Oscar și Tanti Roz, de Eric-Emmanuel Schmitt - Recenzie

Emoție, viață, sentimente și puritate. Emmanuel Schmitt tocmai a devenit unul din scriitorii mei de suflet, iar cartea aceasta una din preferatele mele.

Cartea prezintă viața lui Oscar, un copil bolnav de cancer care-și va petrece restul zilelor într-un spital plin de tanti roz, un copil ce-și va trăi toată viață în douăsprezece zile, „precum o plantă din Sahara care, imediat ce sămânța primește apă, crapă, devine tulpiniță, face frunze, apoi face o floare cu semințe, se ofilește, se sfocâlcește, și uite-așa, până seara, s-a zis cu ea.” În căutarea unei persoane cu care să vorbească, aceasta o întâlnește pe Tanti Roz- o femeie ce-i va fi alături oricând, și pentru care ea „trebuie să fie veselă, să inventeze povești, chiar să pretindă că se pricepe la lupte” și care, mulțumită lui Oscar, „râde și află ce înseamnă bucuria.”

Scrisorile lui Oscar către Dumnezeu sunt pline de inspirație, pline de puritate și minte curioasă de copil, de iubire și dragoste. Oscar nu caută nemurirea, nu se teme de ce-are să se întâmple, ba chiar este conștient că, în curând, o mare de lumină are să-i cuprindă aripile și să-l ajute să zboare. El dorește doar iubire și răspunsuri, precum și bunăstarea și sănătatea colegilor săi: Jumară, Einstein, Peggy Albăstrea. O inimă de copil îmbătrânită cu cât treci printre paginile romanului. 

În continuare, vă voi prezenta niște citate și fragmente pe care le-am considerat importante și revelatorii:

Tanti Roz vorbind cu Oscar: „[...] Oscar, ai oase mici și n-ai cine știe ce mușchiuleț, dar seducția nu stă numan-n oase și carne, ține și de ce ai în inimă. Și la capitolul ăsta stai foarte bine.”

„De fiecare dată când crezi în Dumnezeu, o să existe un pic mai mult. Și dacă insiști, o să ajungă să existe de tot. Și-atunci o să te ajute.”

Oscar vorbind cu Tanti Roz: „- Era proastă Plum Pudding asta, Tanti Roz.

- Ca o găină. Da-s multe găini pe lume. Foarte multe.”

Tanti Roz: „- Oamenii tremură în fața morții pentru că le e teamă de necunoscut. Dar ce-i necunoscutul? Uite ce zic eu, Oscar: să nu-ți fie frică, ci să ai încredere. Uită-te la fața lui Dumnezeu pe cruce: suportă durerea fizică, dar nu simte nicio suferință morală, pentru că are încredere. De-aia, cuiele îl dor mai puțin. Își tot spune: îmi pare rău, dar nu poate să fie ceva rău. Asta câștigi dacă ai încredere. Voiam doar să-ți arăt.

- OK, Tanti Roz, când o să fiu amărât, o să-ncerc să am încredere.”

Le mulțumesc din suflet celor de la CLB pentru posibilitatea de a citi această carte ce mi-a adus lacrimi în ochi când am terminat-o și îi îmbrățișez cu drag. Puteți comanda cartea de AICI și vă vând (gratis, evident) un pont foarte bun: folosiți codul afișat în prima pagină a site-ului și beneficiați de o reducere de 7 lei, iar prin Poșta Română, transportul e gratuit. 

Editura Humanitas 

Traducere din franceză de Marieva Ionescu

113 pagini

Ghetuțe pline de la... Litera

Salutare,

După ce mi-am pierdut cuvintele și capul la „Olimpiada de literatură ca atitudine de viață”, am ajuns acasă și, ca să vezi, peste puțin timp mă sună curierul și îmi spune că am un pachet. Mă gândeam eu că are să fie de la Litera. Așa că după ce Moșul mi-a umplut ghetuțele, iată încă o surpriză plăcută.

Le mulțumesc frumos pentru toate cele trei cărți („Revelația”, „Împlinirea” de Sylvia Day și „Trandafiri”). Le voi citi cu mare plăcere. De asemenea, le mulțumesc pentru semnele de carte, îs de adăugat la colecție.

O seară frumoasă și la mulți ani sărbătoriților, vă aștept la concursurile active!

Adulter, de Paulo Coelho - Recenzie

Mulțumesc celor de la Bookia pentru posibilitatea de a citi această carte. 

Nu ați simtit vreodată că voi, de fapt, nu trătiți? Că pur și simplu se întâmplă, nu într-un mod absurd, să te trezești dimineața lângă familia ta, soțul tău, soția ta, apoi să-ți bei liniștit(ă) cafeaua, să mergi la serviciu, să speli vasele, să uzi florile, să plimbi cățelul?! Să trăiești într-un cotidian nesfârșit, ca într-un cerc infinit ce-și reia, de fiecare dată, ciclul?

Pentru că asta este ceea ce simte Linda, „râvnită de toți bărbații și invidiată de toate fetele”, o ziaristă locală de 31 de ani pentru ca „iubirea” nu mai este ce a fost, o femeie „sfâșiată între teroarea că totul se va schimba și teroarea că totul va continua la fel pentru restul zilelor” ei. O femeie ce caută altceva, caută să evadeze din ce viața ei, iar scânteia se produce atunci când îl reîntâlnește pe Jacob, un fost coleg de care fusese îndrăgostită în adolescență, moment în care în ea se reaprinde o pasiune de mult uitată.

Din acel moment, Linda începe să trăiască o poveste de iubire imposibilă, încorsetată de societate și de valorile religioase, găsindu-și fericirea în păcat, ca o unire a contradicțiilor umane; viața ei nu mai pare „un film care repetă la infinit aceeași scenă”. Revelator pentru atitudinea Lindei față de familie și iubirea familială, este momentul în care, după o noapte petrecută alături de Jacob, la un hotel, aceasta vine acasă și spune: 

„Dar uite-i acolo, zâmbind la întoarcerea mamei și a soției drăgăstoase. Îi îmbrățișez. Sunt asudată, îmi simt trupul și mintea murdare, dar chiar și așa îi strâng la piept cu putere. 

În ciuda a tot ce simt. Sau, mai bine, în ciuda a tot ce nu simt.”

În viață, suntem nevoiți să facem sacrificii, să mințim pentru a ne simți compleți, pentru a nu ne simți inferiori sau, pur și simplu, pentru a demonstra că noi am realizat- teoretic- ceva, iar alții nu au reușit să facă acest lucru. „Nu ne alegem viața: ea este cea care ne alege. N-are rost să ne întrebăm de ce avem parte de bucurii sau tristeți. Acceptăm și mergem mai departe. Nu ne alegem viețile, dar hotărâm ce să facem cu bucuriile și tristețile pe care le primim.” Linda se plasticiază după aceste rânduri, își caută fericirea în păcat, în dorințe ascunse și greșite, este pregătită chiar să facă compromisuri. Ba chiar, cartea urmărește tiparul unui adevărat roman: expozițiune- ce ne prezintă personajele, cadrul, intrigă- factorul care determină desfășurarea acțiunii, adică dorința Lindei de ceva nou, de a evada din corsetul cotidianului, desfășurarea acțiunii- ce prezintă, întocmai, această încercare ce chinuie sufletul Lindei, făcând-o să-și exploreze abisurile sufletului, punctul culminant- punctul de maximă încordare și apropiere de personaj și deznodământul, ce trasează destinele personajelor. Trebuie să recunosc, cred că am citit finalul cărții de vreo cinci-zece ori, atât de mult și-a pus amprenta asupra mea.

Am să vă prezint niște fragmente și citate revelatorii pentru acțiunea romanului:

„- Am întâlnit-o pe prietena aceea a noastră care a luat prânzul cu soțul meu. Mi-a fost milă de ea. Trăiește prefăcându-se puternică, dar de fapt e fragilă. Se preface sigură pe ea. Dar probabil se întreagă ce gândesc ceilalți oameni despre ea și munca ei. Trebuie să fie o persoană extrem de singuratică. Cum știi, draga mea, noi, femeile, avem un al șaselea simț foarte ascuțit cu care detectăm cine vrea să ne amenințe relația. Nu-i așa?”

„Nu vreau să-l mai văd pe bărbatul ăsta în viața mea. A fost trimis de demon ca să zdruncine ceva ce era deja fragil. Cum de-am putut să mă îndrăgostesc atât de repede de un bărbat pe care nici măcar nu-l cunosc? Și cine a spus că sunt îndrăgostită? Am probleme încă din primăvară, atâta tot. Dacă până atunci lucrurile funcționau bine, nu văd nici un motiv ca ele să reînceapă să funcționeze la fel.”

„După păcat, frica de a nu fi prinsă [...].”

Cartea poate fi comandată de AICI, iar pentru a fi la curent cu ofertele Bookia, vă recomand să vă abonați la Newsletter din partea principală a site-ului.

Editura Humanitas

256 pagini

Traducere din portugheză de Micaela Ghițescu

Hop concurs de Crăciun - Cartea pe care o dorești

Un proiect micuț, cu inițiativă... La inițiativa celor de la Bibliophile Mistery. Acest proiect constă în deschiderea a mai multor concursuri pe blogurile participante, concursuri ce se vor desfășura în perioada 06.12-25.12. Premiile și cerințele sunt variate, așa că iacă-mă și pe mine aici, prezentându-vă concursul meu, sper, atractiv.

În cadrul acestui aveți posibilitatea de a câștiga orice carte de pe site-ul Companiei de Librării București- CLB, în valoare de maxim 40 de lei. Câștigătorii în număr de trei vor fi aleși prin random.org iar concursul de va desfășura între 6.12 și 27.12.

Pentru a putea avea posibilitatea de a câștiga cartea, trebuie să îndepliniți corect aceste cerințe:

1. Like paginii „Unwritten words” și „Compania de Librării București” (de asemenea, dacă doriți puteți da like și celorlalte pagini din pagina principală a blogului);
2. Distribuie link-ul concursului pe un site de socializare, apoi lasă-mi link-ul și, de asemenea, distribuie o poză postată de către cei de la CLB;
3. Urmărește blogul prin GFC, după care lasă-mi numele cu care îl urmărești;
4. Recomandă acest concurs apăsând pe „g +1”;
5. Urmărește blogul prin E-mail și lasă-mi E-mail-ul cu care îl umărești;
6. Lasă un comentariu la orice postare din blog;
7. Alege-ți o carte de pe site-ul CLB și spune-mi ce carte ți-ai ales.

Cam acestea ar fi cerințele! Vă urez mult succes și un Moș Nicolae darnic, cu ghetuțe doldora.

Vă invit, de asemenea, să participați și la concursurile celorlalte bloguri înscrise în acest HOP.

„Prea multă fericire” de Alice Munro- recenzie

Revin cu un îndemn ce va sta mereu pe limba mea atunci când voi vorbi despre scriitori de calitate: citiți-o pe Munro. Câștigătoarea premiului Nobel pentru literatură în 2013, „regina prozei scurte”.

În viață, ne obișnuim, cu timpul, să pierdem oameni, să lăsăm persoane să plece din viața noastră chiar dacă nu ne dorim acest lucru, să întâlnim oameni și să cunoaștem oameni, uneori prea mult decât ne-am fi dorit. Oameni care pătrund în ființa noastră și își lasă amprenta, pentru ca mai apoi să plece și să lase niște răni deschise, răni ce vor fi vindecate doar de durere. Să fim dezamăgiți și, la rândul nostru, să dezamăgim. Să devenim importanți pentru o persoană iar o anumită persoană să devină motivul pentru care, clișeic s-ar spune, trăim.

Oare viața înseamnă numai atat? Amintiri, iubiri reaprinse, sentimente ce se dovedeau a fi, în aparență, moarte, reînvie în sufletul personajelor. Pentru că da, asta este Alice Munro: creatoare de viață, de suflete, de povești și trăiri. Simți că personajele au viață în paginile cărții, că trăiesc, ca și tine, zi de zi, oră de oră, minut de minut și se pierd printre secundele nepăsătoare ale vieții. 

Aceasta este a doua carte scrisă de către Alice Munro pe care am citit-o, prima fiind „Dragă viață”. Rămăsesem cu un apetit enorm de Alice Munro după prima carte, iar această carte mi-a făcut poftă și de următoarea carte, iar următoarea carte de următoarea și tot așa. Recunosc, nu eram fan al prozei, mă feream de acest tip de scriere. Nu știu de ce, probabil pentru că doresc să mă pierd într-o acțiune mai complexă și mai întinsă, mai răstălmăcită, ambiguă- cu loc de înterpretări. Dar Munro m-a făcut să-mi schimb părerea. În cele din urmă, măcar legat de opera sa.

Opera lui Munro este naturală, este crudă și umană. Da, spun umană pentru că ea, în micuțele ei povestioare pline de sentimente și contra-sentimente, reușește să surprindă vieți, povește de viață și oameni. Personajele creionate trăiesc în paginile cărților, strigă după trecut, încearcă prezentul cu tot sufletul și duc grija viitorului, uitând să trăiască în ceea ce este acum: amintirea iubirilor adolescentine, trecutul negru al minciunilor îndepărtate care ies la iveală- (in)voluntar, întâmplări pline de patos și râsete, atitudini răutăcioase și pline de ură, personaje misterioase. Femei îndrăgostite, mințite, bolnave, pline de griji și fără pasiuni, sătule de traiul cotidian și monoton.

Cartea „Prea multă fericire” este o carte ce trebuie citită de oricine își dorește să se piardă, pentru câteva zile, în niște lumi naturale, ca ale noastre dar, totuși, diferite. Merită cu vârf și îndesat. O colecție de zece povestiri care îți vor rămâne în minte după ce le vei fi citit:

• „Dimensiuni”;
• „Ficțiune”;
• „Pe culmea Wenlock”;
• „Râpe-adânci”;
• „Radicali liberi”;
• „Chipul”;
• „Unele femei”;
• „Joacă de copii”;
• „Lemn”;
• „Prea multă fericire”.

În ceea ce privește exegeții, cartea prezintă următoarele critici:

„Această colecție de proză scurtă reafirmă intuiția pătrunzătoare a lui Alice Munro... Una dintre cele mai oneste și mai exigente proze ale timpului nostru.”- The Times

„Alice Munro scrie cu o limpezime uimitoare și cu o minunată înțelegere a lucrurilor.”- Telegraph

„Un stil deopotrivă calm și subtil, fluid, dar bine conturat, puternic, dar plin de compasiune, iată ceea ce dă profunzime privirii ei asupra condiției umane.”- The Scotsman

Cartea poate fi comandată de pe Litera, de AICI, sau de pe Libris, de AICI.

Editura Litera

Traducere din limba engleză de Ioana Opaiț

384 pagini