sâmbătă, 4 iunie 2022

Ultimul mesaj, de Laura Dave - Recenzie

Editura: Litera
Colecția: Buzz Books
Rating: 4 din 5 steluțe
Număr de pagini: 336
Anul apariției: 2021
Traducere: Mihaela Serea

Laura Dave s-a născut pe 18 iulie 1977, la New York, și a crescut în Scarsdale, statul New York. A absolvit Universitatea din Pennsylvania în 1999, unde și-a obținut licența în limba și literatura engleză. Are un masterat în scriere creativă la Universitatea din VIrginia. După încheierea studiilor, a lucrat ca jurnalist liber-profesionist pentru agenția de presă ESPN. Laura Dave este autoarea romanelor Londra este cel mai frumos oraș din America (London Is The Best City in America, 2006), The Divorce Party (2008), The First Husband (2011), Eight Hundred Grapes (2015), Hello, Sunshine (2017), Ultimul mesaj (The Last Things He Told Me, 2021). A publicat, de asemenea, proză și eseuri în The New York Times, The New York Observer, Reedbook și The Huffington Post. Este căsătorită cu scenaristul Josh Singer, împreună cu care locuiește în Los Angeles. 
„Owen n-a fugit din cauza vinovăției. N-ar fi plecat să se salveze. N-ar fi plecat ca să scape de pușcărie sau ca să nu fie nevoit să se uite-n ochii mei și să recunoască ce a făcut. N-ar fi părăsit-o pe Bailey. N-ar fi părăsit-o pe Bailey decât dacă ar fi fost absolut necesar. Cum pot să fiu atât de sigură de asta? Cum pot să am atâta încredere în mine, încât să fiu sigură de ceva, când sunt, în mod evident, cantonată în ceea ce vreau eu să văd?”
Înainte de a dispărea, Owen Michaels îi trimite soției un bilet în care scrie doar atât: „Protejeaz-o”. În ciuda confuziei și a temerilor ei, Hannah Hall știe exact la cine se referă biletul – la fiica de șaisprezece ani a lui Owen, Bailey, care și-a pierdut de mică mama într-un accident tragic. Bailey, adolescenta care nu vrea să aibă nimic de-a face cu soția tatălui său. În vreme ce apelurile tot mai disperate către Owen rămân fără răspuns, iar șeful soțului ei este arestat de FBI, Hannah află că Owen nu este cine credea ea. Și că Bailey ar putea deține cheia către adevărata identitate a acestuia și către adevăratul motiv al dispariției lui. Pe măsură ce pun cap la cap elemente legate de trecutul lui Owen, Hannah și Bailey își dau seama că au început să construiască un nou viitor, pe care nici una dintre ele nu l-ar fi putut anticipa. Prin ritmul său alert, amețitoarele răsturnări de situație și evocările tulburătoare ale unor drame de familie, Ultimul mesaj este un captivant roman de investigație, șocând totodată prin întorsătura emoționantă de la final.
„Totul se rezumă la Bailey.
Restul e doar o poveste. Restul e doar o poveste.”
Finally, sincer, un thriller care m-a prins de la prima pagină și pe care cu greu, dar cu foarte mare greu, am reușit să-l las din mâna. Asta pentru că sunt foarte prins cu facultatea și, din păcate, nu prea mai am timp să citesc așa cum mi-aș fi dorit. În orice caz, Ultimul mesaj a picat exact la fix, fiindcă nu e un roman deloc greu, solicitant sau altceva de acest gen. Este exact genul de thriller pe care îl caut și care, din fericire, s-a dovedit a fi mult peste așteptările mele. Nu știam de cartea aceasta, dar aparent a luat și Premiul Goodreads pentru cel mai bun roman din categoria Mistery & Thriller. Ei, nu știu dacă o fi cel mai bun, dar e clar faptul că e chiar bun. Și spun asta pentru că m-a surprins și a dat cu mine de pământ pe parcurs, fiindcă intriga nu doar că este una destul de sănătoasă și chiar interesantă, dar personajele, în speță relația mamă vitregă - fiică vitregă este de-a dreptul delicioasă. Unindu-și forțele, cele două personaje, Hannah și Bailey, își dedică zilele găsirii soțului, respectiv tatălui, pe nume Owen. Dar ce urmează, sincer, este o adevărată desfășurare de forțe dintre cele mai neașteptate. Și de-a dreptul memorabile!
„- Soțul tău e amestecat într-o fraudă de jumătate de miliard de dolari, așa că nu sunt sigură că te cred, zice ea. Iar dacă spui adevărul, atunci chiar ești cea mai mare proastă din lume, să nu vezi cine e soțul tău, de fapt.”
Totul începe în momentul în care Owen îi lasă un mesaj lui Hannah pe care scrie doar „Protejeaz-o”!, ceea ce face referire la Bailey. De fapt, pe parcursul cărții, Owen mai spune la un moment dat „Aș face orice pentru fiica mea!”. Well, dude, ai face orice, dar aparent o lași să i se întâmple orice? Adică nu stai lângă ea ca s-o aperi de ceea ce s-ar putea întâmpla? De-aici, îți pui o întrebare: oare să fie de fapt Owen cel care ar putea atrage tot pericolul asupra fiicei sale? Și de ce a plecat Owen într-un punct cheie în care firma la care lucrează ajunge pe prima pagină a ziarelor din cauza anumitor întâmplări destul de bizare? Pentru că, într-adevăr, Owen dispare și nu lasă în urmă mare lucru, decât un mister tenebros care, pe măsură ce este cercetat de către Hannah și Bailey, se adâncește din ce în ce mai tare. Până când ajung să iasă la iveală niște secrete de-a dreptul izbitoare privitoare la cine este, de fapt, acest Owen. Și ce a însemnat viața lui până atunci. Sincer, intriga are un punct de plecare extrem de sănătos și ar fi fost tare păcat ca Laura Dave s-o gafeze pe parcurs - dar m-am bucurat că n-a fost așa, deoarece Dave chiar a știut cum să facă uz de punctul de plecare, țesând în jurul acestuia o acțiune complexă, neașteptată, tensionată, într-o atmosferă care te face să bănuiești pe oricine, să-ți pui întrebări. Să nu mai crezi nimic.
„Asta e teribil la o tragedie: nu te gândești tot timpul la ea. Uiți, apoi îți amintești iar. Și îți reapare în gând cu claritate: asta ți se cere acum, pur și simplu, să mergi înainte.”
Scriitura mi s-a părut impecabilă, trebuie să recunosc. Mi-a plăcut că în Ultimul mesaj nu găsești doar acțiune și atât, ci și pasaje profunde, memorabile, care-ți dau de gândit. Care te mișcă, să zic așa! Rar mi s-a întâmplat în cărți mistery & thriller să găsesc și pasaje profunde. Ce-i drept, acest gen este ghidat de un anumit stil romanist, iar deseori profunzimea și subtilitățile nu-și au neapărat locul. Este vorba despre acțiune, întorsături de situație, chestii bizare, întunecate. Ăsta-i interesul. Dar chiar îmi place să găsesc și autori care inserează, poate câtuși de puțin, pasaje profunde. Nu știu, asta mă apropie mult mai mult de personaje. De ce simt ele. De cum se simt ele. Iar personajele lui Dave sunt de-a dreptul geniale, fie ele și oarecum enervante la început. Am fost convins și impresionat de curajul lor. De statornicie. De faptul că nu le-a fost frică (deși, poate, ar fi trebuit să fie), de faptul că au avut momente de slăbiciune și momente de satisfacție. Nu știu, asta le-a făcut mult mai reale. Mult mai convingătoare. Și, pentru mine, chiar contează ca personajele să mă convingă și să mă facă să simt că povestea chiar ar putea fi una reală.
„- Aș fi crezut că ai învățat din povestea asta că nimeni nu știe cu cine se căsătorește.”
Acțiunea este foarte rapidă. Chiar mă gândeam, de fapt, că mi-ar plăcea să fie făcut un film după această carte (și după multe alte cărți pe care le-am citit). Totul este ca într-un serial, se-ntâmplă foarte multe lucruri, apar personaje, situații, se caută indicii, se găsesc răspunsuri care, de fapt, ridică și mai multe întrebări. Iar totul se-nvârte în jurul lui Owen, acest tip bizar care, așa cum am spus, ascunde foarte, foarte multe. Este un mister care gravitează în jurul lui și a acțiunilor sale. Este ceva bizar ce tu, drept cititor, nu ai cum să descoperi decât pe la sfârșitul cărții. Cu toate acestea, când afli, te-ntrebi dacă într-adevăr a greșit. Îți pui întrebări privitoare la propria-ți persoană. Propriile alegeri. Oare cât de bine cunoști persoana care este lângă tine? Cu care îți împarți secretele, viața, intimitatea. Pentru că ajunge o secundă, un minut, să distrugă tot ce-a fost clădit, poate, în ani întregi. Și lucrurile acestea chiar se-ntâmplă, de fapt, în viața de zi cu zi.
„- Vreau doar să merg acasă, spune Bailey.”
Poate ce nu mi-a plăcut, să spun așa, a fost sfârșitul: mult prea intempestiv, parcă au fost lăsate în aer lucruri. Dar, sincer, m-am bucurat pentru că a oferit o oarecare concluzie asupra lucrurilor. Și universul cărții s-a închis între pagini. Parcă mi-aș fi imaginat, totuși, altceva. Sau poate a fost din simpla mea dorință de a citit și mai mult din această carte. Chiar mi-a plăcut, zău, și sunt destul de selectiv când vine vorba de cărți thriller - am citit prea multe, iar multe dintre ele, pe principiul non nova sed nove, nu mi-au adus nimic nou. Dar romanul Ultimul mesaj, scris de Laura Dave, chiar a fost desăvârșit. Bun. Memorabil. Tensionat. Incisiv. Ușor întunecat, cu un mister care a fost foarte bine construit. Cu o atmosferă tensionată, dozată, fără să ofere prea mult sau prea puțin. Cu o scriitură echilibrată, personaje complexe, dinamică potrivită, tensiune și mister, Dave chiar a scris un thriller care m-a surprins plăcut!

2 comentarii: