vineri, 16 ianuarie 2015

odată am trăit, acum încerc



„doar câteva întâmplări am trăit
emblematice, pline de miez,
restul a fost
o simplă variațiune
pe-o singură temă
nuanțată diez”

(fragment din poezia „aici și acum”, din volumul de poezii „Bruiajul frunzei de cireș”- Gabriela Chiran, fosta mea profesoară de limba română, 2014)


odată am trăit, acum încerc


    Cu buzele sângerii
    Mă ucizi, mă săruți, cad în genunchi,
    Îmi dai viață- pot s-o gust,
    Metalic suflu al visului, ceasul vremii,
    prologul durerii.

    Îmi strecori un nerv între coaste,
    Inhibator, excitator, acum moare,
    dar nu-mi pot stăpâni visul.
    Trăiește, tresare, mă cuprinde.
    Suflul îmi dispare, iar îmi apare, iar dispare..

    Ce este acel fluid roșu, sângeriu,
    sursurabil, rozaliu,
    acum maroniu, amestecat cu grâu, cu mușețel?
    Un cântec durabil.
    Un dans variabil, maleabil.

    Odată încerci- n-am să renunț,
    sufletul îmi piere, caii tropăie deasupra lui,
    și mă pierd într-o bătaie de aripi.
    E rece, e frig, eu plec fără să anunț
    și mă avânt în viață, timid și desculț.

    În inima pădurii, lângă fragii necopți,
    am văzut o figură care mă privea, mima:
    cădeam, fugeam, țipam, iar ea, la fel, mă urmărea,
    alunecând, amestecându-se cu pământ, cădea, fugea, țipa,
    Nu, e clar: nu m-am obișnuit cu clima.

    Mă prind de-o urzică, mă înțeapă,
    Mă agăț de-o creangă, dar se-apleacă,
    Alunec pe iarbă, ca pe gheață,
    Iar eu, ca într-un cerc,
    încerc.

 
Pur și simplu mi-au venit aceste versuri, în timp ce stăteam în fața calculatorului. 
Mulțumesc!
 

joi, 15 ianuarie 2015

De prin telefon III


Bună dimineața,

Prima parte AICI, a doua AICI.


Pișicherul meu, tare-i mai place Sylvia Day. 


Literatură adevărată, viață și sacrificiu. Tolstoi a știut ce face atunci când a scris „Anna Karenina”.


Cred că acesta este primul premiu câștigat la un concurs online. Un tricou „Sub aceeași stea”, la un concurs organizat de Young Fiction Connection.


Chestia asta mereu mi-a bântuit orele de biologie.


Pentru că ce-ar fi orele de fizică fără pozele făcute, pe ascuns, profesorului.

Vă aștept și pe voi. Zi faină!

miercuri, 14 ianuarie 2015

Trandafiri, de Leila Meacham - Recenzie


Se spune că iubirea adevărată nu cunoaște limite, ci unește suflete și, în același timp, transformă două persoane într-una singură. Iubirea nu cunoaște o destinație limită, ci trăirea ei dezmărginește orizontul și împlinește vise, transformând realitea într-o magie albă. Dar ce se întâmplă atunci când, pe lângă iubirea telurică, de o persoană, apare și iubirea pentru pământ, pentru verdeața pomilor și culoarea spicului de grău? Pot, aceste două iubiri, să trăiască în contradicție în inima aceleași persoane? Sau este loc doar pentru una?

Romanul „Trandafiri”, a lui Leila Meacham, este o îngemănare deosebit de frumoasă cu romanul lui Margaret Mitchell, „Pe aripile vântului”. Acest roman pur și simplu te mișcă, te emoționează și, Doamne, te face să te simți atât de prins între pământurile Texasului- pentru că acțiunea se petrece în Texas-, autoarea reușind să surprindă dramele personajelor și destinelele lor imprecise, trăirile și sentimentele contradictorii din sufletul aceluiași personaj, de unde izvorăsc și intrigi (de familie, iubire și nu numai), cu un deosebit talent al formei, al culorii, al descrierii și al mărimilor. Pentru că Leila Meacham oferă cât trebuie din toate: dramă, dragoste, frustrare, minciună, adevăr, mânie, ciudă și sacrificiu.

La începutul secolului XX, într-o vreme în care onoarea şi sacrificiul sunt încă principii călăuzitoare, micuţul oraş Howbutker, din zona estică a Texasului, este guvernat de două familii cu origini străvechi: Toliver, stăpâna celei mai mari plantaţii de bumbac din zonă, şi Warwick, care are în proprietate hectare întregi de păduri cu lemn pentru cherestea. Copiii celor două familii, frumoasa şi încăpăţânata Mary Toliver, şi delicatul, dar puternicul Percy Warwick, sunt eroii unei poveşti de dragoste dramatice. Percy o iubeşte pe Mary de când se ştie şi îşi doreşte cu ardoare să o ia în căsătorie, dar în inima lui Mary nimic nu este mai presus decât plantaţia de bumbac lăsată moştenire de tatăl ei. Atracţia dintre ei este însă de neevitat, iar consecinţele despărţirii lor se resimt de-a lungul anilor, dând naştere unui şir nesfârşit de minciuni, dezamăgiri, secrete şi tragedii. O saga ce se întinde pe mai multe generaţii (1914-1985), o iubire dincolo de limite şi un blestem al pământului care umbreşte dintotdeauna destinul familiei Toliver. Leila Meacham oferă cititorilor un splendid buchet de sentimente de familie, în care se împletesc pasiunea, răzbunarea şi o mulţime de “ce-ar fi fost dacă”.

Romanul debutează într-un mod extrem de spectaculos, înfățișându-ne-o pe Mary Toliver DuMont, ale cărei „bucle albe frumos aranjate reflectau lumina albă care intra pe fereastra mare”, alături de Amos, avocat, aceasta cerându-i lui o schimbare în testament. O schimbare făcută din iubire, dar care va schimba cu totul viața celorlalți. În ce constă această schimbare și de s-a decis, de fapt, bătrâna Mary Toliver DuMonst s-o facă? Vă spun, ați fi destul de șocați. Începând din acel moment, aceasta începe să-și reamintească întreaga ei viață, o viață plină de sacrificii și munci grele, într-o goană nebună după o iubire ce-și va găsi unirea în străfundul timpului.

De-a lungul romanului, am selectat niște citate și fraze care mi-au atras atenția și vă rog să-mi dați voie să vi le împărtășesc:

„După ce Sassie s-a retras, și-a turnat șampanie în pahar și l-a dus la buze. Nu mai băuse alcool din tinerețe, exceptând acele câteva sorbituri de șampanie de Anul nou. Ea știa cel mai bine. Alcoolul avea puterea să o ducă înapoi în timpuri și-n locuri pe care se chinuise aproape toată viiața să le uite. Însă acum voia să se întoarcă. Dorea să-și amintească totul. Aceasta era ultima ei șansă de a se întoarce în trecut, iar șampania avea să o ducă acolo. Sorbea încet, așteptând sosirea covorului ei zburător. După o vreme, a început să se simtă de parcă ar fi fost prinsp în vârtejul trecutului.
Călătoria ei începuse.”

„- În familia noastră s-a întâmplat ceva ce trece dincolo de suferința provocată de moartea tatei. Suferința noastră ar fi trebuit să ne unească. În schimb, testamentul ne-a lăsat pe mine și pe mama cu foarte puține sentimente pentru tata (...). Dumnezeule, Mary, mama nu are nevoie de mila ta. Nu înțelegi asta? Pune-te în locul ei! Cum te-ai simți dacă soțul tău și-ar pune fiica înaintea ta, dacă te-ar lăsa la mila ei?”

„(...) nu avea s-o părăsească niciodată. Indiferent de gândaci, de secetă sau de inundații. Ploaia ar fi putut distruge într-o clipă o recoltă ce valora o avere, însă pământul rămânea acolo după ce dezastrul trecea. Pământul aducea întotdeauna speranță. Din păcate, nu putea spune același lucru și despre oameni.”

„- Ești la jumătatea tinereții tale și nu te-ai bucurat nici măcar de o zi din ea, a continuat Percy, cu o expresie disprețuitoare întipărită pe chip. Trebuia să mergi șa petreceri și la dans, să porți haine frumoase și să flirtezi cu băieți, însă uită-te la tine! Ești epuizată, muncești optsprezece ore pe zi pe câmp și pentru ce? Ca să trăiești în sărăcie, cu grija continuă pentru următoarea felie de pâine? Ca să porți haine a căror vreme a trecut de mult? Ca să-ți faci nevoile în găleată și să citești la lampa cu kerosen? Ți-ai perdut fratele și mama, iar acum ești pe cale să-l pierzi și pe bărbatul care te iubește, care ar putea să-ți ofere tot ce-ți lipsește; și totul de dragul unei plantații care te sleiește de puteri și care îți va frânge inima, care nu va merita niciodată sacrificiile tale.”

„Bucură-te că acești copii ai tăi vor crește fără Somerset.”

„- Pot vedea asta. Tinere, mergi și caut-o și fă-o să înțeleagă că, în ciudat tuturor pierderilor ei, încă are totul.”

„Perfect, se gândea el. Furia te menține la suprafață. Durerea te-ar fi scufundat.
Dar furie împotriva cui?”

În ceea ce privește exegeții:

„O saga minunată și captivantă, cu ecouri din Pe aripile vântului.”- Publishers Weekly

„O poveste amplă, romantică și tipic americană, la fel ca Texasul însuși.”- Booklist

„Debutul lui Meacham aduce din nou în prim-plan perioada de glorie a romanelor-fluviului. Amatorii genului vor devora acest năucitor roman despre pasiune și răzbunare.”- Library Journal 

Un roman publicat în 11 țări

Nici nu vă pot spune de cât de multe ori am tot recitit anumite pasaje și citate. Cartea aceasta este superbă, fără nicio abținere spun asta, astfel încât, mai ales dacă sunteți fani „Pe aripile vântului”, v-o recomand cu maaaare drag, deoarece nu veți fi dezamăgiți. O lectură plăcută, care te va transpune, pe tot parcursul celor câteva sute de pagini, într-o lume frumoasă, dominată de anumite reguli și te va rupe din această realitate. 

Le mulțumesc frumos celor de la Editura Litera pentru șansa de a o citit, îi îmbrățișez cu mare drag. Cartea poate fi comandată de AICI, cu o reducere de 33%, la un preț foarte bun.

Traducere din limba engleză de către Alexandru Maniu
530 pagini

marți, 13 ianuarie 2015

Un loc pe raftul meu- 1


Salutare,

Am văzut că tot „se poartă” postările de genul „In my mailbox”, în care fiecare își etalează frumoasele cărți primite, cumpărate, câștigate etc. Eh, ca să mă laud și eu, m-am gândit să încep și eu, de acum, să vă împărtășesc cărțile ce își vor găsi loc pe rafturile bibliotecii mele.


Te port în gând”, de Ahdaf Soueif. Mi-a plăcut descrierea, de asta am cumpărat-o.


Visul meu, povestea mea”, de Celine Dion. De mult voiam să cumpăr această carte, pentru că o respect enorm de mult pe această femeie. Nu cred că, tocmai mulți, îi cunosc viața dincolo de scene și melodii.


Playlist pentru Nick și Norah” de Rachel Cohn & David Levithan, pe care am primit-o de la o fată foarte drăguță. Mulțumesc!

O coborâre în infern”, de Doris Lessing, câștigătoarea Premiului Nobel pentru Literatură 2007. Mi s-a părut foarte interesantă descrierea, dar și crtitica adusă.


Laleaua neagră. Aventurile lui Lyderic”, colecția Adevărul, de Alexandre Drumas. Colecțieee!


Frumoase, nu? Voi ce ați mai achiziționat pentru biblioteca voastră? 
Zi plăcută!

sâmbătă, 10 ianuarie 2015

Ai prefera să...? TAG


Salutare,

Am preluat un TAG, de AICI. Iată întrebările:

1. Ai prefera să citești serii sau cărți „singure”?

Spuneam într-un post pe blog, acum ceva timp: „Despre triologii- dacă o carte este bună, o poți citi de 3 ori, dar în niciun caz s-o scrii de 3 ori.” Îmi plac muuult mai mult cărțile „singure”, care nu se lungesc pe mai multe volume (bine, și „Anna Karenina”, „Gone with the wind” au fost pe mai multe volume, dar aici e altă treabă). 

2. Dacă ai avea de ales să citești doar autori bărbați sau autori femeie pentru tot restul vieții, ce ai alege?

Asta-i destul de greu. Cred că aș alege să citesc cărți scrise doar de scriitoare, pentru că e foarte interesantă mintea unei femei. Evident, îmi plac enorm scriitorii care abordează temele, din punctul meu de vedere, mult mai la țintă și fără prea multe înflorituri. Nu știu, serios.

3. Ai prefera să cumperi cărți dinrect din librării sau online?

Dacă prețurile cărților din librării ar fi aceleași cu cele de pe site-urile online, aș cumpăra doar din librării. Oricum, când mai intru într-o librărie, îmi place să mă uit la toate cărțile, iar dacă găsesc una la vreo reducere bună, nu mă oprește nimic ca să o cumpăr.    

4. Ai prefera să te uiți la ecranizările de tip film sau serial TV?

Nu prea-mi plac serialele. Singurele seriale la care chiar m-am uitat au fost „Xena- Prințesa războinică” și „Pasiuni” (nu știu cine-și mai amintește de filmul acesta, dar era fooooarte frumos și e destul de vechi- era cu o vrăjitoare Tabitha și o păpușă vorbitoare, Timmy, și erau așa pișicheri oamenii).

3. Ai prefera să citești 5 pagini pe zi sau 5 cărți pe săptămână?

Întrebarea asta nu-i prea inspirată, din moment ce răspunsul e de la sine înțeles! 

6. Ai prefera să fii un critic sau un autor?

Un autor. 

7. Ai prefera să citești topul tău de 5 cărți favorite sau cărți noi?

Altă întrebare cam ambiguă. Topul 5 al cărților pe care le-am citit deja? Cred că asta trebuia spus. În fine, aș reciti oricând cu drag cărțile care mi-au plăcut, dar să descopăr personaje și vieți noi mă incită și mai mult.   

8. Ai prefera să fii un bibliotecar sau vânzător de cărți?

Aș prefera să fiu un medic de succes!

9. Ai prefera să citești genul tău favorit de la toți autorii sau toate genurile de la autorul tău preferat?

Chiar nu contează. Cărți bune să fie și să-mi ajungă la suflet. De altfel, nu mi-o imaginez pe Alice Munro scriind cărți polițiste. Sau SF!   

10. Ai prefera să citești cărți fizice sau E-Book-uri?

Puține lucruri sunt la fel de frumoase, sau poate puțin mai frumoase, decât cărțile așezate pe rafturi. 

Frumos TAG. Îi invit pe toți să-l facă.