marți, 2 august 2016

„Lecții de magie”, de Elizabeth Gilbert- Recenzie


 
Editura: Humanitas
Rating: 4 din 5 steluțe
Număr de pagini: 236

Nimeni nu cunoaşte mai bine drumurile sinuoase ale creativităţii decât Elizabeth Gilbert, întruchiparea perfectă a propriei teorii: ca să creezi, fie în artă, fie în viaţa personală, nu trebuie decât să îndrăzneşti să te laşi inspirat, şi apoi să perseverezi pe calea pe care ţi-o deschide inspiraţia. Astfel se produce Marea Magie. Astfel se preschimbă banalul cotidian într-un tărâm al bucuriei şi al imprevizibilului.

„Și chiar dacă creativitatea diferă de la o persoană la alta, un lucru rămâne sigur: o viață creativă e o viață mai amplă, cu un orizont mai larg, o viață mai fericită și de o mie de ori mai interesantă. Să trăiești în felul acesta - dând la iveală necontenit și cu încăpățânare nestematele ascunse în tine - este o artă în sine.
Într-o astfel de viață își va găsi întotdeauna locul Marea Magie.”

După ce conferinţele sale motivaţionale TED s-au bucurat de mare succes, autoarea bestsellerului Mănâncă, roagă-te, iubeşte s-a simţit inspirată să scrie un ghid de creativitate pentru numeroşii ei cititori, şi nu numai. Cu stilul ei spumos, plin de umor, dar şi cu seriozitatea cuiva care s-a dăruit cu totul muncii creative, Elizabeth Gilbert ne adresează un îndemn esenţial: să scoatem la iveală comorile ascunse în noi şi să alegem cea mai bună dintre vieţile pe care le putem trăi. Cheia unei vieţi fericite este să ne lăsăm conduşi de curiozitate, nu de frică.

„(...) Și ar fi păcat, căci viața e scurtă, rară, uimitoare și miraculoasă, și îți dorești să faci lucruri cu adevărat interesante câtă vreme mai ești aici. Știu că îți dorești asta, pentru că, evident, și eu îmi doresc același lucru. (...) Iar tu porți în tine comori ascunse, comori extraordinare - la fel și eu, și toți cei din jur. Iar ca să scoți la lumină aceste comori este nevoie de muncă, de credință, de concentrare, de curaj și de mult timp, iar ceasul ticăie și lumea se învârte; iată de ce n-avem timp, pur și simplu, să ne gândim la lucruri mărunte.” 

Cine nu a auzit de Elizabeth Gilbert?! Cu toții cred că o cunoaștem pentru romanul ei (mai mult mai mai puțin spus), bestseller, Mănâncă, roagă-te, iubește, care a fost primul meu contact cu această autoare. Apoi, au urmat cărțile Și am spus da. O poveste de iubire, apoi Semnătura tuturor lucrurilor, un roman ficțional care pe mine m-a încântat foarte mult. De când am văzut anunțul cum că o să apară această carte, am știut că trebuie să pun mâna pe ea și să o citesc - ce-i drept, am primit-o acum vreun sfert de an, însă chiar nu am avut când să-i ofer atenția necesară, am fost prins cu învățatul pentru admitere, respectiv BAC, și abia am avut timp să respir. Zău! În schimb, de îndată ce am scăpat cu bine, am luat la păruit biblioteca și am selectat și această carte: o lectură ușoară, dorită, așteptată, iar cele două sute treizeci de pagini le-am citit într-o singură zi. Atât de mult mi-a plăcut! 

„Câteodată îți vine inspirația pură. Uneori, când mă cufund în scris, mă simt deodată ca și cum aș merge pe una dintre benzile acelea rulante din terminalele aeroporturilor mari; mai am încă mult până la poartă și bagajul este tot greu, dar sunt dusă încet înainte de o forță exterioară. Ceva mă poartă cu sine - ceva puternic și generos - și, hotărât lucru, acel ceva nu sunt eu. 

Despre ce este cartea? Nicidecum o carte dintr-aia motivațională, self-help, care îți promite că-ți va schimba viața după ce o vei fi citit, vei avea bani de să-i întorci cu lopata, vei avea încredere în tine încât să mergi dezbrăcat prin oraș, vei putea alerga treizeci de kilometri fără oprire. De fapt, este o carte care, mai mult, e un sfat, un sfat pe care îl asculți sau îi dai cu piciorul, asemenea unei idei. Cartea NU te învață cum să scrii cărți, cum să-ți folosești imaginația, creativitatea, ci te învață cum să îți accepți această creativitate pe care o ai - pentru că, e un adevăr general, cu toții suntem creativi. Nu există un om care să fie mai creativ decât altul: sunt doar oameni care își folosesc creativitatea și, în același timp, acceptă să nu și-o folosească. Sunt oameni care își acceptă ideile și, totuși, nu sunt dedicați întru totul acțiunii pe care o fac. De fapt, despre asta este: despre disponibilitatea și înclinația de a da viață lucrurilor care mișună în tine. Despre frică, despre acceptare, despre muncă, muncă și puțin mai mult vis. :) Cu toții avem un potențial creativ, și nu este o nesăbuință sau o dovadă de egoism să încercăm să valorificăm, să utilizăm, ba chiar să exhaustăm acest potențial în ceea ce face. Dimpotrivă, de fapt aceasta este calea cea mai sigură spre o carieră plină de satisfacții. În cartea Lecții de magie, Elizabeth Gilbert chiar afirmă: nu am scris această carte pentru voi, am scris-o pentru mine. Dacă veți citi romanul, veți înțelege că ceea ce a scris nu este o dovadă de egoism, ci este acțiunea a unui artist însăși, care-și caută drumul în această gloată. Sfaturi utile, pe tonul bine cunoscut al lui Gilbert, sfaturi pline de șarm, direct și glumeț, jucăuș, bonom. Ador stilul autoarei care-ți dă impresia că, de fapt, ar vorbi cu tine la o terasă, la o cafea - un stil pe care Elizabeth Gilbert îl stăpânește cu desăvârșire! :) Tare-mi place!

„Originea e într-un loc numit De ce nu?.
Pentru că totu-i trecător.”

Cartea îți dă curaj. Sincer, eu dacă am scris deja o carte, am văzut această carte ca pe un impuls de a o scrie pe a doua - de fapt, o scriu pe a doua (al doilea roman). Mă gândeam, în timp ce citeam, la o prietenă foarte dragă care scrie, însă îi este frică să-și exprime sinele. Să-l publice, să spun așa. Cred că această carte este primul pas spre a se scutura de inhibiții. Gilbert știe ce spune, și o spune într-o manieră familiară, accesibilă, încât să atingă cititorul. Știe cărui public se adresează, își cunoaște cititorii mai bine decât oricine. Nu face exces de zel, însă se vrea a fi scriitoare până la rădăcini, deși părinții ei n-aveau nicio treabă cu literatura. Ce-i drept, spune niște cuvinte pe care nu ai cum să le dai deoparte și, de asemenea, ideile ei sunt demne de luat în considerare. Și de ascultat. Și, în cele din urmă, de pus în practică. O alternativă la un clișeu bine-cunoscut: ca să fii fericit, încearcă să-ți urmezi curiozitatea, nu pasiunea. Ascultă-ți glasul interior, nu pe cele exterioare. Urmează-ți calea pe care nu a mai trecut nimeni și nu păși pe drumul deja bătătorit. Credeți-mă, asta va schimba totul. Totul, cu siguranță. 

„În sfârșit, ține minte ce a zis W.C. Fields: Nu contează cum te strigă ceilalți; contrează la ce numă răspunzi tu. 
De fapt nici nu te deranja să răspunzi.
Tu vezi-ți mai departe de treabă.”

Inspirația este parte integrantă din ființa noastră. Face parte din noi și din ceea ce însemnăm. Dacă accepți ceea ce gândești, dacă vei arde la prima licărire a unei idei, atunci este imposibil să dai greș. Vă spun din experiența mea: eu, spre exemplu, când am o idee, pur și simplu o trec pe o foaie, deschid un Notepad-ul din telefon și-mi trec gândul acolo. Citatul. Poezia. Pur și simplu. Oriunde aș fi. Mă sprijin de ceva, scot telefonul și încep să scriu. Apoi merg mai departe, pur și simplu eliberat parcă de o greutate care mă apăsa. Niciodată nu-mi uit visele. De multe ori, le-am scris undeva, și acum e o plăcere (și mă amuz groaznic) când le recitesc. În fiecare zi facem conexiuni, de aceea trebuie să epuizăm - într-o măsură - toată inspirația pe care o avem. Doar ca să facem loc alteia. Așa, dacă nu abuzăm, aș spune, de ceea ce avem, cu siguranță vor veni alții și vor face acest lucru. Lecții de magie te ajută să-ți accepți inspirația și să-i realizezi puterea care sălășluiește în însemnătatea acestui cuvânt. Ea este aproape ca o formă de energie care mișună pe lângă noi. Nu o vedem, dar se ciocnește de corpul nostru fizic: astfel, o putem accepta sau nu. Ea nu va fi supărată. Nu va plânge, ci își va continua drumul până va găsi pe cineva care s-o accepte. Și, dragii mei, în acel moment se produce magia. Magia la care cu toții sperăm! 

„Recunoașterea acestei realități - a faptului că reacția nu-ți aparține - e singura modalitate sănătoasă de a crea. Dacă lumea se delectează cu ceea ce ai creat - fantastic. Dacă lumea ignoră ceea ce ai creat - păcat. Dacă lumea înțelege greșit ceea ce ai creat, nu pune la lumea. Dar dacă lumea detestă categoric ce ai creat? Dacă te agresează cu invective turbate, îți insultă inteligențța, îți calomniază motivele și îți târăște bunul nume în noroi? 
Zâmbește-le galeș și sugerează-le tuturor - cât mai politicos - să-ți facă naibii arta care le place.
După care continuă cu încăpățânare să o faci pe a ta.” 

Le mulțumesc nespus prietenilor dragi de la Librex pentru această carte, Lecții de magie,  pe care o puteți comanda de pe site-ul lor, unde aveți reduceri grozave la numeroase cărți! :) Aruncați un ochi. Să aveți parte de lecturi cât mai frumoase și cu spoooor! 

Anndrei

6 comentarii:

  1. Ei bine, suna bine. Poate fac și eu rost de ea cândva.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Ai putea-o încerca. Sigur vei înțelege lucruri cu ajutorul ei!

      Ștergere
  2. Ce carte faina! Am si eu pe wishlist: "Mănâncă, roagă-te, iubește", dar am citit niste comentarii negative si mi-am pierdut interesul pentru ea. Ce care ne pregatesti? :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu te-aș sfătui să înceri cartea! :) Tu ești cel care alege dacă ți-a plăcut sau nu. Poate vei regreta, poate că nu. Ceva, până la urmă, tot are să-ți placă. :) Seară plăcută! Surprizăăă!

      Ștergere
  3. O am trecută de mult timp în wishlist și mă gândeam: ”Să-i dau vreo șansă sau să nu-i dau?” dar după această recenzie, când îmi voi face ordine prin bibiliotecă și îmi voi cumpăra cărți, va fi și ea printre ele! Sună interesant. ^^

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu zic că ar trebui să-i dai o șansă! :) Este o carte care-ți lasă o impresie plăcută!

      Ștergere