Yes, mom, I am getting published!

Mulți au intuit cândva asta.

Mulți știau că, în tot acest timp, cobeam ceva.

Mulți s-au îndoit, mi-au zis că, domle', ce-s eu ca să pot face asta?

Dar au fost și oameni care m-au susținut, cărora nu am putut să nu le spun ce dospesc în sufletul meu. Și, totuși, n-am spus nimic nimănui până n-a fost totul sigur.

Și, dragii mei cititori, s-a întâmplat. 

Voi publica un roman, primul meu roman, prima mea carte și bucățică de suflet. Dacă vor urma, nu știu, pentru că, scriind, mi-am confirmat o certitudine: scrisul vine de la sine, curge din sufletul meu, din inspirația mea, din zi, din noapte, lună, stele. „Eu am scris romanul, iar el m-a scris, în tot acest timp, pe mine”, zicea Vodolazkin, autorul romanului Laur, Editura Humanitas, într-o conferință FILIT 2015. În acel moment, auzindu-l, am reverbat cu tot ce-am spus. Mi-am dat seama că nu, nu eu am scris romanul. El s-a scris, s-a scris de la sine într-o perioadă în care simțeam nevoia de a fi ascultat, de a spune ceva, într-o perioadă în care voiam să-mi confirm propria existență. Scriindu-l, am simțit că trăiesc, că, încetul cu încetul, cos un alt eu, un alt eu din speranță, din emoție și sentiment, din viață. L-am scris ca să simt că trăiesc. Acest roman a apărut pentru a da ”save-as” unei perioade din viața mea, iar când am văzut cât de mult m-ajută să înșirui această poveste, mi-am dat seama că acum e momentul în care pot duce totul la un sfârșit frumos. Și așa, Doamne, s-a născut Toate sfârșiturile sunt la fel.

Încă nu-mi vine să cred. E totul așa deodată, atâtea mesaje, atâtea cuvinte frumoase, atâta susținere, încât nu-mi pot contra entuziasmul. Sunt foarte, foarte, foarte fericit de ceea ce se întâmplă. Sunt încercat de unele dintre cele mai frumoase sentimente și trăiri, pentru că știu că povestea romanului va dăinui în atâtea cărți, în atâția ochi și atâtea suflete. Nu vreau să vă spun mai multe, nu vreau ca acestă postare să sune ca o laudă, ca un motiv de a-mi hrăni orgoliul - vreau doar să vă transmit, vouă, cititorilor, bucuria mea. E atâta bucurie în această lume și atâta frumusețe în ochii și sufletului celui care spune adevărul. Dacă vă bucurați alături de mine, eu mă simt împlinit. Mă simt, cum să vă spun, mă simt om. Și-m aduc aminte de frumusețea uitată a vieții.

Mulțumesc, la final, Editurii Celestium pentru tot sprijinul, pentru toată grija, pentru tot suportul acordat și pentru entuziasmul și încrederea lor! Îi îmbrățișez cu drag pe toți cei care m-au susținut, care m-au îndrumat și care mi-au citit, ulterior, manuscrisul. Păstrați un loc de onoare în paginile romanului, să știți, iar fără voi cu siguranță n-aș fi ajuns aici. Mulțumiri tuturor care mă susțin, îmi citesc blogul și au încredere în mine. Fără voi, parol, n-aș fi ajuns aici!

Ce să spun despre roman? N-am idee, chiar n-am. Este despre tot, despre toate, despre iubire, viață, moarte, regăsire, împlinire, familie, despre întrebări și nerăspunsuri, despre certitudini și incertitudini. Despre noi, voi, și despre ce-am putea fi. Despre teamă, greșeală. Despre cât de firavă este viața și cât de puțin o prețuim. Povestea lui Andrei, un tânăr care, încă de mic, crește fără tată, imagine care îi stăruie în minte precum o umbră. Având o relație foarte apropiată de mama lui, încercând să treacă prin viață ținându-se, în întuneric, de mână, Andrei suferă un șoc când află ce este aceasta dispusă să facă doar pentru a-i fi lui bine. Astfel, simțind nevoia de a găsi răspunsuri care, mai degrabă, ar rămâne întrebări, el pleacă de acasă. În afara tabernaculului pântecului mamei sale, el îi întâlnește, pe rând, pe B. și Irina. Misteriosul B. este un personaj care, hiperbolizat, îi aduce aminte de tatăl său, iar Irina este muza, este himera care reprezintă o reîncarnare a mamei sale, o figură ștearsă, distompată a chipului maternal pe care acesta râvnește să-l sărute. În cei doi, Andrei va afla, deopotrivă, ce înseamnă dragostea și moartea, ura și disprețul, frumosul, dezamăgirea, visul, idealul, descoperind, încetul cu încetul, tainele ascunse ale vieții și frumusețea care sălășluiește în orice obraz roșiatic. Trăind extravisceral aproape, el pune accent pe amintiri, pe olfactivitatea vieții, pe forme și culori, pe metafore, pe dimensiuni și spații. De asemenea, ajuns la finele vieții sale, el dorește să-și scrie romanul prin care, astfel, să aibă certitudinea că viața lui, așa cum a fost, n-a fost degeaba!

O călătorie în sufletul copilului care, în împrejurimile și circumstanțele vieții, devine om! Un spirit liber, dar încorsetat de dorul ucigător și de niște trăiri, ar spune unii, greșite. Andrei este, dincolo de a fi un personaj, o stare, este un mod de viață și un adevăr: copilul-omul-himera, are certitudinea sa atunci când vorbește despre lumea înconjurătoare - întotdeauna, indiferent de loc, timp, spațiu, figura mamei va reprezenta oglinda unui suflet bun, plin de candoare, dar înțeles greșit. O odă a sfințeniei mamei, a glasului ei răgușit și supus timpului.

Vă mulțumesc pentru tot și mă înclin cu respect! :)

Grey, de E.L. James - Recenzie

Editura: Trei

Traducere din limba engleză: Oana Dușmănescu

Rating: 3 din 5 steluțe

Număr de pagini: 672

După ce a lucrat douăzeci și cinci de ani în televiziune, E.L. James a hotărit să-și urmeze visul din copilărie, acela de a scrie povești de care oamenii să se îndrăgostească. Rezultatul a fost senzualul (!!!) romance „Cincizeci de umbre ale lui Grey” și cele două continuări ale sale, „Cincizeci de umbre întunecate” și „Cincizeci de umbre descătușate”, o trilogie care a înregistrat vânzări de peste o sută douăzeci și cinci de milioane (!!!) de exemplare și a fost tradusă în cincizeci și două de lumi. În 2012, E.L. James a apărut în seria Barbrei Walter, ”Ten Most Fascinating People of the Year”, în lista ”Most Influential People in the World” a publicației Time și a fost numită ”Person of the Year” de către Publishers Weekly. „Cincizeci de umbre ale lui Grey” a rămas pe lista de bestseller New York Times timp de 133 săptămâni consecutiv, iar în 2015 adapotarea cinematografică - în realizarea căreia E.L. James s-a implicat - a doborât toate recordurile de box-office pentru Universal Pictures. În prezent,autorea locuiește cu soțul în Londra, Nial Leonard, de asemenea romancier și scenarist, alături de cei doi fii ai lor. Continuă să scrie romane și, de asemenea, să lucreze la adaptările cinematografice ale trilogiei.  

Oh. My.

N-aș fi zis că voi fi ajuns să citesc romanul de față. Dar m-a intrigat, m-a intrigat să văd cum a reușit autoarea să scoată, pentru Dumnezeu, alte aproximativ șapte sute de pagini din aceeași poveste. Bine, mai citisem și cărțile lui MgGuire, „Fericirea începe azi” și „Fericirea mea ești tu”, ambele prezentând aceeași poveste din perspective diferite. Totuși, însumând numărul de pagini, adunăm în jur de +opt sute din ambele. O curiozitate, banală aș zice, cu un răspuns oarecum retoric, am: chiar o să REscrie E.L. James întreaga trilogie din perspectiva lui? Zău? Pe bune? Cum zicea cineva, și „grădinăritul este o meserie onorabilă”.

Nu voi citi alte o mie cinci sute de pagini din care să aflu că, de fapt, Christian Grey e un maniac sexual obsedat să domine, să aibă totul la picioare (și la propriu, și la figurat), care nu face dragoste ci, hmm, are alte înclinații mai puțin ortodoxe, și cum Anastasia, fătuca aparent de casă, timidă, la locul ei, îl schimbă și-l transformă într-un semn de întrebare uman. Că, la o adică, știți cu toții povestea: Grey, adept al BDSM-ului, cu un trecut destul de ciudat și „întunecat”, „încătușat”, vede în Ana ceea ce în altele n-a văzut (altele șaișpe' la număr, ceea ce autoarea ține să ne înștiințeze), drept care prezența ei începe să trezească în Grey ceea ce celelalte „supuse” n-au reușit. Se schimbă, face chestii noi, din treizeci-patruzeci de pagini aflăm cum și-o trag ei, cât de sexy e Anastasia, ce picioare are, ce fetișuri ascunse mai are Grey, cât de viril e respectivul și chestii dintr-astea de umplutură. Dincolo de poveste, după părerea mea, nu e nimic altceva decât interesul de a se vinde și de a capta publicul.

Că, la o adică, ce? A vrut autoarea o carte filosofică? A vrut autoarea o care dramatică, sensibilă, care să caute în interiorul personajelor, să le curme întrebările și, la sfârșitul lor, să se regăsească? Hai să zicem: nu. Părerea mea este că, poate, James a încercat să facă asta. Veridictul: nu prea i-a reușit. Ok, da, am înțeles, e ceva totuși cu acel Grey, magnatul, tipul cu bani, cel cu umbrele lui nedeslușite, cel cu compromisurile, a cărui „meserie este să ofere plăcere”. Adică, serios? SERIOS? Chiar nu voiam să știu că i se scoală de fiecare dată când vede o bucată de piele de-a Anastasie? Mno, și pe lângă asta, se mai crede și sănătos mintal? Domle', să-mi fie cu iertare, dar când îi arzi iubitei tale, cică, câteva palme la fund, ce-ți poate aduce plăcere? Și să-i mai și placă. Auzi. Nu știu, la o adică, ce-a vrut autoarea să exprime prin asta (dacă nu mă înșel, citisem undeva că acest roman reiterează întocmai „fanteziile ei” - atunci, cu toată stima, LA PSIHOLOG CU TINE, femeie!), dar eu am înțeles tot acest circ ca având considerențe pur comerciale: să facă bănuți să-și plătească factura la curent.

Dincolo de astea, dincolo de ce se întâmplă în carte și de paginile care iau foc, am vrut să citesc acest roman pentru că, de asemenea, și din trilogia povestită din perspectiva ei tot numai pe primul volum l-am citit. Am tras o paralelă și mi-am dat seama: Christian Grey e un superficial, e gol, lipsit de orice substrat. Dacă Anastasia mai avea ceva zeiță interioară, niște sentimente, trăiri, contradicții, atunci Grey e lpsit de substanță, ceea ce conferă romanului un aer ȘI MAI comercial. Pur și simplu este călăuzit de dorința de a-și satisface nevoile trupești, de a-și consuma energia în plus ajutându-se de Anastasia. Nu cred c-o folosește, că, deh, și acesteia îi place, dar parcă i-a lipsit puțină substanță romanului, ceva mai multă sensibilitate - la asta ar mai fi putut James să lucreze, nu doar să ne spună nouă cât de des, precum iepurii, o făceau cei doi. Și cât de bogat e Grey! Și ce biceps rotund are acesta! Serios, o abureală!

Nu știu ce să mai zic. Multe nu-s de spus, ce-i drept, dar cred că singura biluță albă pe care i-aș da-o romanului constă în faptul că, pe bune, chiar m-am amuzat la unele faze. Iar o parte copioasă nu sunt neapărat scenele de sex (dimpotrivă, peste unele chiar am sărit), ci mail-urile dintre cei doi, iar de arhicunoscutul „contract secret” dintre cei doi cred că nici nu mai e cazul să pomenesc. Și să nu mai zic de modestia lui Grey, Doamne, debordează, și dați-mi voie să vă citez un fragment din carte: „(...) Număr până la zece, mă calmez și-mi imaginez că sunt la bordul vasului meu, The Grace, navigând pe Sound. Flynn ar fi mândru de mine.” Ei, eu chiar am râs când am citit aceste fraze, și mai sunt câteva prin carte, dar n-are rost să vi le înșiruiesc aici. Grey e un superficial care se voiește a fi introspectiv, într-o încercare, cică, de a se schimba și a se (re)întoarce pe un drum mai luminos. Dar nu-i place. Nu. Nu. Și nu. El vrea să rămână așa. Îi zice Anastasiei că nu-i bine să stea pe lângă el, că-i va face rău, dar cu prima ocazie o bagă în pat. Apoi iarăși e de aceeași părere. Apoi iarăși se acuplează. E simplu: nici E.L. James nu știe ce vrea.

Două mii de pagini care vor vorbi despre același lucru, care nu vor spune nimic și, totuși, vor spune multe. Aceeași poveste banală, clișeică, fără morală, cu doi psihopați care fac prostii și-atât. Poate aș citi și celelalte volume doar din curiozitatea-mi banală, pentru că mi-au spus alții că ba-s bune, ba-s de ezitat. Eu zic atât: „literatură” comercială, de citit în tren, „literatură” viabilă pentru toată lumea și accesibilă oricărui cititor. Părerea mea-i că, atât timp cât romanele i se vor vinde, autoarei nu-i prea va păsa de ce se zice despre CARTEA (nu „cărțile) ei. Sănătoasă să fie. Sincer, parcă mi-ar plăcea să aud povestea Elenei, nu a lui Grey, nu a Anastasei. Și, totuși, parcă prevăd că următorul roman o să fie din perspectiva șoferului lui Christian. Aș pune pariu! 

Le mulțumesc frumos celor de la Librex pentru posibilitatea de a citi acest roman. Puteți achiziționa romanul „Grey” de pe site-ul lor, cu o reducere de 17%. De asemenea, puteți achiziționa întregul pachet (format din patru romane), cu o reducere de 20%, de AICI. Librăria online Librex vă stă la dispoziție cu prețuri foarte bune (reduceri garantate la aproximativ orice produs) și cu toate noutățile de natură editorială! :) Lecturi plăcute să aveți și numai bine!

Ce-am citit în luna octombrie

Nu foarte mult, ce-i drept, pentru că am mult de învățat și, eh, n-a ce să-i fac. Dar, ce-i drept, și în timpul vacanței de vară am citit destul de mult, cât și pentru zilele de școală în care abia reușesc să citesc douăzeci-treizeci de pagini. Păcat și trist, de altfel, pentru că am atâtea cărți care-mi fac cu ochiul și pe care abia am reușit să le mai răsfoiesc puțin. Voi ma reușiți să mai citiți, mai aveți timp? Oricum, citesc zilnic, dar nu în maniera în care reușeam s-o fac înainte, când terminam o carte în maximum trei zile. Spre exemplu, să citesc o carte mi-a luat aproape o săptămână. În fine. 

Iată ce-am reușit să citesc în această lună:

1. „Trenul orfanilor” de Christina Kline - 5 steluțe pe Goodreads. Mi-a plăcut povestea acestui roman, felul în care a fost scris. Da, a meritat;
2. „Portretul reginei” de Immanuel Kattan - 5 steluțe pe Goodreads. Foarte bun romanul, cu o intrigă bine construită, o acțiune flexibilă și care prinde cititorul;
3. „Maresi. Cronici din Mănăstirea Roșie” de Maria Turtschaninoff - 5 steluțe pe Goodreads. Foarte, foarte bun acest roman, cu o idee genială și excelent construit. Abia aștept următoarele două părți;
4. „Grădina uitată” de Kate Morton - 5 stluțe pe Goodreads. Cred că unul dintre cele mai bune romane citite vreodată. E miraculos, genial, splendid felul în care Kate Morton reușește să-și prindă cititorul în poveste. Îl recomand cu mare căldură tuturor;
5. „Édith Piaf” de Jean-Dominique Brierre - 5 steluțe pe Gooreads. De obicei, dau 5 steluțe cam tuturor cărților biografice pe care le citesc. Dar îmi plac în special atunci când mă inspiră. Iar așa s-a întâmplat cu romanul lui Brierre;
6. „Casa îngerilor” de Pascal Bruckner - 4 steluțe pe Goodreads. Mi-a plăcut romanul lui Bruckner, puțin redundant și superficial în anumite aspecte, însă nu m-a deranjat. Merită, zic eu;
7. „Triunghiuri captive” de Gabriela Chiran - un volum de poezii foarte reușit, plin de sentiment, de trăiri, de forme și culori. Îmi place poezia, chiar a început să-mi placă de ceva vreme;
8. „Sezonul oaselor” de Samantha Shannon - 3 steluțe pe Goodreads. Recunosc, m-a dezamăgit puțin această carte. Nu știu de ce, probabil pentru că am început să compar toate distopiile, fantasy-urile de genul cu „Jocurile foamei”, romanul care tronează - pentru mine - la acest capitol;
9. „Între două lumi” de Claudia Moscovici - 4 steluțe pe Goodreads. Chiar mi-a plăcut acest roman, mi-a plăcut ideea construcției sale, intriga, mi-au plăcut personajele (devenite puțin superficiale pe la sfârșitul romanului) - concluzând, mi-a plăcut.

Cam asta am reușit să citesc luna trecută! :) S-au însumat nou cărți, deci, totuși, e destul de bine. Voi ce-ați mai citit? Lecturi plăcute.

De prin lumea literară

No. 1 BESTSELLER NEW YORK TIMES

„Pe Kyle Keeley și pe frații săi mai mari îi unește un singur lucru: jocurile născocite de domnul Lemoncello, jocuri care i-au cucerit pe toți copiii din Alexandriaville. Când Kyle află că domnul Lemoncello a proiectat noua bibliotecă din oraș și, cu ocazia deschiderii, oferă invitații pentru o noapte petrecută în cladire, cu jocuri la discreție, băiatul este hotărât să facă parte dintre cei doisprezece norocoși acceptăți la inaugurare.

Dar, pâna la urmă, se dovedește că miza este cu mult mai mare decât să intre în bibliotecă: adevarata provocare este să iasă din clădirea ultrasecurizată și plină de mistere.”

 

 Continuarea romanului „Tuturor băieților pe care i-am iubit”, de Jenny Han.

 

„Îți voi dărui soarele” de Jandy Nelson, Bestseller New York Times, din 20 noiembrie la Editura Epica!

Este cea mai premiată și apreciată carte pentru adolescenți a anului 2015, distinsă printre altele cu Michael L. Printz Award pentru excelență în literatura destinată tinerilor. Acest roman pur si simplu electric te va face să plângi, să râzi și să rămâi fără suflare - adeseori în același timp. 

,,Îți va smulge inima din piept” (People), este ,,Peste putință de plină de emoții” (Publishers Weekly), ,,Redată cu măiestrie” (O, The Oprah Magazine), ,,Electrică” (Booklist) și ,,Incredibil de bine structurată” (Kirkus Reviews).

Toate acestea în traducerea lui Shauki Al-Gareeb, căruia i s-a potrivit cartea ca mănușa. 

,,Jandy Nelson e un talent rar, exploziv. Proza ei este însuflețită, uimitoare, plină de pasiune și îmi amintește de ce cuvintele pot schimba lumea.” (Tahereh Mafi, autoarea romanului „Spulberă-mă”, Bestseller New York Times)

 

Sună tare bine și deși nu-s fan fantasy, chiar vreau s-o încerc! :)

Interviu scriitoricesc cu Alexandra Gheorghe

„Născută în anul 1988 la poalele Munţilor Ceahlău, mai exact în Orasul Bicaz aflat în Judeţul Neamţ, controlată atât fizic cât şi psihic de locurile natale, reuşesc cu o plăcere nemaiîntâlnită să răscolesc în amintiri, iar pe baza acestora să îmi plăsmuiesc visul.

Alcătuiesc portretul unui personaj zâmbăreţ, dezavantajul meu în unele circumstanţe fiindu-mi caracterul visător, compromis de gânduri uneori nechibzuite. Am terminat Facultatea de Jurnalism în cadrul Universităţii Hyperion, ani în care am reuşit să îmi dobândesc de la profesori cu har, cunoştinţele necesare în tainele scrisului.

Sunt la început de drum şi doresc să învăţ a mă perfecţiona cu ajutorul celor cu experienţă. Nu dispun încă de premii, titluri care să mă pună în evidenţă, imagini pompoase dar ţin în mână un dar moştenit, un prestigiu pe care aş dori să îl fructific în cinstea strămoşilor mei. Tatăl Ion, un om simplu al acestei poveşti, a reuşit să îmi transmită acest talent, lăsându-mi cu bună credinţă această îndemânare.” - Alexandra Gheorghe

Am vorbit cu Alexandra, și drept să vă spun nu mare mi-a fost mirarea când am văzut ce om frumos, deschis, sensibil și inteligent este. I-am cumpărat și romanul, abia aștept să-l citesc și să-i descopăr povestea. Pe Alexandra o mai ăsim și pe site-ul ei personal, acesta. 

Î: Dacă nu sunt prea indiscret, te-aș ruga să ne spui ce te-a impulsionat să scrii romanul „Necunoscutul”.

R: Mă faci să zâmbesc Andrei şi îţi mulţumesc foarte mult pentru întrebările tale „indiscrete”.
Să ştii că, eu, nu consider „Necunoscutul” un roman. Romanul ar avea o prezentare mai stufoasă şi mult mai complexă. Am numit naraţiunea „Povestea mea şi a voastră” în rândurile novice făcând vii trăirile copilăriei. Ce m-a impulsionat? Cred că interiorul, faptul că aveam nevoie să îmi scriu povestea, iar apoi să o dau mai departe. Consider că întâmplările frumoase trebuiesc povestite.

Î: În timp ce scriai, ai avut vreodată momente în care ai crezut că n-ai putea duce la bun sfârşit ceea ce ai început?

R: Nu mă gândeam că nu o voi termina nicicând ci, cel mai tare mă rodea, faptul că nu aş putea să o termin în timp util, aşa cum îmi promisesem mie şi apoi cititorilor. Îmi place să fiu promptă şi să îi respect pe cei din jurul meu.

Î: Dacă ar fi să încadrezi romanul „Necunoscutul” într-un anumit gen, dincolo de cel ficțional, și raportându-te la realitatea pe care ai trăit-o în timp ce-l scriai, în ce tagma l-ai încadra?

R: Prima parte o consider Cartea Copilăriei, maturizarea personajului principal, prezentând astfel toate etapele ei, a maturizării. În prima parte, am făcut cunoştinţă cu personajele, încă timide, iar apoi, în a doua parte, alături de ele participăm la scene în care pasiunea, dragostea şi iubirea nemărginită nu au limite, demonstrând că iubirea este cel mai puternic sentiment de pe pământ, unica certitudine a existenţei noastre. Fără iubire nemărginită ar fi totul crud.

Î: Care a fost cea mai mare frică a ta atunci când scriai manuscrisul romanului?

R: Recunosc! Mi-a fost frică că, nu voi fi citită şi ca povestea mea nu o să fie pe placul cititorilor. Dar, deşi novice, oamenii au avut încredere în mine şi au citit, mulţumindu-le astfel.

Î: Ce părere ai de ceea ce, din ce în ce mai des, se „vinde” în ziua de astăzi; ceea ce „dă bine la public”, „șochează”?

R: Voi fi sinceră şi la obiect. Ceea ce citim, acel lucru suntem! Am participat cândva la un eveniment. Iar o doamnă foarte elaborată a spus „Spune-mi ce citeşti, ca să îţi spun cum eşti” Ceea ce se scrie astăzi, se scrie doar pentru „o socoteală mai bună cu viaţa” renunţându-se parcă le emoţia de a trăi o poveste. Nu critic, îmi expun doar părerea. Sunt autori foarte buni, şi mă refer la ai noştri, cei din România. Doar că, din păcate, observ afundarea lor, lupta începând să fie din ce, în ce, mai grea, acum când, blogging-ul şi afirmarea virală a devenit atât de atractivă. Mi-aş dori ca romanii noştri să îşi aleagă cărţile, precum o carte de vizită, pentru că ele ne arată adevărata personalitate.

Î: Care consideri că ar fi, în ziua de astăzi, cea mai mare greșeală pe care o fac cititorii romani, atunci când vine vorba de ceea ce citesc?

R: Citim? Foarte bine! Dar să şi învăţăm din acele rânduri. Să învăţăm şi din greşelile dar şi din povestea autorului. Greşeli facem cu toţii, iar în privinţa cititului, care uşor, uşor devine prezent în casele românilor, ar trebui să nu alegem doar poveştile în care, noi credem că, ne regăsim. Putem să alegem cărţi de cultură, psihologie, etică etc.
În viaţă, uneori, avem nevoie şi de diversitate.

Î: Este vreo diferență între Alexandra Gheorghe-Omul și Alexandra Gheorghe-Scriitorul?

R: Da, este diferenţa. Viaţa mă schimbă, iar când scriu, sunt exact ca într-o poveste, exact ca atunci când, citim şi luăm parte alături de personaje la o poveste. Pot spune că, folosesc scrisul, ca o portiţă ce face diferenţa dintre lumea reală şi cea fictivă. În lumea reală sunt eu, alături de prietenii mei, plină de viaţă, sinceră şi zâmbitoare. Iar în cea fictivă, mă pregătesc sârguincios pentru cititori, prezentându-le astfel darul meu, alaturi de care am reusit sa devin o scriitoare. 

Î: Care este cea mai mare dorință a ta, strict pe plan literar?

R: Să scriu un roman fantasy. De mult visez să scriu un astfel de roman. După ce voi termina povestea Necunoscutului de relatat, mă voi reculege, şi voi scrie. Promit! 

Î: La sfârșit, aș vrea să ne spui câteva cuvinte despre ce înseamnă, pentru tine, romanul „Necunoscutul”.

R: „Necunoscutul” face parte din mine, din povestea mea, din visul meu de pretutindeni. Cartea mărturisită inimii mele şi a celor ce mă împlinesc ca om şi mai apoi ca autor. Am scris această poveste, iar apoi am declarat-o persoanelor de seamă, pentru a demonstra că dragostea şi fluturii pe care îi purtăm în adolescenţă, umplu toate golurile vieţii. Pentru a demonstra că, acest sentiment, indiferent de cum îl vom trăi, ne ajută să înţelegem rolul nostru, făcând greşeli, îndrăgostindu-ne, neînţelegând de fapt începutul.

De asemenea, Necunoscutul ne trimite salutări (puteți face cunoștiință cu el trimițându-i salutări AICI)! :) Salutări și lui, și ție, Alexandra, și multă inspirație în tot ce-ți propui. Așteptăm, cât de curând, acel roman fantasy pe care ni l-ai promis! Lecturi plăcute, dragilor, și să aveți un weekend frumos!