Rating: 3 din 5 steluțe
Număr de pagini: 400
Anul apariției: 2022
Traducere: Dana-Ligia Ilin
Louise Candlish s-a născut în Northumberland și a crescut în orașul Northampton din Midlands. A studiat Engleza la University College of London. Este autoarea a șaisprezece romane multipremiate, printre care se numără și thrillerul Our House, ce va fi ecranizat în curând de postul ITV. Celălalt pasager (Editura Corint, colecția LedaBazaar, traducere de către Dana-Ligia Ilin, 2022) va fi, de asemenea, adaptat pentru film. Louise locuiește în Herne Hill, South London, împreună cu soțul ei, fiica lor adolescentă și un labrador roșcat pe nume Bertie. Pe lângă cărți, lucrurile care îi plac cel mai mult sunt: cafeaua, televizorul, caramelul sărat, tenisul, lasagna, heavy metalul vechi, serialul radiofonic BBC The Archers (dar nu și monologurile despre carantină), vinul alb, Reese’s Peanut Butter Cups (sau, dacă nu, un Starbar). Cartea ei preferată este Doamna Bovary. O poți găsi la LouiseCandlish.com sau pe Twitter la @Louise_Candlish.
„La fel ca toate poveștile de groază ale navetiștilor, a mea începe în lumina zgârcită a zorilor - sau, cel puțin, începe în mod oficial.”
Totul se petrece extrem de repede. Astăzi duci o viață de vis, făcând naveta cu vaporașul spre serviciu, alături de carismaticul tău vecin Kit, care stă pe scaunul de-alături. A doua zi, Kit nu mai apare pe vas, iar soția lui, Melia, îi anunță dispariția. Când să te dai jos la destinație, te așteaptă poliția. Alt pasager te-a văzut certându-te cu Kit pe vas, în drum spre casă, cu o seară înainte, iar autoritățile spun că aveai motive să-i dorești moartea. Tu te împotrivești. Erai prieten cu Kit – întrebați-o și pe Melia, care te va susține cu siguranță. Și cine este, mai exact, celălalt pasager care te arată cu degetul? Și ce știu ceilalți despre viața ta? Nu, indiferent ce pericol te-a urmărit aseară în drum spre casă, tu ești nevinovat, complet nevinovat. Nu-i așa?
„Evident, intrase în această legătură amoroasă cu tehnici bine șlefuite. Pe peretele din spate, i-am surprins micul zâmbet într-una dintre oglinzi. Erau ca niște camere de supraveghere în încăpere, surprinzând unghiuri ascunse, dezvăluind emoții păzite. Făcând din noi doi străini.”
Am vrut tare mult să citesc acest thriller, deoarece, trebuie să recunosc, mi-a plăcut mult de tot coperta. Totuși, trebuie să recunosc că am avut așteptări mult prea mari, iar asta se datorează implicit faptului că, în ultima vreme, nu prea am mai citit cărți din genul thriller care chiar să-mi placă. Cel mai probabil, după cum mi-a recomandat cineva, ar fi cazul să mai schimb registrul și să-ncerc și autori „ceva mai clasici”, și sunt sigur că am s-o iau pe acest drum, cel puțin pentru o perioadă de timp. Simt, așadar, că parcă le-aș fi citit pe toate: de la prietenii false, cupluri deficitare, crime organizate, thrillere politice, chestii bizare și deloc convingătoare, spații izolate și acțiune care se petrece pe timpul iernii, na, în fine, nimic nou. În romanul lui Louise Candlish, Celălalt pasager, am regăsit tema principală ca fiind redundantă, iar ideea în sine nu mi s-a părut tocmai spectaculoasă. Dincolo de a fi fost o lectură antrenantă cât de cât, rapidă și oarecum plăcută, nu m-a încântat cu nimic.
„(...) Ce se întâmpla? Una era să trăiești o minciună, să făurești o intrigă secretă, dar asta devenea intriga principală, adevărul. Pentru prima dată, ne scoseserăm legătura în lume.”
Spun asta pentru că, după cum am zis, eu sunt mare fan al genului thriller - astfel, cred că această carte este foarte potrivită pentru cei care nu prea au avut tangențe cu el. Nu-i pentru mine, și recunosc asta, care am citit la viața mea thrillere extraordinar de bune. Dat fiind acest lucru, am și un etalon, un grad de comparație, și mi se pare nedrept să nu compar diferitele thrillere între ele - cum să dau cinci steluțe sau chiar patru unui thriller care nu prea mi-a plăcut, când eu am dat patru sau cinci steluțe acelor thrillere care chiar au venit cu ceva nou și m-au purtat prin toate stările?! Deci, trei steluțe sunt îndeajuns de multe pentru romanul lui Candlish, dar asta nu-l face să fie mai puțin prețios decât, de fapt, este. În sine, romanul chiar are o intrigă foarte complexă, o desfășurare a acțiunii rapidă și tensionată, personaje destul de complexe, care ascund multe (deși chiar recunosc că am avut „o problemă” cu personajul principal, întrucât pentru primele patruzeci-cincizeci de pagini din carte am avut impresia că este femeie, deși e bărbat, dar nu mă întrebați de ce). Așadar, intrigă bună, dezvoltare sănătoasă, dar deficitar în ceea ce privește anumite chestii.
„Suspansul e bun într-un roman sau într-un film - doar câteva ore și apoi te poți destinde -, însă în viața reală e coroziv, se acumulează; jur că îți mănâncă ani din viață!”
Înainte de toate, romanul este foarte ușor de citit. E un thriller tipic, aș spune, care merge rapid, nu te solicită și nici nu face apel la stările tale. E, să zic așa, oarecum liniar, plat, când vine vorba „de a transmite ceva”. Are, ce-i drept, niște fragmente destul de profunde, care, drept cititor, îți ridică întrebări, dar nu reușește să te imerseze în lumea romanului. Nu te face omniprezent, ci doar citești ca și cum ai vedea, de fapt, un film derulându-se în fața ochilor. Chiar sunt curios cum va fi, de fapt, filmul, deoarece am impresia că mi se va părea mult mai bun. Nu știu de ce, poate pur și simplu va fi direct la țintă, fără pasaje pe care le-am considerat inutile sau degeaba, fără prea multă „lălăială” care să umple paginile. OK, înțeleg, este necesar să descrii locuri, cadre, să aduci în lumină anumite stări interioare, trăiri și amintiri, dar parcă unele au fost degeaba, fără vreo influență directă asupra personajului și acțiunii. Din acest punct de vedere, am rămas distant față de personaje și nu am investit emoții și trăiri în niciunul dintre ele.
„În vreme ce atenția ei revine la ecran, prin mine trece un fior rece, exact așa cum citești în povestirile despre paranormal. Ceva mai profund decât trupesc; o recunoaștere în sufletul meu a răutății căreia i-am îngăduit să se instaleze.Uimitor, cu adevărat, că a fost nevoie de atâta timp ca să se întâmple.”
Celălalt pasager este un thriller OK, nu mă înțelegeți greșit. E OK din prisma faptului că merge rapid, foarte rapid. Cred că l-am citit în două reprize, deci m-a ținut acolo, captiv, nu din interesul de a vedea ce urmează să se mai întâmple, ci pentru că eram curios chiar cine este acest „celălalt pasager” despre care se tot vorbește. Recunosc, de asemenea, că sfârșitul m-a lăsat rece, nu știu, parcă aș fi vrut ca lucrurile să o ia în altă direcție, să aibă loc mai multe întorsături de situație, mai multe scene tensionate, mai multe lucruri neașteptate. Într-o oarecare măsură, a fost intuitiv, sincer, pentru că reia o direcție de abordare folosită foarte des în romanele thriller care au acest punct de plecare. Nu ridică probleme existențiale, nu-ți dă de gândit - cum, de fapt, nici nu prea își propune acest gen literar, deci este oarecum impropriu să aduc drept argument lipsa acestei variabile. Oricum, este vorba strict de experiența mea - prin definiție subiectivă -, și știu persoane care chiar au apreciat și cărora le-a plăcut această carte.
„- Sper cu adevărat că n-ai dreptate cu toate astea, Clare.”
Nu știu ce aș mai putea spune, deci mă voi opri aici. Făcând un scurt rezumat, romanul lui Candlish este bun, mai ales dacă ești în căutarea unei lecturi care să te țină prins și care să nu te solicite. În orice caz, am citit thrillere mult mai bune, care m-au purtat prin toate stările posibile și imposibile, însă îmi dau seama că îmi este din ce în ce mai greu să mai găsesc un titlu care să facă experiența să se repete. Sunt încă în căutarea, dar, după cum am zis, cred că ar fi cazul să iau o pauză de la thrillere și să mai citesc și altceva (oricum, evident, citesc și altceva, dar mai mereu tind optez pentru un thriller atunci când îmi aleg următoarea lectură dintre cărțile din bibliotecă). Fără s-o mai lungesc, Celălalt pasager este thriller-ul potrivit pentru persoanele care nu au abordat acest gen prea des și care vor să se inițieze în lumea creată de astfel de autori.
Suna chiar interesant, sincer. Pare un thriler din acelea usoare :)
RăspundețiȘtergereDa, e un thriller care merge rapid. Cum sunt majoritatea, de altfel! Mulțumesc pentru vizită și comentariu, Corina!
ȘtergereMie nu mi-a placut deloc cartea...
RăspundețiȘtergereE firesc, nu tuturor ne plac aceleași cărți, nu? :)
ȘtergereAi citit cumva si Franturi din ea? Sunt curioasa cum e!
RăspundețiȘtergereNu, dar chiar o am! :)) O voi citi când de curând și revin cu părere!
ȘtergereMultumesc pentru impresiii, Andrei! Trec cartea pe lista de viitoare lecturi.
RăspundețiȘtergerePlăcerea mea. Aștept păreeeeri!
Ștergere