joi, 28 iulie 2016

Patria mea A4, de Ana Blandiana - Recenzie


Editura: Humanitas
Număr de pagini: 152
Rating: 5 din 5 steluțe

Ana Blandiana, pe numele ei civil Otilia Valeria Coman, (n. 25 martie 1942, Timișoara) este o scriitoare și luptătoare pentru libertate civică în România. Înainte de revoluția din 1989, faimoasă disidentă și apărătoare a drepturilor omului, a avut curajul să-l înfrunte direct pe dictatorul Nicolae Ceaușescu prin declarații publice în interviuri acordate postului de radio Europa Liberă și unor publicații din străinătate.
Ana Blandiana s-a implicat în viața civică printr-o serie de acțiuni în cadrul Alianței Civice. În prezent conduce Memorialul de la Sighet, un institut de studiere a crimelor comunismului, cu un centru de cercetare care organizează anual conferințe, sesiuni științifice și expoziții pe tema fenomenului totalitar.

Otilia Coman s-a născut la Timișoara, ca fiică a preotului ortodox Gheorghe Coman, originar din Murani, Timiș. După retrocedarea Ardealului de Nord în 1944 familia Coman s-a mutat la Oradea, unde tatăl poetei a slujit ca preot la Biserica cu Lună, catedrala ortodoxă din Oradea. După instaurarea regimului comunist în România preotul Coman a fost arestat ca "dușman al poporului". Ca fiică a unui deținut politic, a trebuit să aștepte patru ani până când autoritățile comuniste i-au permis înscrierea la Facultatea de Filologie din Cluj.
Pentru a ocoli șicanele regimului, Otilia Coman și-a luat pseudonimul Ana Blandiana, după numele satului natal al mamei, respectiv Blandiana, Alba.
Tatăl poetei a murit într-un accident de mașină în anul 1964, la scurt timp după eliberarea din detenția politică.
După absolvirea facultății, Ana Blandiana a debutat în revista Tribuna din Cluj.

Dacă e să am o certitudine privitoare la poezia din ziua de astăzi, aceea este că Ana Blandiana nu mă va dezamăgi niciodată. Dacă mă credeți sau nu, am știut încă de la prima poezie citită de ea (undeva prin clasa a șaptea), că autoarea se va număra printre scriitorii mei preferați. Pentru că așa este poezia Anei Blandiana, îți ajunge la suflet încă de la primele cuvinte, încă de la primele sunete, imagini și culori. Am citit volumul de față, Patria mea A4, chiar în ziua de înaintea admiterii. Citeam și pur și simplu mă interiorizam, lumea din jurul meu dispărea, se estompa, tot stresul, toate grijile, simțeam că lirica Anei pur și simplu mă purifică și mă liniștește, calmându-mi spiritul. Deci, cum să spun, Ana Blandiana are o putere inedită de a transmite pace, echilibru prin ceea ce scrie. Imaginile ei artistice sunt de o splendoare impecabilă, aproape nejustificată: citești și te întrebi, de unde atâta talent? De unde? Jocul de cuvinte al Anei Blandiana surprinde o arhitectură impecabilă, simetrică, de o rigoare stilistică de necrezut, a versului, iar teme precum iubirea, moartea, dorința, comunismul, toate se regăsesc în poeziile-i crescânde din istorie și viață. Ana Blandiana nu scrie doar pentru a scrie, ci scrie pentru a trăi. Și, normal, pentru a simți realitatea.

Poezia Anei Blandiana subjugă realitatea între două pagini. Poeziile-i din volumul de față rar depășesc o pagină, patru strofe. Compoziția stilistică redă frumusețea interiorizată a realității, redă sensibilitatea vieții, și, în egală măsură, a morții. Proximitatea morții, conștiința implacabilă a existenței acesteia, este, pentru Ana Blandiana, mai mult decât un truism: este o certitudine din care poezia ei se naște, din care poezia ei filozofează. Este punctul, unghiul de vedere din care, ca niște haustori, poezia se naște. Pendulare între omogenul sufletul și eterogenul ființei, lirica, curgândă, plină de căldură, înseamnă pentru cititorul inițiat - pentru că, tind să cred, Ana Blandiana nu vorbește pentru oricine - universul existenței, în măsura în care este și universul morții. Pe cât vede imaginarul, poetul orbește realitatea în care trăiește, se dedublează într-un eu real și unul ficțional, de multe ori mult mai puternic decâr primul. Și mai curajos.

Vibram citind ceea ce scrie în carte. Versuri din suflet, versuri rupte din trăirile autoarei, din emoțiile ei, din grijile, istoria care o compune. NU ai, pur și simplu, cum să citești și să nu-ți placă. Nu există așa ceva. NU EXISTĂ! Credeți-mă. Citiți-o, fraților, pe Ana Blandiana! Mi-aș pune o etichetă în frunte și aș merge așa pe stradă. Fiindcă, la o adică, știu despre ce vorbesc. Și știu că Ana Blandiana merită citită. Poezia ei este uluitoare, atât de frumos construită, atât de echilibrată, aproape palpabilă. Stingând realitatea, ea învie visul, universul liric al frumuseții și al dorinței. Al iubirii și morții. Al cosmosului. Ana Blandiana știe ce face, și o face foarte bine. :) Eu mă declar unul dintre cititorii ei, unul dintre fanii ei. Nu știu cum sunt restul, dar știu ce pierd ei dacă nu fac asta! Hihi!

Vă recomand, așadar, volumul de față! :) Dacă vreți să citiți ceva frumos, ceva cu adevărat frumos. Cartea a apărut la Editura Humanitas, o carte care publică, de altfel, numeroși autori de seama de pe la noi. Ana Blandiana este unul dintre ei. Alături de Ioana Pârvulescu, Ileana Vulpescu, Ioana Nicolaie, Doina Ruști, Liliana Corobca, Svetlana Cârstean, ea se numără printre autoarele mele preferate. Și-o merită cu desăvârșire! Lecturi cât mai frumoase și cu spor, dragi cititori!

2 comentarii:

  1. Si pe acesta vreau sa o citesc, dar nu am mai gasit-o in stoc :(
    Ana Blandiana imi aduce aminte de copilarie si de poeziile ei de prin manualele scoalare, care chiar imi placeau... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Știu ce spui, îmi amintesc poeziile. :) Dar acelea erau pentru cititori mai neinițiați, să le spun așa. Poeziile care au consacrat-o sunt acestea!

      Ștergere