Noi suntem băieții de la Promise, de Nick Brooks - Recenzie

Editura: Trei

Colecția: Fiction Connection - Young Adult Fiction

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 352

Anul apariției: 2023

Traducere: Ioana Tătaru

Nick Brooks este scriitor, scenarist și regizor de film. Scurtmetrajul său, Hoop Dreamin', a fost încununat cu George Lucas Scholar Award. În prezent, lucrează la primul său lungmetraj, We Were Born Kings, în colaborare cu Mandalay Pictures. Înainte de a se îndrepta spre lumea cinematografiei, Nick a fost pedagog, lucrând cu tineri din medii defavorizate, iar multe dintre poveștile sale sunt inspirate de experiențele cu copiii și cu familiile comunității din care provine. De asemenea, Nick Brooks este autorul cărții Nothing Interesting Ever Happens to Ethan Fairmont. Îl puteți urmări pe Twitter și pe Instagram. Noi suntem băieții de la Promise este primul roman apărut la Editura Trei, colecția Fiction Connection (Young Adult Fiction), în traducerea Ioanei Tătaru.

🔪PERFECȚIUNE. EXCELENȚĂ. DISCIPLINĂ. CRIMĂ🔪

Prestigioasa școală Urban Promise arată impecabil privită din exterior, dar înăuntru pândesc secrete mortale. Când directorul este ucis în incinta școlii, iar polițiștii vin să investigheze, trei studenți – J.B., Ramón și Trey – devin principalii suspecți. Aveau mijloacele, aveau motivul... și e posibil să fi avut și arma crimei. Însă, când toți își susțin nevinovăția, își dau seama că trebuie să-și unească forțele pentru a găsi ucigașul înainte de a fi arestați. Dar dacă adevăratul făptaș se ascunde printre ei?

„Promitem.

Suntem tinerii de la Urban Promise Prep.

Suntem destinați măreției.

Ne îndreptăm spre facultate.

Suntem pregătiți pentru succes.

Suntem extraordinari pentru că muncim din greu.

Suntem respectuoși, implicați, dedicați și concentrați.

Suntem păzitorii fraților noștri.

Suntem responsabili pentru viitorul nostru.

Noi suntem viitorul.

Promitem.”

Nu-s eu mare fan al cărților YA, dar zău că mi-era dor de o astfel de carte. Când deschizi primele pagini ale romanului Noi suntem băieții de la Promise de Nick Brooks, nu faci decât să pătrunzi într-o lume care abundă de secrete și tensiuni, unde aparenta liniște și fațada superbă și impecabilă a școlii Urban Promise ascunde, de fapt, drame care sfidează aparențele. Totul începe cu moartea directorului Moore, implicit ancheta care urmează după aceasta. Dar, dincolo de a fi un thriller foarte interesant, romanul se transformă în ceva mult mai profund - aduce în lumină probleme despre identitate, rasism, putere, segregare și, evident, lupta pentru adevăr. Urban Promise, o școală elitistă, are trei principali suspecți - J.B, Trey și Ramón - de ce sunt ei principalii suspecți? Printre altele, pentru că „aveau mijloacele, aveau motivul”, și chiar și arma crimei a trecut prin mâinile lor. Totuși, aceștia își susțin cu tărie nevinovăția, însă încetul cu încetul Brooks te face să pui la îndoială această aparentă nevinovăție. Cei trei tineri sunt uniți nu doar de Academia Promise, ci și de prietenia complicată dintre ei, alimentată de încredere dar, pe parcurs, încercată de trădări subtile. Fiecare personaj este viu, cu propriile sale frământări interioare - dar, împreună, aceștia formează un „microcosmos” plin de tensiune și speranță. 

„Locul acesta era magic, atunci când porțile i s-au deschis pentru prima dată. Băieți din tot orașul, în general dați uitării de întreaga lume, aveau acum un loc pe care-l puteau numi acasă. Un loc în care administrația ținea să le dăruiască o șansă corectă. Moore chiar a făcut asta. Sigur, a fost dintotdeauna puțin cam strict, dar așa trebuie să fii cu acești copii, și așa faci. Dar nu din frică, sau ură, sau neînțelegere - ci din dragoste.”

Uciderea lui Moore devine catalizatorul acestei cărți, care declanșează o anchetă intensă, conflicte interioare și exterioare. Într-o lume dominată de reguli stricte și așteptări sociale, cei trei băieți se confruntă cu o dilemă - de a alege între a spune adevărul, a rămâne loiali sau a supraviețui. Ce vor alege? Ei bine, asta veți afla doar citind cartea. Mie, unul, mi-a plăcut la nebunie, și tocmai din acest motiv am dat-o gata în două reprize de citit - n-am mai putut să o las din mână și voiam cu nerăbdare să aflu încotro se îndreaptă toate și ce s-a întâmplat, în cele din urmă, cu directorul Moore. Nick Brooks reușește să creeze o atmosferă densă, tensionată, dar în același timp să te apropie foarte mult de personajele sale, să intri în pielea acestora. Prin dialoguri realiste și un stil narativ captivant, autorul pune cititorul față în față cu un sistem educațional rigid, care pune presiune pe elevi și care are așteptări sufocante, poate prea mărețe, de la aceștia. Tensiunea care se construiește în acest roman nu este doar una externă, ci și internă - fiecare dintre cei trei băieți este prins într-o luptă personală, fie că este vorba despre acceptarea sinelui, despre găsirea propriei voci într-o societate care îi marginalizează, sau descoperirea adevărului privitor la ce s-a întâmplat cu directorul Moore.

„Așadar, am făcut vizite la alte școli, am participat la conferințe, ateliere, am învățat tot felul de lucruri din cele mai bune practici. O modificare aici, o modificare dincolo și, înainte să-mi dau seama ce se întâmpla, am constatat că mânam băieții ca pe niște vite. Nu mai erau copii, ci prizonieri.”

Noi suntem băieții de la Promise are un substrat profund - o poveste cu subiecte sensibile, despre prietenie și trădare și speranță într-un context în care tinerii sunt împinși să se conformeze, să se supună și, poate, chiar să își reprime propriile dorințe. Într-o lume care le impune să fie „băieții de la Promise” - imaginea perfectă a succesului asigurat - acești tineri sunt forțați să își pună întrebări și, de asemenea, să caute răspunsuri. Să facă față discriminării și marginalizării: lupta de a-ți găsi locul într-o lume care pare să te definească înainte de a te fi cunoscut cu adevărat. Un alt punct forte al romanului este modul în care Brooks abordează tematica identității rasiale și a inegalităților. Urban Promise, deși un aparent refugiu pentru tinerii de culoare, devine un simbol al presiunii sistemice și al așteptărilor nedrepte, supradimensionate, impuse acestora. Din cartea de față înțelegem că „promisiunea succesului” vine la pachet cu prețuri ascunse, iar băieții trebuie să aibă de-a face nu doar cu rezultatele propriilor alegeri, ci și cu stereotipurile și presiunile impuse de societatea actuală în sine. Povestea este prezentată din mai multe perspective - atât ale celor trei băieți, cât și ale persoanelor din jurul acestora (rude, prieteni). Fiecare capitol îți deschide noi perspective asupra a cum sunt, de fapt, J.B., Ramón și Trey - ceea ce ajută să cobești mult mai bine ce s-a întâmplat cu Moore.

„Dar oricât de luxoase par acele coridoare, oamenii nu înțeleg că, atunci când bagi niște băieți săraci într-o școală, nu te poți aștepta să devină ceva ce nu sunt. Nu oi fi eu mare fiță de director, dar până și eu știu că n-are sens. Când ai nevoie de bani, când trebuie să supraviețuiești, apare violența. Singura diferență dintre mine și băieții de la Promise este uniforma pe care o purtăm. Ei o au pe-a lor și eu pe-a mea, dar toți suntem la fel. Lei într-o junglă, luptând să fie regi.”

Mi-a plăcut mult, mult de tot această carte. A avut de toate - de la a fi un thriller chiar bun, până la a avea un substrat profund, actual, sensibil. O poveste puternică despre prietenie, identitate și lupta pentru adevăr - așa am simțit lecturarea romanului Noi suntem băieții de la Promise. Nick Brooks a reușit să creeze o lume care reflectă nu doar realitatea socială a tinerilor de culoare, ci și tensiunile universale pe care, poate, le simțim cu toții în fața așteptărilor impuse ale societății și dorinței de a ne găsi un loc în lume, deseori poate diferit de locul pe care lumea ni-l oferă. Haosul adolescenței, dinamica socială actuală, nevoia de a ne descoperi - povestea vorbește despre curajul de a accepta adevărul, dar și despre „disfuncționalitățile” care se ascund în spatele unei imagini aparent perfecte și fără pete. Dacă vă plac cărțile YA, mai ales, și dacă vreți să aveți parte de o lectură rapidă, intensă și emoționantă, atunci cu siguranță ar trebui să aveți în vedere și această carte. Mi-a plăcut enorm și, după cum deja am menționat, eu nu prea le am cu cărțile din acest gen. Dar dacă scriitura este bună, personajele sunt faine și mai am parte și de ceva thriller, atunci cu siguranță nu voi fi trecut cu vederea cartea respectivă!