Editura: Humanitas
Număr de pagini: 248
Rating: 3 din 5 steluțe
Anul apariției: 2017
Traducere și note: George Volceanov
Anne Tyler s-a născut în Minneapolis, Minnesota, în 1941 şi a început
să scrie scurte povestiri încă de la vârsta de şapte ani. Şi-a făcut
studiile la Duke University din Durham, Carolina de Nord, unde a
câştigat de două ori Anne Flexner Award pentru creative writing şi şi-a văzut publicată prima povestire, Laura, în revista universităţii, Archive.
Lansată în 2015 la inițiativa editurii britanice Hogarth și preluată
deja în 28 de țări, această serie propune revizitarea capodoperelor
shakespeariene de către scriitori de faimă internațională, care le
reimaginează pentru secolul XXI.
Kate Battista este fiica modernă şi independentă a unui om de ştiinţă
pentru care cercetarea de laborator vine pe primul plan, înaintea
vieţii de familie. Kate a trebuit să renunţe la studii pentru a prelua
treburile casei după moartea mamei sale, inclusiv creşterea şi educarea
lui Bunny, o adolescentă superficială care o şicanează mereu pe sora ei
mai mare. În plus, Kate lucrează la o grădiniţă şi nu e nici pe departe
mulţumită de locul ei în lume. Curând intră în scenă Piotr, sclipitorul
asistent al doctorului Battista, care e pe punctul de a fi deportat, şi
Kate se trezeşte că ajunge un simplu pion în planul celor doi de a
împiedica plecarea tânărului. Cum va putea Piotr s-o îmblânzească pe
furioasa Kate? Răspunsul e tot atât de original şi amuzant precum însuşi
personajul feminin.
Această carte, cum s-o numesc, da, am găsit, un singur cuvânt care s-o descrie cap-coadă: autentică, originală. Dumnezeule, cât de mult mi-a plăcut, zău, chiar dacă la început m-a plictisit, și m-a plictisit atât de tare încât îmi puneam întrebarea „oare chiar o fi această carte atât de plictisitoare, chiar dacă nu pare?”. Și am ținut-o cu cititul vreo juma de oră și-apoi, bum, n-am mai putut s-o las din mână, mi-a captat toată atenția și mi-a întrecut toate, toate așteptările pe care le aveam. Recunosc, inițial am văzut-o la o prietenă care tot posta citate pe Facebook și m-a atras mult, râdeam cu ea, apoi am mai auzit de Scorpia lui Tyler de la o altă amică, care mi-a spus că neapărat trebuie s-o citesc, să-i dau o șansă. Și-am zis, hai, o s-o încerc, fiindcă de fapt chiar de când a apărut am avut-o în vizor, dar mereu ba citeam altceva, ba apărea altceva, care parcă-mi stârnea interesul mai mult, și tot așa.
N-am să vă povestesc ce se-ntâmplă în carte pentru că, dacă stau și mă gândesc, acțiunea prea puțin interesează la Anne Tyler (dar, vă zic, nu plictisește), pentru că aici, în această lume ficțională, cu tendințe atât de verosimile, personajele primează, ele poartă interesul cititorului (și, evident, pe cel al autorului). Personajele sunt pur și simplu gustoase, sunt adevărate, merg prin paginile cărților și trăiesc veridic, trăiesc așa cum trăiesc oamenii. Este ca și cum Anne Tyler a adunat oameni din jurul ei, i-a pus în rând și le-a atribuit, fiecăruia, câte o istorie proprie, integrându-le într-o manieră literară și, parțial, fictivă, în paginile romanului ei atât de bine scris. Personaje complexe, rotunde, alcătuite din lumini și umbre, care simt și trăiesc și respiră și vorbesc, reiterând societatea contemporană lor și tot universul cultural pe care acestea-l dețin cu atâta desăvârșire.
„Acest roman, atât de precis și actual, este asemenea fețelor de
la ceasurile digitale care ne spun, în același timp, cine suntem și de
unde venim. Scorpia oglindește, cu multă naturalețe, clipa fugară, și e o carte plină de viață, de umor, dar și de profunzime." (New York Times Book Review) Cei de la NY Times au descris această carte cum nu se poate mai bine. O carte plină de profunzime, da, eu asta am văzut dincolo de toate crizele de râs pe care le-am avut de-a lungul ei. Pentru că Anne Tyler a reușit să spună într-un mod natural, amuzant, apropiindu-se de cititor, adevăruri pe care, poate, cu greu le putem accepta. A reiterat întocmai firea umană, așa, simplă, complexă, fictivă, cum este ea mai adevărată în adâncul sufletului fiecăruia. De aici, vă spun, n-am de ce să fac o recenzie, poate mai bine aș face o caracterizare de personaj, dar și acest lucru este de prisos, pentru că ce rost ar mai avea să citiți cartea dacă v-aș spune ce și cum și de ce. Las misterul, că misterul întotdeauna e frumos, nu?
Și, da, Scorpia este o carte care merită tot interesul cititorului, merită tot timpul și toată atenția. Poate părea plictisitoare la început, nu pe placul vostru, poate nu e cartea pe care v-ați fi așteptat să o citiți, pentru că da, este mai mult decât atât, și v-o spun eu. Which is something, haha!
Le mulțumesc enorm celor de la Târgul Cărții pentru șansa de a citi acest roman. Pe site-ul lor găsiți o gamă variată de cărți, la prețuri extrem de convenabile; să
fim serioși, cui nu îi plac reducerile? Să aveți lecturi frumoase și pline de spor!