And the Ass Saw the Angel, de Nick Cave - Recenzie

Editura: Penguin Books Ltd

Colecția: Penguin Street Arts

Rating: ⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 280

Anul apariției: 2013

Nick Cave has been writing and performing music for more than forty years and is best known as the songwriter and lead singer of Nick Cave & The Bad Seeds, with whom he has recorded seventeen studio albums. The band have been documented in two feature films: the BAFTA - and Sundance-winning 20,000 Days on Earth (2014) and the Grammy nominated One More Time With Feeling (2016). Nick Cave's novels And the Ass Saw the Angel (1990), The Death of Bunny Munro (2009, apărut și la noi la Editura Polirom, cu titlul Moartea lui Bunny Munro, 2018, traducere de către Ciprian Șiulea) and The Sick Bag Song (2015) are international bestsellers, and he is an acclaimed film score composer and screenplay writer. Born in Australia in 1957, Cave now lives in England.

𖤐PROFEȚI. IZOLARE. ALIENARE. IGNORANȚĂ. NEBUNIE. CONSECINȚE𖤐

Outcast, mute, a lone twin cut from a drunk mother in a shack full of junk, Euchrid Eucrow of Ukulore inhabits a nightmarish Southern valley of preachers and prophets, incest and ignorance. When the God-fearing folk of the town declare a foundling child to be chosen by the Almighty, Euchrid is disturbed. He sees her very differently, and his conviction, and increasing isolation and insanity, may have terrible consequences for them both...

“And Satan sighed and shook his head, played harp amongst the flames. ‘It’s Hell up there in Heaven too, for all that that is worth. Heaven is just a lie of mine to make it Hell on Earth.”

Nu știam nimic despre acestă carte, dar am găsit-o într-o stație de metrou, în Londra, și m-a atras titlul. Habar n-am cine este Nick Cave, dar am înțeles că este cântăreț și compozitor. Bun. Nu i-am căutat muzica, de altfel. Dar, citind această carte, n-am putut să nu-mi dau seama de faptul că, într-adevăr, chiar e un artist grozav. And the Ass Saw the Angel, debutul literar al lui Nick Cave, este precum o călătorie întunecată prin unghiurile & camerele & colțurile cele mai obscure ale minții și naturii umane, o poveste aproape viscerală ce își poartă cititorul într-o lume marcată de disperare, nebunie, furie, moarte, boală, groază. Sincer, citeam și simțeam cum eram învăluit într-o ceață densă, într-o ceață îmbibată de o suferință care aproape picura, de blesteme ancestrale, de personaje prinse într-o fatalitate din care nu aveau cum să scape. Un roman care te zguduie și te bântuie, de o frumusețe bizară, aspră, dar poetică și emoționantă. În mijlocul acțiunii se află Euchrid Eucrow, un personaj neobișnuit, aparte, un proscris dintr-o colț izolat și îndepărtat al sudului Statelor Unite. Născut mut și crescut într-o familie disfuncțională, viața lui Euchrid este marcată de marginalizare și abuzuri - izolat atât fizic, cât și psihic, într-o comunitate fanatică, crudă, ciudată.

“Listen, ah don't wanna speak ill of the dead but have ah told you that mah mother was a great whopping whale of a cunt? Well she was precisely that - a great whopping whale of a hog's cunt with a dirty maggot for a brain.”

Întreaga existență a acestuia este modelată de o ură profundă, primitivă, și de o credință maniacală cum că el este alesul divinității pentru a aduce dreptate într-o lume bolnavă, plină de păcat. Autorul pătrunde în mintea lui Euchrid și acolo nu găsim decât o simfonie dezacordată în care vina, ura, viziunile divine, dorința de răzbunare, nevoia de răzbunare, traumele fac „casă bună împreună”! Toate acestea ne sunt prezentate printr-un stil aparte - liric, sumbru, necruțător. Fiecare frază pe care Nick Cave o creează pare a fi sculptată în piatră - dură, neiertătoare, solidă. Însă, în același timp, există o frumusețe tulburătoare în felul în care Nick Cave descrie decăderea și distrugerea, pierderea umanității. Atmosfera cărții And the Ass Saw the Angel este apăsătoare, sufocantă, și fiecare replică și întâmplare pare a fi încărcată cu un simbolism puternic - de la natura mohorâtă care potențează atmosfera, până la comunitatea religioasă fanatică, habotnică, obsedată de ideea de păcat și nevoia de purificare. Acțiunea cărții se desfășoară într-un peisaj sudist parcă desprins dintr-un coșmar gotic. Comunitatea fictivă unde se desfășoară povestea este o lume populată de personaje aflate la marginea vieții, crude și absurde, care iau credința drept o armă, drept o justificare pentru a controla și a pedepsi.

“...because once you've got one scar on your face or your heart, its only a matter of time before someone gives you another - and another - until a day doesn't go by when you aren't being bashed senseless, nor a town that you haven't been run out of, and you get to be such a goddamn mess that finally it doesn't feel right unless you're getting the Christ beaten out of you - amd within a year of that first damming fall, those first down borne fists, your first run out, you wind up with flies buzzing around your eyes, back at the same place, the same town, deader than when you left, bobbiong around in the swill - a dirty deadbeat whore in a roadside ditch. But a little part of you deosn't die. A little part of you lives on. And you make an orphan of that corrupt and contemtible part, dumping it right smack in the laps of the ones who first robbed you of your sweetness, for it is the wicked fruit of their crimes, it is their blood, their sin, it belongs there, this child of blood, this spawn of sin...”

În acest context, Euchrid nu este doar un martor al degradării, ci este un produs al acesteia. Este un personaj care, în încercarea poate de a-și găsi un sens și un scop în toată această suferință absurdă, ajunge să se afunde și mai adânc în nebunie, în întunericul propriei sale minți bolnave. Romanul abordează teme precum alienarea, violența, natura credinței și dezvăluie cum comunitățile mici, izolate, pot deveni „focare” de fanatism și ură, iar fiecare persoană dintr-o astfel de comunitate pare să fie prinsă într-o capcană din care nu mai există scăpare. Pe de altă parte, cartea aduce în lumină și subiectul condiției umane și fragilității psihice - felul în care traumele personale pot modela destinul unei persoane și cum, în absența iubirii și compasiunii, omul se poate transforma într-o creatură haină, într-un adevărat monstru. Nick Cave îmbină frumos temele religioase cu imagini din mitologia sudistă și gotică, creând un univers literar unde divinul și grotescul, grotescul și divinul, coexistă într-un mod atât de armonios încât ar putea părea natural, firesc. Mi-a plăcut extraordinar de mult această abordare și modul în care Nick Cave și-a livrat ideile cititorului. 

“Three greasy brother crows wheel, beak to heel, cutting a circle into the bruised and troubled sky, making fast, dark rings through the thicksome bloats of smoke.”

Euchrid, cu toate că este un personaj tragic și adesea îngrozitor, care îți provoacă repulsie, devine un simbol al neputinței omului în fața forțelor care îl depășesc - fie că este vorba despre destin, fie că este vorba despre divinitate sau societatea opresivă. Fiecare alegere pe care o face îl împinge și mai departe pe calea autodistrugerii, dar în același timp, există o forță de necontestat în viziunea sa asupra lumii. În mintea lui, el este un profit, este un vector, un instrument al nevoii divine de dreptate, deși faptele sale devin pe parcurs din ce în ce mai întunecate. Durerea lui Euchrid este propria-i religie, iar în contextul acesteia, Euchrid se vede pe sine drept salvator - prin răzbunare, în principal. În mod ironic, această „misiune” pe care și-a impus-o îl împinge tot mai departe de umanitate și de orice formă de mântuire. Cartea nu oferă răspunsuri, de fapt, ci mai mult te face să îți pui întrebări privitoare la natura umană și la modul în care cele mai profunde credințe pot fi distorsionate și modelate de suferință și izolare. And the Ass Saw the Angel este un roman întunecat, plin de imagini sumbre și simboluri puternice. Frumos și brutal, scris într-o voce unică, într-un stil hipnotic.