Rating: 5 din 5 steluțe
Număr de pagini: 400
Anul apariției: 2022
Traducere: Luminița Gavrilă
Ruth Ware (n. 1977) a crescut în Sussex, pe coasta de sud a Angliei. Înainte să se apuce de scris, a avut meserii dintre cele mai diverse: chelneriță, librăreasă, profesoară de engleză și PR manager. Romanul ei de debut, Într-o pădure întunecată, a fost publicat în peste 40 de țări și a devenit bestseller New York Times și Sunday Times. A fost nominalizat la British Book Industry Awards, secțiunea debut, și urmează să fie ecranizat de New Line Cinema. Drepturile de ecranizare pentru televiziune ale celui de-al doilea roman, Jocul minciunii, au fost achiziționate de Entertainment One în parteneriat cu Gotham Group, iar Femeia din cabina 10 a devenit bestseller Sunday Times și New York Times, drepturile de ecranizare fiind achiziționate de CBS Films. O puteţi urmări pe www.ruthware.com. La Editura Trei au apărut și romanele Într-o pădure întunecată, Jocul minciunii, Femeia din cabina 10, Moartea doamnei Westaway și Unul câte unul.
„Și știu... știu că și dumneavoastră gândiți la fel. Asta am vrut să spun. Înțeleg că sunteți sceptic. În fond, n-am reușit să conving poliția. Mă aflu aici. Fără cauțiune. Probabil că sunt vinovată. Dar nu este adevărat. Am 140 de zile la dispoziție ca să vă conving. Tot ce trebuie să fac este să spun adevărul, nu? Trebuie doar să încep cu începutul și să relatez totul clar și calm, până ajung la final. Totul a început cu un anunț.”
Găsise anunțul întâmplător — un post de bonă internă, cu un salariu uriaș. Când ajunge la Heatherbrae House, Rowan Caine e uluită de casa „inteligentă” luxoasă din munții Scoției și de familia perfectă care locuiește aici. Nu știe că pășește într-un coșmar — care se va încheia cu moartea unui copil și cu ea în închisoare, în așteptarea procesului de crimă. Îi scrie avocatului despre camerele video instalate prin toată casa, erorile tehnologice care te trezeau în bubuit de muzică sau luminile care se stingeau când ți-era lumea mai dragă. Nici fetele nu erau deloc copiii-model din prima zi. Și mai și era lăsată singură cu săptămânile, fără niciun adult în afară de enigmaticul om bun la toate Jack Grant… Rowan știe că a făcut greșeli și că a mințit. Dar spune că nu a comis crima. Ceea ce înseamnă că vinovatul e altcineva. Scris în stilul plin de suspans al lui Ruth Ware, Ușa ferecată este un thriller de citit pe nerăsuflate al acestei Agatha Christie contemporane.
„Răul nu avea odihnă.La ce m-am înhămat?”
Probabil știți experiența mea literară cu Ruth Ware. După ce i-am citit două romane, acum mulți ani, mi-am zis că n-are nicio treabă, nu-mi place deloc cum scrie. Așa că, în fine, am renunțat. Nu mi-a plăcut sub nicio formă cum scrie. Cărți scrise de ea au tot continuat să fie traduse, dar nu-mi stârneau niciun interes. Anul trecut, în schimb, luând în considerare cât de mult îi place unei prietene această autoare, mi-am zis că, cine știe, poate ar trebui să-i dau o șansă. Și-atât mi-a trebuit! A fost fascinant cum de la nu-mi plăcea deloc, am ajuns să ador cum scrie Ruth Ware și poveștile pe care le creează. Chiar dacă Într-o pădure întunecată rămâne o carte mediocră, celelalte, în special Femeia din cabina 10, Ușa ferecată și Moartea doamnei Westaway rămân niște thrillere geniale (dacă vă interesează recenziile, cu siguranță le găsiți pe blog). Pentru că, pot să concluzionez, Ruth Ware chiar știe ce face, și reușește să livreze povești dintre cele mai interesante. Evident, este cazul și cărții de față, pe care am devorat-o într-o singură zi. Efectiv, m-am apucat de ea și n-am mai putut să o las deoparte până când n-am ajuns la sfârșit. Și, my God, ce sfârșit! Încă mă bântuie, să fiu sincer!
„Trebuie să vă spun adevărul, tot adevărul și numai adevărul. Pentru că, dacă aș ascunde aceste părți, n-aș spune tot adevărul. Și dacă v-aș spune doar părțile care mă exonerează, aș cădea din nou în vechea capcană. Pentru că minciunile m-au adus aici unde sunt. Și trebuie să cred că adevărul mă va scoate de aici.”
Romanul urmărește povestea lui Rowan Caine, o tânără care se ocupă cu copiii, adică un fel de bonă, de fapt, chiar bonă, care ajunge casa unor oameni bogați ce au nevoie urgentă de cineva care să rămână cu cele două fiice ale lor. Când ajunge, Rowan își dă seama că, în fine, ceva s-a petrecut pe-acolo, găsește niște mesaje ciudate, se-ntreabă de ce toate celelalte bone au plecat atât de rapid când, de fapt, oferta părinților celor două fete era una mai mult decât de nerefuzat, se-aud sunete ciudate, pași, până când Rowan începe să pună la îndoială anumite lucruri. Mai mult decât atât, lucrurile devin și mai tensionate în momentul în care este descoperită o anumită ușă ce duce spre ceva... Cam atât vă pot spune, efectiv, despre carte în sine, pentru că simt că n-aș putea spune mai multe fără să „dau din casă”, cum se zice, adică fără să dau spoilere. Și nu am niciun interes să fac asta sau vreun rezumat al cărții, nu? Oricum, dat fiind faptul că am citit-o într-o zi spune multe, tind să cred: pe deoparte, se citește deosebit de rapid, iar pe de altă parte, este o carte care te ține cu sufletul la gură, deoarece vrei neapărat să afli care-i treaba. Și când afli, de fapt, cum stau lucrurile, nu-ți poți imagina decât un knockout, numărătoarea până la zece, Ruth Ware a câștigat și de data aceasta!
„A fost ceea ce le-am spus în acea primă noapte oribilă, așezată în scaunul acela, cu hainele pătate de sânge, tremurând de șoc, durere și groază. Pentru că în acea primă noapte am cedat și le-am spus tot ce se întâmplase. De la pașii pe care îi auzeam noaptea până la senzația intensă de ceva malefic pe care am simțit-o când am deschis ușa podului și am intrat acolo. Acela a fost momentul când cheia s-a răsucit în broască. Acela a fost momentul când ei au știut.”
Mi-a plăcut mult de tot Ușa ferecată, cu tot ce a însemnat: cadrul restrâns al acțiunii, fluiditatea, personajele, misterul care a planat în permanență asupra poveștii, elementele de paranormal, intriga, personajele bizare, dinamica evolutivă. Dar, cel mai probabil, sfârșitul a fost cel care m-a dat peste cap cum îmi place, de fapt, să se-ntâmple atunci când citesc. Așa-mi dau seama că thriller-ul respectiv chiar a fost bun, de calitate, și nu ceva redundant și plictisitor și banal. Ah, probabil mă voi repeta, dar de fiecare dată când recenzez o carte care aparține genului thriller simt nevoia să spun că sunt absolut sătul de toate cărțile clișeice care abordează același subiect și nicidecum într-o formă originală, proprie, ci parcă identică celei întâlnite la alți autori. În regulă, total de acord, nu trebuie să reinventezi roata, pentru că literatura nu se împarte în „cea de dinainte” și „cea de acum”, ci are o anumită traiectorie - e normal „să te inspiri din trecut”, din ce-a mai fost scris, dar măcar fă-o într-o formă autentică, dacă nu nemaipomenită, măcar autentică, originală. Și Ruth are teme arhicunoscute, dar măcar le oferă un înveliș nou, parcă ceva mai special. Iar romanul de față chiar e destul de diferit, sincer să fiu!
„Aproape că mi-a stat inima în loc, apoi a început să-mi bată atât de tare încât am crezut că o să-mi sară din piept. Era zgomotul unor pași pe podeaua de lemn: lenți și hotărâți, exact ca în noaptea precedentă. Scââârț... Scâârț... Scââârț... Mi-am simțit pieptul strâns ca într-o menghină. Am rămas nemișcată pe a doua treaptă, uitându-mă la lumina din holul de jos, apoi în sus, de unde părea că vine zgomotul. Doamne Dumnezeule. Intrase cineva în casă?”
Nu știu ce aș mai putea spune, motiv pentru care am să mă opresc aici. În speță, e o carte pe care chiar o recomand. Cu siguranță fanii autoarei vor pune curând mâna pe ea, dacă nu au făcut-o deja. Ruth Ware chiar este o autoare pe care merită s-o ai în vedere mai ales dacă ești fan al acestui gen literar. Cred că, dacă nu mă îndoiesc, la noi i-au fost traduse deja toate cărțile, dar urmează să lanseze una nouă în lunile care urmează. Nu știu sigur momentul în care o va face, dar știu sigur că va lansa anul acesta o altă carte. Și, sincer, abia aștept să pun mâna și pe aceea. Mă bucur că am redescoperit-o pe Ruth într-o nouă formă și că, după cum am zis, a ajuns să-mi placă. Nu știu cum am perceput experiențele inițiale cu cărțile ei sau, de fapt, ce m-a făcut să-mi spun că nu-mi place cum scrie, dar se pare că m-am înșelat. Chiar îmi place cum scrie și dovadă stau numeroasele recenzii pozitive scrise pe blog, privitoare la experiențele pe care le-am avut citindu-i cărțile. Mă bucur că și experiența cu Ușa ferecată a fost una plăcută. Să aveți lecturi frumoase și cu mult spor!
Notă: recenzia face parte din blog tourul dedicat cărții lui Ruth Ware, Ușa ferecată, prin care ne dorim ca această lectură să ajungă la cât mai multe persoane. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare: Anca și cărțile, Cărțile mele și alți demoni, Analogii-Antologii, Biblioteca lui Liviu, Literatura pe tocuri, Ciobanul de azi, Citește-mi-l, Pălărisme!
