luni, 17 aprilie 2023

Specialistul în gelozie și alte povestiri, de Jo Nesbø - Recenzie (Crime Club)

Editura: Trei
Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️
Număr de pagini: 288
Anul apariției: 2022
Traducere: Ivona Berceanu

Jo Nesbø (n. 1960) este muzician, compozitor și economist, precum și unul dintre cei mai apreciați autori de romane polițiste din întreaga lume. Cărțile lui au fost traduse în 50 de limbi, s-au vândut în peste 55 de milioane de exemplare și au fost recompensate cu numeroase distincții, printre care The Riverton Prize, CWA International Dagger Award, The Glass Key Award. Jo Nesbø este autorul celebrei serii Harry Hole, precum și al seriei pentru copii Doctor Proctor (Pandora M). După al șaptelea roman al seriei Harry Hole, Omul de zăpadă, a fost realizat filmul omonim, iar Vânătorii de capete a stat la baza filmului cu același nume, lansat în 2011 și nominalizat, printre altele, la Premiul BAFTA pentru cel mai bun film străin. La Editura Trei au apărut romanele Fiul, Vânătorii de capete, Regatul, duologia Sânge pe zăpadă și Soare în miez de noapte, primele zece volume din seria Harry Hole: Liliacul, Cărăbușii, Pasărea cu piept roșu, Nemesis, Steaua diavolului, Mântuitorul, Omul de zăpadă, Leopardul, Fantoma, Poliția, precum și volumele de povestiri Specialistul în gelozie și Insula Șobolanilor.
„(...) Eu sunt omul care este sunat atunci când există suspiciunea unei crime din cauza geloziei. Circulă zvonul că eu aș putea adulmeca gelozia. Desigur, asta nu este adevărat. Gelozia nu are nici miros, nici culoare și nici vreun sunet aparte. Dar are o poveste. Și când ascult o astfel de poveste, atât cea rostită în cuvinte, cât și cea tăcută, eu pot determina dacă am în fața mea un animal disperat și rănit. Ascult și știu. Știu, pentru că mă ascult pe mine însumi, Nikos Balli. Știu, pentru că eu însumi sunt un astfel de animal rănit.”
O reală încântare pentru fanii genului polițist, de la un adevărat maestru al suspansului! Faimos pentru caracterizările abile, suspansul care-ți dă fiori și întorsăturile de situație șocante, Jo Nesbø își duce cititorii într-un periplu printre minți pervertite și inimi răzbunătoare. Un polițist care poate să adulmece gelozia este pe urmele unui bărbat bănuit că și-a ucis fratele geamăn; un tată îndurerat trebuie să hotărască dacă răzbunarea își are locul într-o nouă ordine mondială, după ce o pandemie a adus societatea în pragul prăbușirii; un gunoier mahmur încearcă să pună cap la cap ce s-a petrecut în noaptea precedentă; un asasin plătit intră într-un joc periculos pentru supraviețuire cu cel mai mare adversar; și o conexiune electrică spontană între pasagerii unui zbor spre Londra poate da naștere unor povești de dragoste sau unor lucruri sinistre.
„Tata mi-a spus că toate ființele au două fețe, doar că noi nu izbutim întotdeauna să vedem fața ascunsă, nici măcar a noastră (...). Gelozia care mă ademenea, mă manipula, mă hipnotiza cu fantezii de răzbunare care îmi dădeau fiori plăcuți în corp, iar tot ceea ce mai lipsea era să le alimentez cu o gură de whisky.”
Mă bucur când văd că există din ce în ce mai multe cărți scrise de autorii pe care-i iubesc, pe care am ocazia să le citesc și de care mă pot bucura. Când am văzut că maestrul Nesbø a început-o cu povestirile scurte, n-am putut decât să mă bucur: give it to me, că ți-aș citi și lista de cumpărături, zău. N-am terminat întreaga serie Harry Hole, să fiu onest, dar nu mă grăbește nimeni - ce mă fac eu după ce termin restul volumelor care mi-au mai rămas? Ah, da, știu: mă arunc la celelalte cărți traduse. Pentru că, spre fericirea mea, chiar există multe cărți traduse la noi la care trebuie neapărat să ajung. În legătură cu volumul de față, pot spune că m-am bucurat mult să-l citesc, fiindcă asta înseamnă că am mai bifat o carte a maestrului. Recunosc, nu s-a ridicat la anvergura romanelor (încă îmi amintesc cât de mult mi-a plăcut Regatul, my God), dar unele povestiri chiar au avut potențialul de a fi adevărate subiecte de roman, poate puncte de plecare în viitoarele dumneavoastră cărți, sir Nesbø? Eu zic, vorba aia, să-i dai tare, tare, tare! Chiar cred că unele povestiri din carte au potențialul semnificativ de a fi mult mai bine dezvoltate, ajungându-se la anvergura unui roman nesbønian!
„(...) drumul pe care-l alegi te va duce la alte drumuri și nu te vei întoarce niciodată la această răscruce la care te afli acum. În asta constă poezia, a conchis profesorul nostru hotărât. Melancolia. Poezia nu vorbește despre drumul pe care l-ai ales, ci despre cel pe care nu l-ai urmat.”
Specialistul în gelozie cuprinde mai multe povestiri, unele mai scurte decât altele, unele mai interesante decât altele, dar deasupra cărora planează aceeași idee: răzbunarea, pervertirea, ceva ciudat - bizar, dar în același timp atât de uman. Nu mai știu câte povestiri sunt la număr, am cartea lângă mine și aș putea foarte ușor să aflu, dar nu e relevant: important este cum sunt acestea. Și, referitor la cum sunt, mai degrabă decât câte sunt, pot să vă spun doar atât: chiar te prind. Sunt interesante. Cum, altfel, când Nesbø are stilul său, un stil caracteristic de a crea personaje complexe (chiar și atunci când are la dispoziție un număr limitat de pagini), de a pune în scenă intrigi autentice, interesante (tocmai de asta parcă mi-a fost ciudă că nu s-au transformat în romane în sine, ci au rămas la stadiul de povestiri), de a ajunge la „concluzii nebunești” și, în fine, de a-ți oferi o doză zdravănă de tensiune, mister?! Recunosc, pe alocuri m-au și amuzat unele situații, replici și povestiri, dar în cea mai mare parte a timpului am fost foarte curios de care-i treaba și la ce se gândește domnul Nesbø când îmi zice asta! Unele povestiri, de altfel, chiar au fost extrem de nebunești, să spun așa. 
„(...) noi, oamenii, interpretăm totul în funcție de propriile noastre nevoi. Învingătorii scriu istoria războiului în care ei sunt singurii oameni corecți, teologii interpretează Biblia în așa fel încât să-i confere bisericii cât mai multă putere și noi folosim o poezie ca să spunem că nu trebuie să ne simțim nefericiți, chiar dacă nu ne-am ridicat la așteptările părinților noștri și nici nu le-am călcat pe urme. Desfășurarea adevărată a războiului, textul adevărat al Bibliei, intenția reală a poetului este ceva subsidiar. Sau cum?”
Dat fiind faptul că vorbim despre proză scurtă (nu-i așa?!), nu aș putea vorbi prea mult despre cum m-a făcut cartea să mă simt. Pot spune doar că-s povestiri pe care să le citiți dacă sunteți fani ai acestui gen, și parcă am și simțit ceva nou în vocea lui Nesbø, ceva diferit de celelalte cărți. Ceva care, sincer să fiu, nu știu dacă îmi place sau nu. Să fi fost necesitatea de a se limita la un anumit număr de pagini, ceea ce nu i-a dat voie „să se lungească” așa cum poate mi-ar fi plăcut s-o facă? Și nu vorbim despre „a lungi inutil povestea sau a băga descrieri dintr-alea de te scot din sărite și de-ce-m-ar-interesa-pe-mine-acest-aspect”, ci despre faptul că, deseori, Nesbø reușește să creioneze un anumit tip de atmosferă, să reliefeze un anumit tip de personaj, cu anumite caracteristici, atitudini. Nu știu ce să zic, dar, dincolo de toate acestea, am găsit Specialistul în gelozie și alte povestiri ca fiind o lectură satisfăcătoare, o lectură pe care am agreat-o și care, dincolo de toate, chiar mi-a plăcut. 
„Pentru că în ciuda faptului că foaia de hârtie/ecranul îi dădea șansa de a se retrage, o șansă de a regreta și de a se transforma, el nu făcea asta niciodată dacă vedea că este bine. Chemarea de scriitor preceda starea lui de bine.”
Cum, altfel, când vorbim despre Nesbø? De când l-am descoperit (și-mi amintesc clar că primul meu contact cu el a fost romanul Regatul - dacă vă interesează recenzia, o găsiți AICI - o carte care mi-a plăcut extraordinar de mult și de care încă îmi amintesc de parcă ieri aș fi citit-o), mă dau în vânt după tot ce scrie Nesbø. Chiar am și o carte în limba norvegiană scrisă de dumnealui, de la un prieten care a fost plecat cu un proiect timp de câteva luni în Norvegia. Din păcate, nu-i am autograful dar, hei, cine știe încotro ne mai duce viața asta. Vă recomand cu mare drag să-i dați o șansă, deoarece chiar s-ar putea să vă placă. Știu persoane, de exemplu, care deși au aceleași predilecții literare fidel asemănătoare cu ale mele, nu-l prea agreează pe Nesbø. E de înțeles, normal, fiindcă cred că luăm în calcul foarte multe variabile (deseori diferite) atunci când concluzionăm dacă ne-a plăcut sau nu o carte. Mie, unul, îmi place mult cum scrie Nesbø, și abia aștept să-i descopăr și celelalte cărți!


Notă: recenzia face parte din blog tourul dedicat cărții lui Jo Nesbø, Specialistul în gelozie și alte povestiri, prin care ne dorim ca această recomandare să ajungă la cât mai multe persoane. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut recenzii la acest volum: Anca și cărțile, Cărțile mele și alți demoni, Analogii-Antologii, Biblioteca lui Liviu, Literatură pe tocuri, Ciobanul de azi, CiteștE-MI-L!

4 comentarii:

  1. Si mie imi place tare mult cum scrie Nesbo, dar nu am stiut ca are si volume de povestiri!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, și a mai apărut unul, recent, tot la Editura Trei :)

      Ștergere
  2. Georgiana Abalașei21 mai 2023 la 09:29

    Imi plac povestirile scurte

    RăspundețiȘtergere