luni, 28 februarie 2022

Greenlights. Undă verde, de Matthew McConaughey - Recenzie

Editura: RAO
Rating: 4 din 5 steluțe
Număr de pagini: 352
Anul apariției: 2021
Traducere: GRAAL SOFT

Greenlights. Undă verde – precum un semafor cu toate culorile verzi – adună primii cincizeci de ani ai lui Matthew McConaughey: „un album, o antologie, o poveste a vieții mele de până acum… o scrisoare de dragoste. Adresată vieții”. Dar și „cum să obții mai mult «Da» într-o lume plină de «Nu» și cum să recunoști momentele în care un «Nu» ar putea să fie de fapt un «Da»”. Pentru că lumina roșie devine în cele din urmă verde. Pentru că cel care juca mereu fără cămașă în comedii romantice a devenit în cele din urmă un actor câștigător de Oscar. În Greenlights. Undă verde, McConaughey dezvăluie că a făcut sex pentru prima dată după ce a fost șantajat când avea 15 ani și a fost molestat la 18 de un bărbat în interiorul unei dube, după care a fost bătut până și-a pierdut cunoștința. Fraze ce impresionează, dar adevărul este că, odată ce le-ai citit, îți dai seama că memoriile actorului texan vorbesc despre altceva. Aceste două fraze nu sunt detaliate în restul cărții. Pentru că, un caz rar în panorama de astăzi, McConaughey nu suferă de victimizare patologică: „Nu m-am considerat niciodată o victimă”, se grăbește el să precizeze. „Am multe dovezi care arată că lumea conspiră ca eu să fiu fericit”.
„Sosirea la destinație este inevitabilă: Moartea. Un final unanim, o destinație comună. Un substantiv fără importanță. Elogiul nostru. Scris. Trăit. Abordarea este relativă: Viața. O procesiune specială, călătoria noastră personală. Un verb cu sens. CV-ul nostru.”
OK, voi începe prin a recunoaște faptul că, sincer, habar n-aveam cine e Matthew McConaughey. Sincer. Știam doar că acestă carte este foarte apreciată și așteptată de multă lume. Apoi, citind-o, am descoperit că mi-e (vag) cunoscut din Marea mahmureală. În orice caz, când vine vorba de actori, nu știu prea mulți, dar la actrițe mă mai pricep. În fine, irelevant, pentru că citind această carte am vrut să descopăr, de fapt, omul, și nu actorul Matthew McConaughey. Și mă bucur că, în cele din urmă, am plecat din lectură gândindu-mă la Matthew McConaughey nu (neapărat) ca la o celebritate de la Hollywood, ci ca un adevărat prieten care mi-a povestit viața sa, așa, cu bune și rele, oferindu-mi învățături prețioase pe care am să le integrez, încetul cu încetul, în credințele mele.
„Am analizat rațional situația și am ales. Nu aveam nevoie de încurajare, iar claritatea mi-a dat identitate. Nu aveam de gând să îmi pierd ancora, atât din principiu, cât și ca să supraviețuiesc.”
Chiar nu știam de la ce să mă aștept citind această carte. În general, chiar îmi place să citesc (auto)biografii - vezi autobiografia lui Demi Moore (recenzia AICI), a Sophiei Loren (recenzia AICI), dar și altele -, fiindcă simt că am acces la experiența de viață a oamenilor care, de ce nu, m-ar putea inspira. De multe ori, o experiență de viață de-a dreptul neașteptată, dacă e să privim din prisma a ceea ce acești actori și aceste actrițe ne oferă pe marile ecrane. În legătură cu biografia lui Matthew McConaughey, pot spune că m-am bucurat nespus să pătrund în aventura ce reprezintă viața lui. Pentru că, pe bune, Matthew McConaughey chiar a avut o viață aventuroasă, încununată cu succes. Dar, înainte de acest succes formidabil, Matthew McConaughey a cunoscut multe, multe întâmplări, a trecut prin multe încercări. Însă, sub dictonul curajului și a puterii, sub călăuza determinării și a muncii, McConaughey și-a luat viața în mâini și a luptat pentru ceea ce-l interesează.
„Lumea era acum plată și eu o priveam drept în ochi. Era timpul să dau la schimb orice mașină sport roșie care îmi mai rămăsese. Era timpul să încetez să mai visez și să încep să acționez. Era timpul să am grijă de mama. Era timpul să am grijă de mine însumi. Era timpul să mă trezesc din capriciile copilăriei. Era timpul să prind curaj cu adevărat. Era timpul să devin bărbat.”
A fost nevoit să facă alegeri dificile, să opteze pentru una și pentru cealaltă, să pună în balanță lucruri. Să facă sacrificii. Să se-avânte în necunoscut și să dea deoparte anumite lucruri care-i aduceau fericirea. În cele din urmă, McConaughey și-a dat seama că totul este inutil, degeaba, dacă nu faci ceea ce îți place. După ce a interpretat numeroase roluri în filmele de comedie - acesta fiind, de fapt, genul care l-a consacrat -, McConaughey și-a dat seama că banii nu-l satisfac. N-a mai vrut să interpreteze astfel de roluri. Pentru mai bine de un an, s-a retras în propria lui scoică, refuzând cereri pe bandă rulantă. La orizont, niciun rol într-o tramă, într-un film care să-l stimuleze. Chiar citeam și mă gândeam - trebuie să ai un curaj maxim pentru a face așa ceva, fiindcă în lumea cinematografică este extrem de ușor (și intempestiv) să devii, efectiv, un anonim
„Există o diferență între artă și exprimarea sinelui. Orice artă este auto-exprimare. Dar nu orice auto-exprimare este artă.”
Determinarea și curajul lui McConaughey chiar m-au inspirat. Ideea că succesul nu se măsoară în bani, ci în credințele pe care le ai, în vitalitatea pe care o simți. În oamenii care te înconjoară și familia pe care o ai. Voi trece peste aspectele povestite de el în carte - foarte, foarte multe întâmplări care mi-au stârnit râsul și m-au amuzat, dar și anumite scene emoționante (bineînțeles, cum se regăsesc în viața fiecărei persoane) care m-au mișcat -, spunându-vă că, dincolo de a fi un jurnal, este o carte cu profunzime, didactică, dacă pot spune așa. Este ca un mentor și ca un prieten care îți dă din înțelepciunea sa și îți șoptește cât de prețioasă este viața și cum, uneori, nu trebuie să fugi după lucruri, pentru că acestea vor veni la tine. Cum spune chiar și McConaughey, parafrazând, nu săgeata caută ținta, ci ținta caută săgeata (sau ceva de acest gen; în fine, ați înțeles voi).
„În acest dat al destinului relevat de moarte și naștere recunoaștem că suntem oameni, cât și Dumnezeu. Descoperim convingerea că alegerile noastre contează, că nu este totul în zadar, ci că totul contează.”
Greenlights. Undă verde chiar este o carte pe care aș recomanda-o cu mare drag oricui. E superb tehnoredactată, cu poze, colorată, are tot ce-i trebuie pentru a fi o lectură relaxantă, cu tâlc, să zic așa. Chiar m-au impresionat detaliile din carte, viața aventuroasă a lui McConaughey și toate întâmplările care l-au făcut să fie ceea ce este - un actor talentat, un tată mândru și un soț iubitor, un fiu recunoscător și un frate mereu acolo când este nevoie de el. Am urmărit discursul său din momentul în care a fost laureat cu Premiul Oscar (2014) - fiindcă, în carte, povestește despre asta, și-am vrut să văd asocierea dintre realitate și povestire - și am descoperit un om tare, tare cald, care vorbește din inimă. Sunt sigur că o să vă placă, mai ales dacă sunteți fani ai acestui actor. Repet, eu nu știam mare lucru despre el, însă, chiar și așa, cartea a reușit să ajungă acolo unde trebuie: în sufletul meu.

2 comentarii:

  1. Cristina Borja1 martie 2022, 10:32

    Ma bucur enorm sa stiu ca ti-a placut. :) Si eu am citit-o si mi-a placut extraordinar de mult, mai ales ca sunt fana a acestui actor (mai nou si scriitor). O zi frumoasa sa ai si lecturi placute Andrei!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și eu mă bucur! Să ai și tu lecturi frumoase, Cristina!

      Ștergere