marți, 2 august 2016

Leapșa: Citesc literatură română


Salutare,

O leapșă despre cărți! De la Roxi Adina, de pe blogul Gânduri despre cărți! :) Dar inițiată de către draga de Simina! Citesc literatură română, recunosc, în ultimul timp am încercat să mă axez cât mai mult pe valorile noastre. Mă bucur să ă văd că există oameni care apreciază nu doar autorii in afară - deja overrated, să spun așa - și se axează pe ceea ce avem și noi mai de preț: cultura, sportivii, țara noastră frumoasă și demnă de a fi descoperită! Următoarele cărți sunt, fiecare, cu câte cinci steluțe pe Goodreads!

Într-o ordine, aș spune, aleatori, fiindcă pe toate cărțile pe care le voi prezenta le-aș pune la loc de seamă:

1. „Kinderland”, de Liliana Corobca

O carte pur și simplu sfâșietoare, o carte adevărată, veridică, ce ne vorbește despre viață, doar în maniera în care autoarea Liliana știe să o facă. Am citit-o cu inima cât un purice, pentru ca la sfârșit să am lacrimi în ochi. Ge-ni-a-lă! 

„Frații mei nu caută orizontul de pe prispă. Nici nu pot să le spun că acesta există. Probabil sunt încă mici. Există lucruri la care ajungi singur, fără sfaturi, indicații și tot felul de răspunsuri mură-n gură. Dacă nu vrei să-l vezi, dacă nu-l cauți și nu visezi la el, orizontul e o margine de drum și atât.”
 
La doisprezece ani, Cristina este nevoită să devină „mama“ celor doi frați mai mici atunci când părinții pleacă la muncă în străinătate, după „bani lungi”. Prin ochii fetiței descoperim universul unui sat moldovenesc contemporan, populat în majoritate de copii și bătrâni. Aici copiii învață singuri să supraviețuiască, în timp ce așteaptă să li se împlinească cel mai frumos vis: intoarcerea părinților acasă. Dar aceștia nu se lasă înduplecați nici atunci când sunt invocați prin ritualuri magice, păgâne. Părăsiți, copiii se alină cu amintirile vagi ale unei vieți normale de familie, imitând, înaintede vreme, gesturile adulților. Cristina povestește despre cruzime si tandrețe, despre durere și mângâiere, disperare și speranță – despre țara copiilor maturi, ale căror glasuri nu sunt ascultate de nimeni. 
 
2. „Cerul din burtă”, de Ioana Nicolaie
 
Această carte a fost primul contact cu autoarea Ioana Nicolaie. Și m-a făcut să mă îndrăgostesc de ceea ce aceasta scrie. Pur și simplu nu pot vorbi despre lirismul autoarei, despre modul de a alege cuvintele, de a le îmbina. Vă pot spune doar că am recomandat această carte tuturor, și toți s-au îndrăgostit de ea. Doamnișoara profesoară de limba română mi-a spus, după ce i-am împrumutat cartea, că pur și simplu n-a mai citit vreodată ceva așa de expresiv, plastic. :) V-o recomand cu drag!
 
„Camerele acelea sînt din stern bandajat. Le ghicesc magice, calc înăuntru ca un zodiac. (...) E un geam emolient și palme nervoase. Sînt pumniori îngroziți zbătîndu-se-n burtă. (...) În burta mea e și un bec de veioză. Mușchii întinși țiuie uneori de căldură. Arareori prin ei se-ntrevede lumina. Atunci ești treaz, ești muzică, pîndești fulgerarea. Și brusc îți întinzi trupușorul spre clanță. Cu nesfîrșite pupile te uiți spre încoace.”
 
 
3. „Oameni, îngeri și demoni”, de Lina Moacă:  
 
Mai mult decât a fi o scriitură impecabilă, colorată, firavă și sensibilă, romanul „Oameni, îngeri și demoni” este un fel de stare, este ca o pildă spusă în câteva sute de pagini, este o acumulare de principii de viață și valori. În altă instanță, autoarea ne vorbește despre răutatea care împânzește sufletele oamenilor, despre provincialitate, minciună, teroare și dușmănie - la o adică, despre problemele muritorilor limitați care, în dezacord cu efemeritatea lor, au uitat că viața nu presupune numai o adunătură de lucruri materiale, de bani și înavuțire, condamnați de voracitatea în care sufletul li se scaldă, ci viața presupune iubire și spiriualitate, linște și pace. Astfel, societatea în care trăim pare a fi subjugată de credința banului, departe de a fi înclinată spre realizarea spirituală a sinelui, de oportunitatea de afirmare, care, mai apoi, împinge scopul existenței către realizarea materială proprie, reflectată în bani, în afaceri necurate, minciuni și grosimea portofelului. Dând la o parte toate aceastea, autoarea Lina Moacă ne înfățișează o lume în care banii distrug esența infinită a visului omenesc, distrug ceea ce este nobil în principiile de viață ale personajelor, reliefând o lume a non-valorilor, o lume tragică în care conștința răutății, a fățărniciei rezonează cu tot ceea ce era bun, cândva, dar s-a pierdut.
 
4. „De zece ori pe buze”, de Adina Rosetti:  

În acest volum, Adina Rosetti schimbă genul și, de data aceasta, romanul ei se constituie în mai multe povestiri de proză scurtă, și anume opt, a căror subiect se învârte în jurul unuia dintre cele mai dificile lucruri de abordat, după părerea mea, în literatură: copiii. Cu toate acestea, nu poți să nu rămâi pur și simplu surprins de ușurința cu care autoarea, cunoscând perfect această lume dominată de joc, de umor, nostalgie, de-a v-ați ascunselea, șotron, reușește să creeze lumi în care simți acea reverbare a copilăriei poate demult apuse, acel suflu cald, prietenos ca după ce ai scăpat urma, acea lume plină de magie și de posibilități, cu pudoarea copilărească și sentimentul unei iubiri pătimașe, puterile; și, totodată, autoarea creează întotdeauna un decor propice desfășurării copilăriei, uneori fantastic în sensul surprinderii unor aspecte ca un intro într-un stil al realismului-magic, un decor departe de civilizația plină de nebunie, agitată, în goana după material și lucruri firești și simple. 

„Uneori, oamenii... După aia vine explicația. Uneori oamenii nu se mai înțeleg. Și atât. Dar de ce? De ce nu se mai înțeleg? Pentru că nu se mai iubesc? Dar de ce? Pentru că așa se-ntâmplă uneori cu oamenii? Dar de ce? Mami se enervează. Pentru că asta e. Apoi o întreb pe mama lu' și mama lu' Sonia începe la fel. Uneori oamenii... Aceeași chestie. Uneori oamenii nu se mai înțeleg. Dar de ce? Pentru că se ceartă? Dar de ce? Pentru că așa se-ntâmplă uneori cu oamenii. Dar de ce: Și tot așa. Nu aflu niciodată nimic. Probabil pur și simplu uneori oamenii di-vor-țea-ză. Este ceva ce se poate întâmpla oricând.”
 
5. „20 de ani în Siberia”, de Anița Nandriș-Cudla

„Cartea aceasta nu numai că se cere neapărat citită, dar ar merita să fie așezată prin biblioteci, într-un raft al clasicilor, descrie unul dintre cele mai cumplite destine. Totuși e generoasă capacitatea noastră de a suporta grozăvia. Nu ascunzând faptele (dimpotrivă, descrierea e minuțios-concretă), ci tratându-le ca pe nefericiri ce trebuie suportate cu credință în Dumnezeu, rânduindu-le într-un fel în lume, la locul lor- loc de întuneric și nefericire, pe care, dacă nu-l poți ocoli, trebuie să-l străbați cu demnitate”, spune Monica Lovinescu (14 martie 1992) și nu pot decât să suțin aceste cuvinte pline de adevăr și înțelepciune.
 
Următoarele afirmații sunt făcute tocmai când Anița și familia ei erau ridicați de către soldați: „Așa tremurând am îmbrăcat copiii, m-am îmbrăcat și eu, pe urmă am început să o îmbrac pe mama. (...) Ei mă întriabă de ce o îmbrac eu și nu se îmbracă ea singură. Eu li-am spus că ea e bolnavă. (...) Pe urmă ei îmi spune mie: lasă, nu o mai îmbrăca, ea rămâne. (...) Adinioară mă zbuciumam ce am să fac cu ea la drum, că i-a fi sărmana ei tare greu, dar acum mi-i și mai greu în suflet și inimă cum să o las eu pe mama mea scumpă, bolnavă, fără nime lângă dânsa. (...) Eu m-am întors peste el,  am cuprins-o pe mama strâns și am sărutat-o cu lacrimi. Și iarăși m-a luat unu și m-a împins spre ușă și m-a scos până în tindă. Am eșit afară, și m-am uitat o dată pe feriastră, căci ardia lampa în casă, s-o mai văd pe scumpa mea mamă. Am zărit-o oliacă, cum plângia sărmana, rămasă singură, bolnavă, fără nime lângă dânsa. (...) Cred că cine are suflet de creștin și simț de copil pentru mamă mă va înțelege. Căci mama noastră ne-a crescut pe noi (...).”
 
Mai sunt, dar mă limitez la cinci. Am ținut să vorbesc despre autori contemporani nouă (mai puțin ultima carte), pentru că vreau să promovez asemenea valori! Bineînțeles, citesc Ibrăileanu, Nina Cassian, Hortensia Papadat, Drumeș, Holban, Stănescu. Dar despre ei voi vorbi într-o altă postare! :) S-aveți lecturi frumoase și un august plin de cărți.
 
Anndrei
 

10 comentarii:

  1. Ce alegeri faine. Am citit "Kinderland", a fost sfasietoare, dar superbaa. Lecturi placute!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur mult că ai citit-o! :) Asemenea!

      Ștergere
  2. Da, da, „20 de ani în Siberia” și-ar merita locul printre clasici! Interesante celelalte alegeri. Nu le-am citit, dar îmi fac cu ochiul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că ai citit-o, sincer, a fost printre cele mai bune cărți citite anul trecut! :) Am terminat-o cu lacrimi în ochi!

      Ștergere
  3. Oioioi, ce cărți frumoase! Pe primele două vreau și eu neapărat să le citesc, iar cât despre "De zece ori pe buze", îmi place mult coperta. :O Sper să mai încerc și eu autori români, pentru că unii chiar merită promovați.
    Pupici și spor la citit!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Să le citeeeești! Și mie mi-a plăcut foarte mult coperta, deși, recunosc, am ales-o și pentru că, de la aceeași autoare, am citit ”Deadline” - pe care, de asemenea, aș fi inclus-o în top! Pupici și spor la lectuuuri!

      Ștergere
  4. Frumoasă listă !
    Și îmi pare bine că te-a încântat ideea, ai ales cărți frumoase, cred eu, pentru nu am citit vreuna din ele dar am încredere în ceea ce ne spui pe blog.
    Adevărul e că, probabil, eu am inițiat leapșa asta-n blogosferă, dar de ideea de bază, nu pot să spun decât că Amalia a avut-o, cel puțin din ce știu eu. :)
    Lecturi frumoase și spor la citit !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. (hug) Nu contează, ideea e să promovăm literatura noastră de calitate, autentică, frumoasă și curajoasă. Dacă ai de gând să începi cu o carte, te rog să-ncepi cu Ioana Nicolaie. Știi, doar, cât de mult îmi place. Pupici!

      Ștergere
    2. Știu, evident că știu ! Și m-ai convins demult, asta-i e, again, evident. :)

      Ștergere