„The hobbit” (filmul)- Recenzie

Nu știu câți fani „Lord of the rings” și J. R. R. Tolkien sunt pe aici, dar sper... că sunt, dacă aveți de gând să citiți un adevărat filolog și o poveste de succes mondial.

În sfârșit, după o săptămână de luptat pe locuri și rezervări, ieri am reușit să văd și ultima parte din „The hobbit: The battle of the five armies” și vreau să vă spun că nu am fost dezamăgit deloc. Ba chiar, mi-a întrecut aștepările, iar efectul 3D a potențiat acțiunea și emoțiile trăite (de groază, uneori) cu 100%.

După ce am fost uimit de trilogia „Lord of the rings”, după romanul lui Tolkien, transpusă pe marile ecrane de Peter Jackson  pe care aș revedea-o de inșpe mii de ori, de fiecare dată, film ce a revoluționat cinematografia în materie de efecte speciale și a adus genul fantasy în preferințele publicului larg, „Lord of the Rings: The return of the king” (partea a III-a) este primul film din acest gen care a fost distins cu premiul Oscar. 

„The Hobbit: An unexpected Journey” face o întoarcere spectaculoasă în lumea fantastică din Pământul de Mijloc și construiește un pod de legătură cu trilogia Lord of The Rings, de o amploare mai mică, din cauza materialului sursă, dar de o intensitate extraordinară. Merită tot timpul.”

Acțiunea a fost foarte bine plasată și dezvoltată, deși, pe ici, pe colo, s-ar fi putut lucra mai mult la tactica armatelor și la intrigile bătăliilor scornite de către orci, elfi, gnomi și oamenii de rând. Oricum, filmul surprinde foarte mult prin efectele speciale, fazele de maximă încordare și... frumusețea (p)oricelor ălora.

Ca de fiecare dată, filmul și surprinde. N-am vă să spun prin ce, vă voi spune doar că acum se dezvăluiesc sentimente nutrite în sufletele unor personaje, pe care, mai mult sau mai puțin, le anticipai încă din partea a II-a (și, na, deja am dat un mic indiciu). 

Și mai energic, și mai frumos, și mai înfiorător și... surprinzător. În partea a treia se traseză, în definitiv, destinele tuturor, aproape, însă unele personaje rămân ca „în ceață”, nu se mai spune nimic despre ele, drept care ne putem gândi că și-au pus armele deoparte, au tras pe ei niște haine ceva mai lejere și și-au pus un șezlong undeva în Hawaii, la umbra unui palmier. Acesta ar fi unul din punctele mai slabe ale filmului, într-o mare de puncte forte.

Cred că, mereu, voi fi în tabăra elfilor. Îmi place enorm de mult simetria acestora, perfecțiunea lor atât în înfățișare cât și în luptă (care, în patea a treia, ia amploare) și faptul că, mereu, sunt într-o conexiune cu natura (însuși Thranduil călărește un cerb fooooarte impresionant de mare). Astea ar fi câteva mici motive.

Legolas a fost, este și va fi personajul meu preferat. Mereu am fost de părere că regizorul vrea să-l pună într-o imagine cât mai pozitivă, de luptător perfect, care mânuiește arcul ca și cum s-ar fi născut cu el în mână și care luptă mereu pentru dreptate, țintind... la locul potrivit. 

Dacă ar fi fost să fi luptat alături de ei, cu siguranță aș fi luptat cu arcul.

„Având la dispoziție puține pagini scrise, în aproape 3 ore, "The Hobbit" pune foarte mult accent pe detalii și livrează o mulțime de scene în care tensiunea este menținută îndelung la cote maxime. Tresari în fața amenințării trolilor, îți acoperi ochii în fața abominabililor goblini, te cutremuri când îi zărești pe uriașii de piatră și te ferești de colții ascuțiți ai warg-ilor (lupi mari și fioroși conduși de orci). Moartea pândește la fiecare pas și forțe tot mai întunecate și mai periculoase își lasă așteptată. Nu vă lăsați înșelați de recenzii negative și de fani nemulțumiți, pentru că "The Hobbit" nu a fost lansat să concureze cu "Lord of the Rings", ci are energia lui proprie, pornește de la zero și construiește mai încet, dar sigur, un climax spectaculos.”

Mă gândesc că, fix în acest moment, m-aș ridica de pe scaun și aș merge la cinema. Dacă aș ști, evident, că sunt locuri disponibile. Dar NU sunt! Vă recomand să vă faceți o rezervare la Cinema City deoarece filmul trebuie neapărat văzut, iar efectele 3D sunt ge-ni-a-le.

Trailerul oficial al filmului

Cu mult drag,

Andrei