Autostrada Lincoln, de Amor Towles - Recenzie

Editura: Nemira

Colecția: Babel

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 712

Anul apariției: 2023

Traducere: Mina Decu

Amor Towels s-a născut în 1964 la Boston, unde și-a petrecut copilăria. A absolvit Yale College și apoi a studiat literatura engleză la Stanford University. În anul 2011 a publicat Regulile jocului (Nemira, 2022; Rules of Civility), primul său roman, devenit bestseller The New York Times și inclus pe lista celor mai bune cărți din 2011, realizată de The Wall Street Journal. Cartea ecranizată într-o miniserie, cu Ewan McGregor în rolul principal, Un gentleman la Moscova (Nemira, 2018, 2024; A Gentleman in Moscow, 2016) este al doilea roman al autorului. Cartea a stat peste 40 de săptămâni pe lista de bestsellere The New York Times și a fost considerată una dintre cele mai importante apariții editoriale ale anului de către publicațiile The Chicago Tribune, The Washington Post, The San Francisco Chronicle și The Philadelphia Inquirer. Autorul continuă lista romanelor de succes cu Autostrada Lincoln (Nemira, 2023; Lincoln Highway, 2021), iar cel mai recent volum, Table for Two, este în curs de traducere la Editura Nemira. După o carieră de douăzeci de ani în domeniul investițiilor, în prezent Amor Towles își dedică tot timpul scrisului, la New York, unde locuiește împreună cu soția și cei doi copii.

⚜ UN ROMAN AL TINEREȚII & FRUMUSEȚII VIEȚII, CU TOATE PE CARE LE ALEGE ACEASTA SĂ NI LE OFERE. TOWLES ESTE UN POVESTIROR MEMORABIL ⚜

În iunie 1954, Emmett Watson, un adolescent de 18 ani, a cărui condamnare de cincisprezece luni de muncă silnică pentru omor din imprudență tocmai a luat sfârșit, pornește într-o călătorie cu mașina. Cel care i-a fost temnicer îl conduce în Nebraska, unde, din păcate, pe Emmett nu-l mai așteaptă decât frățiorul lui de opt ani, Billy, fiindcă ambii părinți au murit, iar ferma familiei a fost confiscată de bancă pentru neplata datoriilor. Tânărul vrea să-și ia fratele și să plece amândoi spre California. Numai că în portbagajul mașinii s-au ascuns doi dintre prietenii alături de care el și-a ispășit pedeapsa, iar aceștia au cu totul alte planuri pentru Emmett, unele care îi vor purta pe toți spre fascinantul New York.

„Timpul este cel pe care Dumnezeu îl folosește pentru a-i separa pe cei leneși de cei harnici. Pentru că timpul este un munte și, văzându-i panta abruptă, cei leneși se vor culca printre crinii de pe câmp și vor spera că cineva va trece pe acolo cu un urcior de limonadă. Strădania demnă cere planificare, efort, atenție și dorința de a face curățenie.”

Un roman aparte. Pur și simplu aparte. O surpriză literară neașteptată; o carte care, deși are peste 700 de pagini, simt că aș fi vrut să nu se mai termine. Pentru că m-am îndrăgostit încă de la bun început de scriitura lui Amor Towles, de blândețea și duioșia și lumina cu care își creează proza, cu care își creează poveștile și își însușește personajele. Pentru mine, Autostrada Lincoln a căpătat proporțiile unei odisee memorabile, și nici nu știu cum am ajuns să devorez această carte - știu doar că, atunci când mă apropiam de final, văzând cum se subțiază calupul de pagini rămase ținute cu mâna dreaptă, mă încerca un sentiment de tristețe. Nu eram pregătit să-mi las eroii deoparte, să pun cartea în bibliotecă și să nu mai fiu în cocârdășie cu ei, să nu mai iau parte la peripețiile & aventurile prin care au trecut. De la Emmett, Billy, Duchess, Wollyy, Ulysses și mulți alții... Ah, prin ce aventuri frumoase am trecut alături de voi, și câte lucruri am învățat, și cât de frumos parcă s-a văzut viața după... O călătorie a devenirii și maturizării, pe parcursul căreia avem numeroase „intrigi secundare” care transformă lectura într-o adevărată experiență literară memorabilă. Dialogurile, întâmplările, descrierile autorului, profunzimea - nu știu, toate mi s-au părut de primă clasă și, neapărat, vreau să citesc și celelalte cărți scrise de Amor Towles, pentru că am impresia că am descoperit un adevărat povestitor.

„- Nu tot ce merită știut se găsește între coperțile manualelor, băiete. Să spunem pur și simplu că academia mea a fost drumul, experiența mea primară, iar instructorul meu - degetul capricios al destinului.”

Nu voi vorbi despre acțiunea cărții, fiindcă n-are niciun rost. Dar vă voi spune, de la bun început, că nu ar trebui să vă sperie numărul de pagini (foarte ușor poți rămâne cu impresia că-ți va lua ceva timp până ce vei fi dovedit cartea), deoarece nu-i cazul. Odată ce ești prins de poveste, pur și simplu nu mai poți lăsa cartea din mână. De altfel, este foarte ușor să fii prins în universul pe care autorul îl creează - te domină un sentiment de nostalgie, un sentiment de bucurie și, nu știu, de prietenie universală, pentru că te atașezi foarte rapid de oricine (mai puțin de pastorul John, for real). Fiecare personaj este complex, alcătuit din lumini și umbre, fiecare este dominat de o anumită trăsătură de caracter, și parcă devine astfel un fel de „arhetip” al genului în speță. De asemenea, romanul capătă valențe mitologice, magice, iar un exemplu practic îl include pe Ulysses care, în urma unor circumstanțe, își caută soția și copilul. Va reuși, oare, Ulysses să îi găsească? Fiecare personaj are o poveste de spus, are un drum pe care este nevoit să-l facă pentru a ajunge la desăvârșire & maturizare. Dar ceea ce face un deliciu din acest roman sunt întocmai „lucrurile” prin care personajele vor fi trecut până la sfârșitul cărții. Lucrurile alea care ne definesc ca oameni și care ne învață, care ne fac să reconsiderăm lucruri, să ne reinventăm...

„(...) Pentru că, numai atunci când vezi că ești cu adevărat părăsit, o să accepți faptul că tot ce are să se întâmple în continuare stă în mâinile tale și doar ale tale.”

Aș putea să mă lungesc foarte mult cu această recenzie, însă n-are sens. Vă pot spune doar că această carte este pur și simplu o capodoperă, o carte care îți satisface așteptările atât în ceea ce privește scriitura de calitate superioară, cât și povestea în sine: cum să nu-ți placă personajele robuste, care spun ceva, care au ceva de transmis, întâmplările efervescente, amuzante și mai puțin amuzante, nostalgia Americii anilor '50, culoarea locală și tot ce ne înfățișează Amor Towles în această carte? Pe mine m-a convins și, după cum am spus, vreau neapărat să citesc și celelalte cărți apărute la editură. Mă încearcă un sentiment de tristețe știind că, în general, nu am văzut această carte și la alte persoane, deoarece chiar cred că este o poveste superbă, universal valabilă, din care fiecare putem învăța ceva, putem lua lucruri pe care, ulterior, să le integrăm în propriile noastre vieți. Dar, în cele din urmă, cred că este necesar ca fiecare carte să ajungă la un cititor la momentul potrivit, în conjuncturile potrivite. Dacă ați ajuns cumva să citiți această recenzie, eu chiar v-o recomand cu cea mai mare încredere: am certitudinea că este o carte pe care o veți iubi cel puțin la fel de mult ca mine.