Fata din vecini, de Jack Ketchum - Recenzie

Editura: Behemot

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 270

Anul apariției: 2023

Traducere: Bogdan Nicolae Ghiurco

Jack Ketchum este un maestru al genului horror, de patru ori laureat al premiului Bram Stoker. În 2011, a primit World Horror Convention Grand Master Award, o distincție acordată autorilor care au avut contribuții marcante în domeniul literaturii de groază, cum ar fi Stephen King, Anne Rice, Dean Koontz, Harlan Ellison sau Dan Simmons. Fata din vecini este primul roman care a apărut la Editura Behemot (2023, traducere de către Bogdan Nicolae Ghiurco) și, cel puțin după părerea mea, lansarea sa a fost un extraordinar mod de a da startul unei edituri care promite nu multe, ci foarte, foarte multe. Între timp, portofoliul editurii a mai fost îmbunătățit și cu Oameni care se hrănesc cu întuneric, de Richard Lloyd Parry, tot în traducerea lui Bogdan Nicolae Ghiurco (2024).

⚖︎ O PRIVIRE PROFUNDĂ ÎN ADÂNCUL CRUZIMII UMANE ⚖︎

ATENȚIE: Fata din vecini îți va zdruncina încrederea în omenire. Întreabă-te mai întâi dacă ai curajul s-o deschizi. Doar că, indiferent de răspunsul tău, nimic nu te poate pregăti pentru ceea ce urmează. David, un băiat de 12 ani, trăiește într-un orășel liniștit din America. Viața lui ia o întorsătură sinistră atunci când în casa vecină se mută Meg și Susan, două surori orfane. La prima vedere, Ruth, mătușa fetelor, pare o femeie cumsecade, dar dincolo de aparențe se ascunde o jivină diabolică. Pe parcursul unei veri toride, Ruth, cei trei fii ai ei și copiii vecinilor se transformă, încet-încet, în protagoniștii unui joc fără reguli, care sfidează limitele naturii umane. Povestea, inspirată dintr-un caz real care a șocat America, este o incursiune hipnotică în tenebre, constituind de-a lungul anilor subiectul mai multor cărți de nonficțiune, documentare de televiziune și al unui studiu sociologic despre sacrificiul uman. Romanul Fata din vecini a fost ecranizat în 2007.

„Aveam regulile noastre, misterele noastre, secretele noastre. Aveam o ierarhie pe care o respectam cu strictețe. Ne învățaserăm cu ea.

Doar că acum sosise cineva nou pe strada noastră. Acasă la Ruth.

Mi s-a părut bizar.

Mai ales că nu era un nou-sosit oarecare.

Mai ales că era vorba despre casa vecină.

Mi s-a părut al naibii de bizar.”

Am citit cu sufletul la gură, cu un nod în stomac și cu un gol în suflet romanul Fata din vecini. Am fost profund zdruncinat de povestea întunecată și brutală pe care am descoperit-o. Chiar dacă nu este un roman ușor de digerat - dar ușor de citit, fiindcă are capitole scurte, tensiune densă de o tai cu cuțitul -, este un roman esențial, aș spune - cu profunzime, examinează natura cruzimii umane, o natură șocantă, o natură neașteptată, care poate încolți în inima unei comunități și a unor oameni aparent normali. Acțiunea romanului se desfășoară în anii '50, într-un cartier suburban liniștit, unde viața pare să curgă în ritmuri monotone, mereu în circumstanțe familiare și liniștite. Însă, această sub această aparentă normalitate, Ketchum dezvăluie o poveste de-a dreptul îngrozitoare. Protagonistul și naratorul, Davin Moran, este un adolescent obișnuit, dar care povestește, acum adult, experiența care i-a marcat întreaga viață: întâlnirea cu Ruth Chandler și cele două fete care vin să locuiască în casa ei, Meg și Susan Loughlin. Ruth Chandler este o mamă singură care își crește cei trei băieți într-un mod extrem de permisiv. Dar în spatele acestei atitudini aparent joviale se ascunde o psihopatie care alimentează întregul fir narativ al cărții și care dă curs celor mai bolnave orori cu putință...

„(...) Oriunde o atingeau picăturile de apă, pielea îi devenea roșie, încinsă, de culoarea durerii. În cele din urmă, n-am mai suportat urletele.

Și am fugit.”

Povestea este inspirată dintr-un caz real, ceea ce o face să fie cu atât mai tulburătoare. Meg și Susan, surorile care rămân orfane în urma unui accident de mașină, sunt trimise să locuiască cu Ruth, o mătușă îndepărtată. De aici, romanul se transformă rapid într-o spirală descendentă unde abuzul și violența sunt omniprezente - și nu doar Ruth este responsabilă de acestea, ci și propriii copii ai acesteia și chiar alți copii din cartier, printre care și David, care asistă neputincios la ororile la care Meg este supusă (cel mai adesea). Oare cei care cunosc povestea și asistă la aceasta nu sunt la fel de vinovați precum cei care, în sine, provoacă acțiunile? În acest punct, Jack Ketchum explorează temele de bază ale cărții de față - cruzimea latentă, întunecată din oameni, și puterea de a întoarce privirea de la suferința celor vulnerabili, de la cei care au nevoie de ajutor. Ruth Chandler, cea care dă naștere ororilor, este pur și simplu un monstru de o „naturalețe” absolut terifiantă. În spatele măștii de mamă amabilă și drăgăstoasă, de vecină prietenoasă, Ruth își exprimă frustrările și furia reprimată abuzând-o pe Meg. În acest sens, este portretizat modul în care oamenii pot fi absorbiți de propriile traume și angoase, un portret necruțător, dureros... Scenele de tortură sunt foarte greu de parcurs și de suportat, însă ele nu sunt doar despre violența fizică, ci și despre „ierarhia puterii”, despre cum abuzatorul poate manipula și poate corupe.

„Susan plângea ușor din când în când.

Meg gemea și suspina.

Mă bucuram s-o aud, fiindcă însemna că era vie.”

În egală măsură, cel puțin la fel de cutremurătoare precum scenele de violență sunt și modurile în care Ketchum portretizează pasivitatea comunității. David, deși simte compasiune pentru Meg și chiar este copleșit de ceea ce se petrece deseori sub ochii săi, rămâne captiv în propria-i neputință. Această tăcere reiterează modul în care societatea adesea închide ochii în fața suferinței altora - fie din frică, fie din indiferență sau orice alt considerent. Naratorul adult, reflectând asupra evenimentelor care au avut loc de-a lungul copilăriei sale, este pus față în față cu propriile sale greșeli, incapabil să înțeleagă cum de a putut permite ca acele lucruri să se întâmple fără să intervină. Fata din vecini devine o radiografie a modului în care are loc „jocul de putere” dintre agresor și victimă, dintre cel care are controlul și cel care pierde complet acest control. Este despre cum, în anumite circumstanțe, individul poate deveni o bestie, iar limitele sale morale se evaporă în ură și intoleranță, în furie și răzbunare. Romanul are alura unei povești de groază - chiar dacă nu este vorba despre monștri hidoși și deformați, ci despre acea groază care ia naștere din oameni, o groază care se înfățișează în moduri dintre cele mai terifiante, dintre cele mai greu de suportat... Nu vorbim despre un „monstru” clar definit, chiar dacă, bineînțeles, Ruth este cea responsabilă de toate. În toată răutatea ei, ea este încă umană - dar și-a pierdut propria busolă morală.

„Există lucruri pe care știi că le vei duce cu tine în mormânt, lucruri pe care ar fi fost mai bine să nu le vezi.

Dar eu le-am văzut.”

Copiii ei, care participă la abuzuri, nu sunt neapărat la fel de vinovați precum ei, ci mai degrabă victime ale unui sistem toxic de educație emoțională și morală, care i-a învățat că durerea altora poate reprezenta, în cele din urmă, o formă de putere. Cei care știu, prin pasivitatea lor, devin complice prin tăcere. Ketchum este direct în cartea sa, pe alocuri profund, nu se dă deoparte când vine vorba de a livra cititorului scene șocante, imagini crude de o emoție copleșitoare. Scene intense, încărcătură psihologică profundă care îți lasă mintea răvășită. Ritmul este bine dozat, cu un crescendo de tensiune care, până la final, devine devastatoare. Atmosfera suburbană, aparent idilică și liniștită, dezvăluie un spațiu al corupției morale, pe care parcă Dumnezeu la uitat, un loc unde demonii iau forme dintre cele mai familiare. Fata din vecini este o carte care te lovește cu putere, o carte despre suferință și violență, despre felul în care răul poate încolți oriunde, atât timp cât dispune de un germen care este alimentat în permanență. Deși îți lasă un gust amar și te face să te confrunți cu latura întunecată a naturii umane, este o carte care merită citită - cu toate că prețul ar putea fi un disconfort emoțional destul de puternic. Eu, unul, am recomandat-o oricui, dar mai ales celor care sunt familiarizați cu acest gen de cărți - în esență aș putea spune că-i un fel de thriller, cu tentă horror.