sâmbătă, 6 decembrie 2014

Adulter, de Paulo Coelho - Recenzie


Mulțumesc celor de la Bookia pentru posibilitatea de a citi această carte. 

Nu ați simtit vreodată că voi, de fapt, nu trătiți? Că pur și simplu se întâmplă, nu într-un mod absurd, să te trezești dimineața lângă familia ta, soțul tău, soția ta, apoi să-ți bei liniștit(ă) cafeaua, să mergi la serviciu, să speli vasele, să uzi florile, să plimbi cățelul?! Să trăiești într-un cotidian nesfârșit, ca într-un cerc infinit ce-și reia, de fiecare dată, ciclul?

Pentru că asta este ceea ce simte Linda, „râvnită de toți bărbații și invidiată de toate fetele”, o ziaristă locală de 31 de ani pentru ca „iubirea” nu mai este ce a fost, o femeie „sfâșiată între teroarea că totul se va schimba și teroarea că totul va continua la fel pentru restul zilelor” ei. O femeie ce caută altceva, caută să evadeze din ce viața ei, iar scânteia se produce atunci când îl reîntâlnește pe Jacob, un fost coleg de care fusese îndrăgostită în adolescență, moment în care în ea se reaprinde o pasiune de mult uitată.

Din acel moment, Linda începe să trăiască o poveste de iubire imposibilă, încorsetată de societate și de valorile religioase, găsindu-și fericirea în păcat, ca o unire a contradicțiilor umane; viața ei nu mai pare „un film care repetă la infinit aceeași scenă”. Revelator pentru atitudinea Lindei față de familie și iubirea familială, este momentul în care, după o noapte petrecută alături de Jacob, la un hotel, aceasta vine acasă și spune: 

„Dar uite-i acolo, zâmbind la întoarcerea mamei și a soției drăgăstoase. Îi îmbrățișez. Sunt asudată, îmi simt trupul și mintea murdare, dar chiar și așa îi strâng la piept cu putere. 
În ciuda a tot ce simt. Sau, mai bine, în ciuda a tot ce nu simt.”

În viață, suntem nevoiți să facem sacrificii, să mințim pentru a ne simți compleți, pentru a nu ne simți inferiori sau, pur și simplu, pentru a demonstra că noi am realizat- teoretic- ceva, iar alții nu au reușit să facă acest lucru. „Nu ne alegem viața: ea este cea care ne alege. N-are rost să ne întrebăm de ce avem parte de bucurii sau tristeți. Acceptăm și mergem mai departe. Nu ne alegem viețile, dar hotărâm ce să facem cu bucuriile și tristețile pe care le primim.” Linda se plasticiază după aceste rânduri, își caută fericirea în păcat, în dorințe ascunse și greșite, este pregătită chiar să facă compromisuri. Ba chiar, cartea urmărește tiparul unui adevărat roman: expozițiune- ce ne prezintă personajele, cadrul, intrigă- factorul care determină desfășurarea acțiunii, adică dorința Lindei de ceva nou, de a evada din corsetul cotidianului, desfășurarea acțiunii- ce prezintă, întocmai, această încercare ce chinuie sufletul Lindei, făcând-o să-și exploreze abisurile sufletului, punctul culminant- punctul de maximă încordare și apropiere de personaj și deznodământul, ce trasează destinele personajelor. Trebuie să recunosc, cred că am citit finalul cărții de vreo cinci-zece ori, atât de mult și-a pus amprenta asupra mea.

Am să vă prezint niște fragmente și citate revelatorii pentru acțiunea romanului:

„- Am întâlnit-o pe prietena aceea a noastră care a luat prânzul cu soțul meu. Mi-a fost milă de ea. Trăiește prefăcându-se puternică, dar de fapt e fragilă. Se preface sigură pe ea. Dar probabil se întreagă ce gândesc ceilalți oameni despre ea și munca ei. Trebuie să fie o persoană extrem de singuratică. Cum știi, draga mea, noi, femeile, avem un al șaselea simț foarte ascuțit cu care detectăm cine vrea să ne amenințe relația. Nu-i așa?”

„Nu vreau să-l mai văd pe bărbatul ăsta în viața mea. A fost trimis de demon ca să zdruncine ceva ce era deja fragil. Cum de-am putut să mă îndrăgostesc atât de repede de un bărbat pe care nici măcar nu-l cunosc? Și cine a spus că sunt îndrăgostită? Am probleme încă din primăvară, atâta tot. Dacă până atunci lucrurile funcționau bine, nu văd nici un motiv ca ele să reînceapă să funcționeze la fel.”

„După păcat, frica de a nu fi prinsă [...].”

Cartea poate fi comandată de AICI, iar pentru a fi la curent cu ofertele Bookia, vă recomand să vă abonați la Newsletter din partea principală a site-ului.

Editura Humanitas
256 pagini
Traducere din portugheză de Micaela Ghițescu

12 comentarii:

  1. Imi place mult cartea si imi place recenzia ta, exprima exact ce vrea sa spuna Linda prin tot ce traieste. Cu toate astea, cred ca Paulo Coelho a reusit sa iasa din zona sa tipica cand s-a hotarat sa o scrie. Dar asta nu inseamna ca a dat gres. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună seara și mulțumec că ai trecut pe aici. Într-adevăr, cred că e prima carte de-a lui Coelho, de genul, pe care o citesc. Asta, probabil, pentru că nu prea m-am aventurat în stilul lui. Dar, m-a convins: trebuie citit! Mulțumesc, seară faină!

      Ștergere
  2. Minunata cartea, am cumparat-o si eu imediat cum a aparut si chiar voiam sa citesc o recenzie buna. Bravo, Andrei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, mă bucur că ai cumpărat-o și că ai să o citești, pentru că merită. Succes, zi faină!

      Ștergere
  3. E ceva nou pentru Coelho, daca ar fi sa comparam cu Aleph sau Adulter. :) Totusi, e buna cartea

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu am citit „Aleph”! Într-adevăr, e ceva nou, aș spune, pentru Coelho. Succes!

      Ștergere
  4. Totuşi, deşi toată lumea zice că e ceva nou pentru Coelho, mie mi se pare că e scrisă în acelaşi stil. E adevărat că structura cărţii diferă şi am impresia că trece într-un fel de la utilizarea misticii la utilizarea psihologiei, dar stilul literar, felul în care scrie îmi pare a fi identic.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În același stil, hmm. Are o structură diferită și, după cum ai zis și tu, Coelho utilizeză aici psihologia, firea umană dominată de plăcerea trupească, lăsând puțin la o parte misterul și magia cu care era obișnuit. Mi-a plăcut, oricum!

      Ștergere
  5. minunata recenzie il ador pe Paulo Coelho as vrea sa o citesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă îți place Coelho, cu siguranță ai să adori și „Adulter”. Merită cartea. Păi, ce mai aștepți? Fă rost de ea și treci la citit.

      Ștergere
  6. Citit,citit,citit! Totusi preferatele mele , la Coelho,raman Alchimistul si 11 minute.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. „Alchimistul”, de asemenea, una dintre preferatele mele ever, de la el. Și „Veronika se hotărăște să moară” este, iarăși, o carte superbă!

      Ștergere