Grey, de E.L. James - Recenzie

Editura: Trei

Traducere din limba engleză: Oana Dușmănescu

Rating: 3 din 5 steluțe

Număr de pagini: 672

După ce a lucrat douăzeci și cinci de ani în televiziune, E.L. James a hotărit să-și urmeze visul din copilărie, acela de a scrie povești de care oamenii să se îndrăgostească. Rezultatul a fost senzualul (!!!) romance „Cincizeci de umbre ale lui Grey” și cele două continuări ale sale, „Cincizeci de umbre întunecate” și „Cincizeci de umbre descătușate”, o trilogie care a înregistrat vânzări de peste o sută douăzeci și cinci de milioane (!!!) de exemplare și a fost tradusă în cincizeci și două de lumi. În 2012, E.L. James a apărut în seria Barbrei Walter, ”Ten Most Fascinating People of the Year”, în lista ”Most Influential People in the World” a publicației Time și a fost numită ”Person of the Year” de către Publishers Weekly. „Cincizeci de umbre ale lui Grey” a rămas pe lista de bestseller New York Times timp de 133 săptămâni consecutiv, iar în 2015 adapotarea cinematografică - în realizarea căreia E.L. James s-a implicat - a doborât toate recordurile de box-office pentru Universal Pictures. În prezent,autorea locuiește cu soțul în Londra, Nial Leonard, de asemenea romancier și scenarist, alături de cei doi fii ai lor. Continuă să scrie romane și, de asemenea, să lucreze la adaptările cinematografice ale trilogiei.  

Oh. My.

N-aș fi zis că voi fi ajuns să citesc romanul de față. Dar m-a intrigat, m-a intrigat să văd cum a reușit autoarea să scoată, pentru Dumnezeu, alte aproximativ șapte sute de pagini din aceeași poveste. Bine, mai citisem și cărțile lui MgGuire, „Fericirea începe azi” și „Fericirea mea ești tu”, ambele prezentând aceeași poveste din perspective diferite. Totuși, însumând numărul de pagini, adunăm în jur de +opt sute din ambele. O curiozitate, banală aș zice, cu un răspuns oarecum retoric, am: chiar o să REscrie E.L. James întreaga trilogie din perspectiva lui? Zău? Pe bune? Cum zicea cineva, și „grădinăritul este o meserie onorabilă”.

Nu voi citi alte o mie cinci sute de pagini din care să aflu că, de fapt, Christian Grey e un maniac sexual obsedat să domine, să aibă totul la picioare (și la propriu, și la figurat), care nu face dragoste ci, hmm, are alte înclinații mai puțin ortodoxe, și cum Anastasia, fătuca aparent de casă, timidă, la locul ei, îl schimbă și-l transformă într-un semn de întrebare uman. Că, la o adică, știți cu toții povestea: Grey, adept al BDSM-ului, cu un trecut destul de ciudat și „întunecat”, „încătușat”, vede în Ana ceea ce în altele n-a văzut (altele șaișpe' la număr, ceea ce autoarea ține să ne înștiințeze), drept care prezența ei începe să trezească în Grey ceea ce celelalte „supuse” n-au reușit. Se schimbă, face chestii noi, din treizeci-patruzeci de pagini aflăm cum și-o trag ei, cât de sexy e Anastasia, ce picioare are, ce fetișuri ascunse mai are Grey, cât de viril e respectivul și chestii dintr-astea de umplutură. Dincolo de poveste, după părerea mea, nu e nimic altceva decât interesul de a se vinde și de a capta publicul.

Că, la o adică, ce? A vrut autoarea o carte filosofică? A vrut autoarea o care dramatică, sensibilă, care să caute în interiorul personajelor, să le curme întrebările și, la sfârșitul lor, să se regăsească? Hai să zicem: nu. Părerea mea este că, poate, James a încercat să facă asta. Veridictul: nu prea i-a reușit. Ok, da, am înțeles, e ceva totuși cu acel Grey, magnatul, tipul cu bani, cel cu umbrele lui nedeslușite, cel cu compromisurile, a cărui „meserie este să ofere plăcere”. Adică, serios? SERIOS? Chiar nu voiam să știu că i se scoală de fiecare dată când vede o bucată de piele de-a Anastasie? Mno, și pe lângă asta, se mai crede și sănătos mintal? Domle', să-mi fie cu iertare, dar când îi arzi iubitei tale, cică, câteva palme la fund, ce-ți poate aduce plăcere? Și să-i mai și placă. Auzi. Nu știu, la o adică, ce-a vrut autoarea să exprime prin asta (dacă nu mă înșel, citisem undeva că acest roman reiterează întocmai „fanteziile ei” - atunci, cu toată stima, LA PSIHOLOG CU TINE, femeie!), dar eu am înțeles tot acest circ ca având considerențe pur comerciale: să facă bănuți să-și plătească factura la curent.

Dincolo de astea, dincolo de ce se întâmplă în carte și de paginile care iau foc, am vrut să citesc acest roman pentru că, de asemenea, și din trilogia povestită din perspectiva ei tot numai pe primul volum l-am citit. Am tras o paralelă și mi-am dat seama: Christian Grey e un superficial, e gol, lipsit de orice substrat. Dacă Anastasia mai avea ceva zeiță interioară, niște sentimente, trăiri, contradicții, atunci Grey e lpsit de substanță, ceea ce conferă romanului un aer ȘI MAI comercial. Pur și simplu este călăuzit de dorința de a-și satisface nevoile trupești, de a-și consuma energia în plus ajutându-se de Anastasia. Nu cred c-o folosește, că, deh, și acesteia îi place, dar parcă i-a lipsit puțină substanță romanului, ceva mai multă sensibilitate - la asta ar mai fi putut James să lucreze, nu doar să ne spună nouă cât de des, precum iepurii, o făceau cei doi. Și cât de bogat e Grey! Și ce biceps rotund are acesta! Serios, o abureală!

Nu știu ce să mai zic. Multe nu-s de spus, ce-i drept, dar cred că singura biluță albă pe care i-aș da-o romanului constă în faptul că, pe bune, chiar m-am amuzat la unele faze. Iar o parte copioasă nu sunt neapărat scenele de sex (dimpotrivă, peste unele chiar am sărit), ci mail-urile dintre cei doi, iar de arhicunoscutul „contract secret” dintre cei doi cred că nici nu mai e cazul să pomenesc. Și să nu mai zic de modestia lui Grey, Doamne, debordează, și dați-mi voie să vă citez un fragment din carte: „(...) Număr până la zece, mă calmez și-mi imaginez că sunt la bordul vasului meu, The Grace, navigând pe Sound. Flynn ar fi mândru de mine.” Ei, eu chiar am râs când am citit aceste fraze, și mai sunt câteva prin carte, dar n-are rost să vi le înșiruiesc aici. Grey e un superficial care se voiește a fi introspectiv, într-o încercare, cică, de a se schimba și a se (re)întoarce pe un drum mai luminos. Dar nu-i place. Nu. Nu. Și nu. El vrea să rămână așa. Îi zice Anastasiei că nu-i bine să stea pe lângă el, că-i va face rău, dar cu prima ocazie o bagă în pat. Apoi iarăși e de aceeași părere. Apoi iarăși se acuplează. E simplu: nici E.L. James nu știe ce vrea.

Două mii de pagini care vor vorbi despre același lucru, care nu vor spune nimic și, totuși, vor spune multe. Aceeași poveste banală, clișeică, fără morală, cu doi psihopați care fac prostii și-atât. Poate aș citi și celelalte volume doar din curiozitatea-mi banală, pentru că mi-au spus alții că ba-s bune, ba-s de ezitat. Eu zic atât: „literatură” comercială, de citit în tren, „literatură” viabilă pentru toată lumea și accesibilă oricărui cititor. Părerea mea-i că, atât timp cât romanele i se vor vinde, autoarei nu-i prea va păsa de ce se zice despre CARTEA (nu „cărțile) ei. Sănătoasă să fie. Sincer, parcă mi-ar plăcea să aud povestea Elenei, nu a lui Grey, nu a Anastasei. Și, totuși, parcă prevăd că următorul roman o să fie din perspectiva șoferului lui Christian. Aș pune pariu! 

Le mulțumesc frumos celor de la Librex pentru posibilitatea de a citi acest roman. Puteți achiziționa romanul „Grey” de pe site-ul lor, cu o reducere de 17%. De asemenea, puteți achiziționa întregul pachet (format din patru romane), cu o reducere de 20%, de AICI. Librăria online Librex vă stă la dispoziție cu prețuri foarte bune (reduceri garantate la aproximativ orice produs) și cu toate noutățile de natură editorială! :) Lecturi plăcute să aveți și numai bine!