duminică, 28 iunie 2015

„Miss Peregrine” de Ransom Riggs- Recenzie



„Nu e nici somn, nici moarte; cei care par a fi murit trăiesc. Casa în care te-ai născut, prieteni din tinerețe, bătrânul și fecioara, truda zilei și laurii ei, toate dispar, se destramă, se transformă în povești, nu pot fi ancorate.” (Ralph Waldo Emerson). Pecetea aceasta stă la începutul romanului „Miss Peregrine”, de Ransom Riggs. Drept să vă spun, în această frază se concentrează întreagul substrat al romanului, întregul mister pe care îl descoperă cititorul și care, pur și simplu, îți provoacă fiori de groază. Știți ce îi mai oferă un plus de mister acestui roman? Fotografiile tulburătoare, ilustrațiile care ne înfățișează imagini pe care autorul ni le prezintă de-a lungul povestirii; o adevărată aventură în lumea umbrelor în care muritorii de rând nu au ce căuta.

Romanul surprinde povestea de viață a lui Jacob, un tânăr de șaisprezece care pătrunde, în urma unei întâmplări tragice - moartea bunicului său - într-o lume dominată de umbre, de întuneric, de reguli proprii și drastice. Cu cuvânt de moarte, bătrânul îi lasă băiatului un secret care-i va schimba viața, întrucât, în tinerețea sa, însuși bunicul său era un ales, un om diferit de ceilalți care putea vedea și lupta împotriva unor creaturi desprinse, parcă, din filmele de groază americane - nu, nu zombie, nu aici.

Astfel, tânărul descoperă, în casa bunicului său, un set de fotografii ciudate, care înfățișează niște creaturi (oameni, la o primă vedere) în ipostaze iraționale pentru mintea omenească și, din acel moment, tânărul nostru își dă seama că are o misiune pe care trebuie s-o îndeplinească: să pătrundă în această lume necunoscută, mistică, pentru a descoperi ce voia bătrânul său bunic să-i transmită înainte de a muri. Și, de altfel, să-l răzbune pe acesta, deoarece însuși bunicul său fusese ucis de către o creatură a morții. Relația dintre cei doi se dovedește una foarte strânsă deoarece, de-a lungul romanului, tânărul Jacob mereu profilează imaginea bunicului său drept om curajos, capabil să reacționeze corect în situații de criză, un exemplu pentru propriul său viitor nesigur.

Dominat de această dorință nestăpânită, Jacob pleacă pe o insulă izolată împreună cu tatăl său care dorește să exploreze păsările din acel ținut, unde va ajunge la căminul „pentru copii deosebiți”, un cămin distrus, sumbru, cu geamuri prea mari și uși care scârție la cea mai mică mișcare, cu merișori care se cațără nestingheriți pe pereții din cărămidă veche, cu acoperiș care mai că stă să cadă. Acesta este căminul lui Miss Peregrine, și, oricât de bizar ar suna, Jacob încă are senzația că în acest cămin trăiesc persoane care sunt mai mult decât deosebite, persoane care au o poveste de spus și care luptă împotriva a ceva ce nu poate fi văzut. 

Dovedind că spiritul detectiv nu îl înșeală, tânărul nostru erou descoperă că, într-adevăr, holurile și camerele căminului părăsit sunt, de fapt, pline de persoane aflate în viață, aflate sub direcțiunea domnișoarei Peregrine, o bătrână de care chiar am reușit să mă atașez - deși mă așteptam la contrariul acestui lucru, nu știu de ce. Intrând în vorbă cu ceilalți, tânărul descoperă că, de fapt, într-o rază de câțiva metri în afara căminului, toți cei care trăiesc acolo sunt prinși într-o buclă temporală, ce are drept consecință trăirea, la nesfârșit, a aceleiași zile. Totuși, cei de acolo au conștința acestui lucru, astfel încât ajung să nu îmbătrânească niciodată, ca și cum fiecare zi s-ar reseta a nesfârșit, și, deși vârsta lor înaintează, ei rămân cu aceeași înfățișare de tineri. Dovadă și vârsta de ordinul veacurilor a domnișoarei Peregrine. Deși, la început, lui Jacob îi vine destul de greu să creadă că ceea ce se întâmplă în jurul lui este adevărat, lucrurile iau o întorsătură veridică atunci când află, de la domnișoara Peregrine, că existența „celor speciali” este amenințată de către niște creaturi fioroase, brutale, care cândva făceau parte din aceeași grupă ca și ei, însă s-au răzvrătit din dorința de a avea cât mai multă putere și din ahtierea pentru mai mult.
 
Misiunea lui Jacob nu este numai aceea de a proteja căminul doamnei Peregrine, ci și aceea de a scotoci în trecutul bunicului său pentru a afla secrete care, poate, mai degrabă, n-ar trebui să fie descoperite niciodată. Bunicul lui Jacob, la rându-și, a trăit printre cei de la căminul de pe insula izolată, a cunoscut-o pe Miss Peregrine, a luptat alături de ea, ajungând, în cele din urmă, să se sacrifice pentru binele acestei civilizații misterioase. Dorința lui Jacob de a-și răzbuna bunicul, de a lupta alături de cei de la căminul aflat în ruină, de a descoperi și cerceta o lume necunoscută, dominată de mister, fac din acest roman o scriere plină de aventură, o scriere bizară - o lume a umbrelor pe care, neapărat, trebuie s-o descoperi cu geamurile închise și cu cheia pe ușă.
 
Apoi, într-un plan paralel, aventura lui Jacob în această lume întunecată, fantomatică, este potențată de idila care se naște între el și o fată de la cămin, Emma, dar care se dovedește o iubire imposibilă întrucât, dacă cei care deja trăiau în bucla atemporală vor ieși în lumea în care timpul măsoară omul, pur și simplu vor muri în câteva ore, ca și cum ar fi loviți de un val al tuturor anilor pe care aceștia îi cară în spinare. Abia aștept să citesc următorul volum, să văd ce se întâmplă cu cei doi îndrăgostiți și, de asemenea, să vedem cum au de gând Jacob și Miss Peregrine să-i salveze pe ceilalți. 

M-ai multe nu vă spun, nu vreau să dau spoilere, pentru că romanul este dominat de o acțiune foarte alertă, misterioasă, încerci să cobești ce are să se întâmple însă, evident, nu reușești, mereu apar răsturnări de situație și personaje care sunt amplasate în puncte cheie ale acțiunii. Desfășurarea acțiunii este frumos consolidată pe vertebrele unei intrigi bine structurate și prezentate, deci nu pot să spun decât că acest roman mi s-a părut foarte inteligent, bine scris, drept care a meritat de la mine patru steluțe pe Goodreads. Și, pentru cei care îmi citesc recenziile și articolele, știți că nu mă dau în vânt după cărțile fantasy, însă aici am dat de un fantastic care chiar m-a atras și m-a făcut să mă întreb, la o adică - și să nu mă considerați nebun - dacă asemenea lucruri, cândva, undeva, ar fi putut exista? Oricum, între lucrurile pe care le vedem și cele de care ne temem există un univers al posibilităților.

Lumea izolată în care trăiește Miss Peregrine, în care își duc veacul ceilalți „oameni speciali”, este o lume dominată de mister, de frică, spaimă, groază, o lume în care doar cei puternici și săritori pot supraviețui, o lume care nu este pentru orice neinițiat și din care, în câteva clipe, oricine, într-o clipă de neatenție, ar putea dispărea fără urme. Deși Miss Peregrine ar părea, în primul volum, oarecum lipsită de apărare și fără putință de luptă, sunt sigur că în profunzimile ei ascunde o putere nemăsurată, gata oricând să explodeze. Abia aștept să văd ce ne mai pregătește Ransom Riggs, însă, eh!, trebuie să avem răbdare și să așteptăm.

Am selectat niște fragmente, ca să vă familiarizați cu stilul autorului. Vi le voi prezenta mai jos:

„(...) Vorbea pe un ton sarcastic.
- Știai că în secolul XXI, dacă trimiți o scrisoare, destinatarul o primi aproape instantaneu?
- Cred că vă referiți la e-mail.
- Ei, bine, Hugh era informat pe deplin.
- Nu înțeleg, am spus. E ceva rău în asta?
Miss Peregrine se desplizi de cuptor și făcu un pas șontâcăit spre mine. Reușea să fie destul de intimidantă, chiar dacă era cu vreo treizeci de centimetri mai scundă decât mine.
- În calitate de ymbrynă, e datoria mea să-ți țin într-un loc sigur pe copiii ăștia, ceea ce, înainte de toate, înseamnă că trebuie să-i țin aici - în buclă -, și pe insula asta.
- OK.
- Lumea ta nu va face parte niciodată din ea, domnule Portman. Și-atunci ce rost are să le umplem capul cu tot felul de discuții prețioasă despre minunile exotice ale viitorului? Acum jumătate dintre ei mă roagă să-i duc cu avionul în America și restul visează la ziua în care vor avea un telefon-cu-calculator ca al tău. (...) Asta e casa lor!”

„(...) - E ceva ce nu-mi spuneți. Vreau să știu ce e.
- Nu pot să-ți spun.
- Mai știți și altceva? Eu n-am voie să vorbesc despre viitor, voi n-aveți voie să vorbiți despre trecut. Miss Peregrine ne-a zăpăcit pe toți de cap. Ultima dorință a bunicului a fost să vin aici și să aflu adevărul.
Chiar nu contează deloc?”

„- În vremuri străvechi, oamenii au crezut că suntem zei, dar noi, deosebiții, suntem la fel de muritori ca oameni obișnuiți. Buclele temporale doar încetinesc inevitabilul și prețul pe care-l plătim pentru ele este foarte mare - adică ruptura definitvă de prezentul real. După cum știi, cei care au locuit în bucle o perioadă mai lungă pot să încerce prezentul doar cu degetul, altfel se ofilesc și mor.
E un aranjament vechi, din negura vremurilor.
Mai pufăi o dată, apoi continuă.
- Cu câțiva ani în urmă, în pragul secolului trecut, s-a desprins o facțiune dintre semenii noștri - un grup de nemulțumiți, cu idei periculoase. Credeau că au descoperit o metodă prin care rolul bucllelor temporale putea fi modificat de cei care le foloseau, în așa fel încât să le confere un soi de nemurire; nu doar o anulare a îmbătrânirii, ci o reversiune. Vorbeau despre tinerețe eternă de care ne puteam bucura în afara restrângerilor buclei, de sărit înainte sau înapoi în timp, din viitor în trecut, fără pic de rușine, fără să suferim de efectele negative care au împiedicat mereu un astfel de gest nesăbuit - cu alte cuvinte, despre controlarea timpului în lipsa supremației morții. Era o noțiune absurdă - vorbe goale -, o negare a legilor empirice care reglementează totul.”

„- Pe mine mă voiau și pe Miss Bunting. Eu am reușit să evadez, dar Miss Bunting n-a fost la fel de norocoasă.
- Au omorât-o:
- Nu - au răpit-o. Ca pe Miss Wren și Treecreeper, când le-au invadat buclele acum două săptămâni. u început să răpească ymbryne, Alma. E un fel de acțiune coordonată. Mi-e și frică să-mi imaginez în ce scop.
- Atunci o să vină și după noi, spuse încet Miss Peregrine.”
 
Vorbind despre acest roman, cei de la Publishers Weekly spun că Ransom Riggs a reușit să creeze o „poveste frumoasă și excentrică, care se distinge prin personajele bine construite, un spațiu realist și niște monștri care îți dau fiori”, iar Associated Press afirmă că „Riggs jonglează cu măiestrie cu fantezia și realitatea, proza și arta fotografică, pentru a crea o poveste terifiantă, dar în același timp încântătoare.”
 
O carte fantastică, cu o intrigă care mă pune pe jar și, pe cuvânt, abia aștept să văd ce se mai întâmplă în continuare cu Miss Peregrine, Avocet, de ce răpesc aceste creaturi întunecate pe femeile care se ocupă cu ordinea în bucle - să se creeze, la o adică, dezordine? -, dacă va reuși Jacob să salveze și să restaureze ordinea. Vă recomand cu drag acest volum, dacă doriți să aveți parte de mister, acțiune, fantasy și thriller. O combinație echilibrată, cu câte puțin din toate. Cred că e seria mea preferată, deși e cam devreme să mă pronunț - oricum, primul volum m-a captivat și l-am savurat până la ultima pagină; pozele joacă un rol foarte bun, nu doar estetic vorbind. Potențează misterul romanului la maximum.
 
Le mulțumesc din suflet celor de la Editura Art. Nu pot decât să-i felicit pentru toate cărțile frumoase pe care le au, cât și pentru noile apariții și faptul că traduc cărți din ce în ce mai dorite și cunoscute. Puteți comanda acest roman de AICI. De asemenea, urmăriți pagina de Facebook a editurii pentru a fi la curent cu toate noutățile și ofertele. Lecturi frumoase și vacanță plăcută să aveți!
 
Traducere din limba engleză și note de către Gabriella Eftimie
394 pagini
 

10 comentarii:

  1. Interesant sună... și da, dat fiind că ai pomenit de poze incă de când ai menționat-o intr-o postare cu cărți noi in biblioteca ta (postări care mă enervează foarte tare, dar sunt și plăcute) iar eu sper să nu fie alb-negru, sigur o voi citi cât de curând ! Mulțumim pentru recenzie !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hehe! :D Să o citești, Simina, sunt sigur că o să se numere printre seriile tale preferate. Mie mi-a plăcut mult, autorul are un stil, așa, veridic, dacă-i pot spune. Și pozele, da, cred că sunt alb-negru, dar asta nu poate decât să sporească autenticitatea... Vechi, trecut, chestii! :)) Plăcerea mea, te mai aștept!

      Ștergere
    2. Oh, abia aștept s-o citesc :) deși are poze alb-negru, nu cred că va strica.... :)

      Ștergere
    3. Nup, ai să vezi, chiar va spori ideea de trecut și chestii dintr-astea. Succes!

      Ștergere
  2. Acum vreau şi mai tare să o citesc. Mister, ceva supranatural, niam-niam, delicios! În plus, chiar îmi plac poveştile astea cu aer de conspiraţie fantastică, te lasă să visezi şi te terifiază în acelaşi timp. De citit, clar.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Atâtea cărți de citit, Doamne. Dar romanul e foarte bun, crede-mă! Și pe mine m-a fascinat, deși nu mă omor cu genurile astea. Mă știi prea bine!

      Ștergere
  3. Eu abia aştept să apară volumul 2 şi la noi, cu toate că s-ar putea să-l cumpăr în engleză. Mi-a plăcut povestea, a avut un aer de horror/mister şi am văzut nişte interviuri cu autorul, care m-au distrat şi mi-au plăcut. Îmi place relaţia lui cu Tahereh Mafi, având în vedere că ambii sunt autori :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daaa, și eu abia aștept. Eu nu prea îmi cumpăr cărți în engleză, ideea este că se mai bagă mama printre ele, și, câteodată, și mama tatei. :)) Bine, ele mai mult îs la chestiile de dragoste - și basme, Doamne, ce îi mai plac basmele mamei - și na! :) Dar abia aștept să citesc și al doilea volum, să văd cum evoluează lucrurile. Hmmm, cine e, spre rușinea mea, Tahereh Mafi? :)) Sunt soț și soție?

      Ștergere
  4. Abia acum am descoperit si eu romanul si mi-am amintit de aceasta recenzie a ta pe care nu reusisem sa o citesc. Trebuie sa spun ca mi-ai dat impulsul sa devorez aceasta carte :3 Abia astept sa vina curierul si sa sar pe el/ea:))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hihi, mă bucur mult, Alina! :D S-o citești și, neapărat, aștept păreri. Seară faină!

      Ștergere