şi criticii ei, a fost o perioadă uimitoare… Am deschis un drum pe care se putea merge mai departe. Am făcut ceea ce trebuia făcut: am dat oamenilor libertate, transparenţă, pluralism politic, democraţie. I-am făcut liberi!“  (Mihail Gorbaciov)

”Cartea 1939. Numărătoarea inversă. Europa înainte de al Doilea Război Mondial”, de Richard Overy, vrea să relateze succint, dar temeinic, evenimentele petrecute în cei douăzeci de ani de insecuritate și criză ce au urmat Marelui Război. Indiferent cât de puternice sau de durată au fost forțele ce au dus la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, a existat un moment când principalii actori pe scena istoriei s-au văzut nevoiți să se confrunte cu aceste forțe și să ia anumite decizii.

Marile evenimente ale istoriei își generează o dinamică și o desfășurare proprii. Din perspectiva noastră, a celor de acum, al Doilea Război Mondial pare să fi izbucnit din cauza crizei internaționale provocate de Germania lui Hitler. Însă nimic din ce se întâmplă în istorie nu este inevitabil, după cum va încerca să demonstreze acest volum. Dialogul straniu între sistem și actorii lui se află la baza relatării istorice.

Internetul democratizează discursul politic şi echilibrează balanţa între cei puternici şi cei slabi, iar libertatea lui – posibilitatea de a folosi reţeaua fără constrângeri instituţionale și sociale sau fără controlul statului şi fără o teamă permanentă – este esențială. Convertirea internetului într-un sistem de supraveghere îl privează astfel de potenţialul său, îl transformă într-un instrument de represiune, ameninţând să producă arma cea mai opresivă şi extremă a intruziunii statului din istorie. De aceea informațiile din cartea ”Afacerea Edward Snowden. Cele mai șocante dezvăluiri despre spionajul global american”, de Glenn Greenwald, sunt foarte importante. Dezvăluirile prezentate au concentrat atenţia lumii asupra pericolelor supravegherii omniprezente din partea statului, au generat prima dezbatere globală despre valoarea vieţii private în epoca digitală şi au determinat contestarea controlului hegemonic al Americii asupra internetului. Au schimbat modul în care oamenii au văzut autenticitatea oricărei declaraţii făcute de oficialii SUA şi au transformat relaţiile între ţări. 

Odată amintirile povestite în această carte ”Viața mea cu John F. Kennedy. Interviuri cu Arthur M. Schlesinger Jr.”, 1964, Jacqueline Kennedy a devenit prima soţie a unui preşedinte american care a acceptat să răspundă ore în şir, în faţa unui magnetofon, la întrebări despre viaţa ei publică şi privată, spune Michael Beschloss.

„În 1964, ca parte dintr-un proiect de istorie orală despre viaţa şi cariera lui John F. Kennedy, mama mea a intrat într-un dialog cu Arthur M. Schlesinger Jr. pentru a-şi împărtăşi amintirile şi percepţia asupra lucrurilor. Înregistrate la mai puţin de patru luni după moartea soţului ei, aceste conversaţii reprezintă un dar făcut istoriei… Sper că tinerele generaţii care încep să afle mai multe despre anii 1960 vor considera aceste rememorări o introducere utilă în modul în care se face istoria şi vor găsi în ele inspiraţia de a oferi ceva acestei ţări care ne-a oferit tuturor atât de multe.” – Caroline Kennedy

”Cazul Orlov. Dosare KGB. Spionajul sovietic în Războiul Civil din Spania, 1936–1938,” de Boris Volodarsky, demontează o cantitate impresionantă de fabulații, falsuri și minciuni, ce continuă să fie propagate și astăzi. Această carte va fi, fără îndoială, o referință indispensabilă pentru toți cei care își propun să studieze Războiul Civil din Spania. „Istoria serviciilor de informații sovietice continuă să fie un mister“, mărturisește autorul cărții, fost căpitan în Serviciul de Informații Militare din URSS (GRU) și unul dintre cei mai mari experți în studierea serviciilor secrete sovietice.

7 comentarii:

  1. M-am îndrăgostit complet.... Abia aştept să citesc aceste minunate cărţi. Ştii că Gorbaciv a ajuns să conducă URSS datorită unui noroc istoric sclipitor? Şi că iniţial nu intenţiona să renunţe la comunism, dar odată ce a început şi-a dat seama că nu mai are cum să se oprească?
    Şi că între cele două războiae mondiale a existat un boom al natalităţii, resimţit în special în Europa? Şi că SUA are o lege asemănătoare cu ACTA, care le permite controlul calculatoarelor personale la intrarea şi la ieşirea din ţară? Şi că Jackie a fost puternic blamată de familia Kennedy pentru că s-a recăsătorit? Istoria e aşa interesantă :D!

    RăspundețiȘtergere
  2. Deci eram sigur că o să-ți placă anunțul, pe bune. Din gura ta chiar sună interesantă! :)) Cred că am să-mi iau și eu colecția asta, ar trebui să aflu ce s-a mai întâmplat în lumea asta. Pe bune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tu nu ştii că cele mai bune bârfe sunt alea la nivel înalt? Şi istoria (cu excepţia celei scrise în manualele româneşti care parcă fac eforturi să o facă neinteresantă) e o întreagă colecţie de bârfe, care de care mai suculentă :)))

      Ștergere
    2. :)) Pff, bine zic „care parcă fac eforturi să o facă neinteresantă”. De ne-ar fi servită istoria așa, cu toate iuțeniile ei, ar mai merge treaba și altfel.

      Ștergere
    3. E păcat că cei mai mulţi elevi nu află sau află prea târziu cât de interesantă e istoria, învaţă şiruri nesfârşite de ani şi bătălii şi războiaie. Şi hai să fim serioşi, de cele mai multe ori viitorul nici măcar nu se decide pe front (ba chiar o bună parte din ce s-a întâmplat până acum prin lume s-a decis în dormitoare). iar acei minunaţi conducători cărora le învăţăm anii de viaţă şi de domnie/funcţie nu înseamnă nimic ca atare, dacă nu înţelegem ce decizii au luat, de ce le-au luat şi care au fost consecinţele.
      Poate o să se schimbe ceva dar între timp pot doar să mă bucur că mai apar şi cărţi din astea şi să sper că le citeşte cât mai multă lume.

      Ștergere
    4. Ai dreptate. Ce ni se dă la școală este o înșiruire ordonată (sau nu), logică sau mai puțin logică de evenimente care, la o adică, îs importante. Bun, înțeleg, dar unele teorii îs atât de plictisitoare și... teoretice! Deloc atractive.
      Decât să înveți totul pe de rost, mai bine iei o carte în mână, o citești și apoi, pe bune, rămâi cu mai multe lucuri. Așa mi s-a întâmplat la olimpiada de la română. Nu învățasem nimic, dar nimic, cu o zi înainte de concurs. Și apoi, spre seară, prin jurul orei 15-16 m-am apucat de învățat. Dar nu am tocit. Am luat o carte de Elvira Sohan, ”Istoria limbii române” și am citit de acolo cât a putut (de fapt, mi-a plăcut atât de mult încât aproape am terminat-o).
      Știi care mi-a fost norocul? Textul de la olimpiadă era din Elvira Sorohan - ”Istoria limbii române”.

      Ștergere
    5. Cât de tare :D! Problema cea mai mare e că în România, până la facultate, profesorul trebuie să îţi povestească "despre ce e vorba în text". Asta înseamnă să îţi înşiruie o grămadă de chestii zise de anumiţi cercetători din domeniu şi tu să le înveţi pe dinafară. Sub nici o formă nu te pune să citeşti textul original. Afli de el dacă mergi pe la olimpiade, dar nici acolo nu eşti obligat să îl citeşti şi uneori chiar dacă ai vrea tot nu ai acces la el (pentru că dacă nu trebuie neapărat nu ţi-l pune nimeni la dispoziţie şi de multe ori îţi e imposibil să faci rost de el). Uneori ai profi de treabă, dar nu mereu.
      În plus, am în orice domeniu sunt mai mulţi cercetători. ei au teorii şi opinii diferite cu privire la ceea ce cercetează, nici unul nu pretinde că are adevărul absolut. Ţie ca elev nu îţi spune nimeni asta, ai impresia că ce ţi se predă e singura variantă posibilă pentru că aşa au crezut că e bine nişte oameni care stau în birouri uitate de timp şi fac programa. Dacă ajungi cumva să afli de teoriile alternative e bine să nu spui de ele că nu îţi iei notele, punctele la bac/capacitate, eventual te mai trezeşti şi cu alte probleme. Asta pentru că nişte oameni sunt plătiţi să decidă ce trebuie să ştii şi ce nu trebuie să ştii tu.
      Aşa că, în loc să dezvoltăm spiritul critic, nivelul de cunoaştere, capacităţi de comparare, analiză, sintetizare, dezvoltăm memorarea. În cazul istoriei, memorarea anilor şi a unor evenimente. Care ni se par irelevante (ce îmi pasă mie ce a decis X acum 1000 de ani legat de nişte graniţe?) şi nimeni nu ne spune de ce ar fi relevante, care sunt scoase din context şi nu înţelegem cum ne afectează. Învăţăm despre o grămadă de războaie dar nu învăţăm nimic despre cele mai mari mişcări de obţinere de drepturi. Ce e mai important, să ştiu toate războaiele româno-turce sau să aflu cine şi cum a făcut să fie posibil să nu mai fim toţi ţărani legaţi de glie, fără drepturi, pentru care boierul avea drept de viaţă şi de moarte? Ca să nu mai vorbim de partea mai picantă a istoriei, ce s-a decis în spatele uşilor închise sau cum. Ce e Al Doilea Război Mondial pentru elevul român? Un şir de fronturi şi tratate. Îl interesează? Nu. Dar la filme cu spioni se uită? Binenţeles. De ce nu învaţă şi câte ceva despre spionii din războiul ăsta? Eh, ei nu contează, ştiau că spionii nu ajung în cărţile de istorie, identitatea lor e secretă, nu?
      Plus altele, ştim cine a făcut reforme vitale precum introducerea canalizării, reforme care ţin de construţia de drumuri, cine a descoperit chestii care au schimbat soarta omenirii (în afară de cine a descoperit penicilina se mai învaţă ceva asemănător?) şi multe altele. Eu una nu suport programele actuale şi nici felul în care înţeleg mulţi profesori să îşi ţină orele. De aia ne trebuie mai multe cărţi ca astea.

      Ștergere