Imagini ascunse, de Jason Rekulak - Recenzie

Editura: Nemira

Colecția: Armada

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 400

Anul apariției: 2022

Traducere: Roxana Brînceanu

Jason Rekulak a fost director editorial al Quirk Books până în 2018, când a decis să se dedice unor proiecte individuale. The Impossible Fortress, romanul său de debut, a fost tradus în 12 limbi, fiind nominalizat pentru Edgar Award și desemnat „Cea mai bună carte a lunii” de site-ul Amazon. Drepturile de ecranizare pentru The Impossible Fortress au fost achiziționate de Netflix, cu Jason Bateman și John Frances Daley ca producători, iar Jason Rekulak lucrează, în prezent, la adaptarea scenariului. În The New York Times a apărut o prezentare pe larg a autorului, care a fost intervievat și de NPR, The Washington Post, USA Today, The Wall Street Journal etc. Scriitorul locuiește în Philadelphia.

„E prima noapte în care am senzația că e posibil ca cineva să mă privească.”

Mallory Quinn, abia ieșită dintr-un centru de dezintoxicare, se angajează ca babysitter pentru a avea grijă de Teddy, puștiul de cinci anișori al cuplului Ted și Caroline Maxwell. Tânăra descoperă că-i place nespus de mult noua ei slujbă, care-i oferă stabilitatea de care are atâta nevoie. În plus, ajunge să țină cu adevărat la băiețelul dulce și timid, care nu pleacă nicăieri fără creionul și caietul lui de schițe. Desenele lui sunt, la început, la fel ca ale oricărui alt puști: copăcei, iepurași și balonașe. Dar, într-o bună zi, copilul mâzgălește ceva cu totul neașteptat: un bărbat care târăște în pădure cadavrul unei femei. Încet, încet, imaginile pe care le așterne pe hârtie devin tot mai sinistre, iar personajele sale – din ce în ce mai pline de viață. Mallory ajunge să se întrebe dacă nu cumva sunt reprezentările unei crime sau dovada influenței unei forțe malefice supranaturale. Și, deși știe că totul s-ar putea să pară o nebunie, e hotărâtă să descifreze misterul imaginilor ascunse și să îl salveze pe Teddy.

„(...) Dar când mă uit la desen și o văd pe Anya cu ochii strâns închiși și două mâini în jurul gâtului... ei bine, mă gândesc că orice părinte ar fi de acord că e cam dubios.”

Well, my friend, cam la asta mă refer când zic „un thriller bun”. De fapt, n-a fost un thriller bun, ci un thriller foarte, foarte bun, care în sfârșit a reușit să aducă ceva nou în toată îmbulzeala asta de titluri și cărți care se vor a fi thriller, dar ajung să fie niște basics. Merci, Rekulak, că ai adus ceva nou și ai reușit să te distanțezi de toate ideile astea preconcepute și intrigile astea arhirăsuflate la care apelează din ce în ce mai mulți autori. Mi-a plăcut Imagini ascunse enorm de mult, și am citit cartea cred că în 2 zile, și-aș fi citit-o într-o singură zi dacă nu aș fi avut altceva neapărat de dus la bun sfârșit în acea zi. De la intrigă, până la direcția în care au luat-o lucrurile, de la tensiune până la partea autentică a cărții (concretizată nu doar în idee, ci și în desenele grafice care au însoțit lectura), romanul lui Rekulak a fost o adevărată aventură, care nu doar că mi-a satisfăcut toate așteptările, dar le-a și întrecut. În sfârșit, chiar m-am bucurat că am avut de-a face cu un thriller diferit, un thriller care a reușit să îmi ofere, într-o mare măsură, ceva nou. Dozând foarte bine misterul, investind și o doză de supranatural în toată ideea, Rekulak a găsit rețeta succesului, iar cartea sa chiar își merită toate laudele.

„- Dacă nu vreți să-mi ziceți, bine. Dar vă sugerez amândurora să fiți atenți. Dacă începeți să vă băgați nasul în secrete de familie, cineva s-ar putea să vă muște.”

O avem pe Mallory Quinn, o tipă cu un trecut nu prea roz, care a trecut prin mai multe și care vrea să își schimbe, în sfârșit, viața. Se angajează ca babysitter și, deși crede că a gafat-o de la bun început, totuși reușește să intre în grațiile părinților, îndeosebi pentru că Teddy, băiatul cuplului, pare să o placă. La început, totul bine și frumos, însă încetu cu încetul suntem introduși într-o chestie destul de bizară, fiindcă acest Teddy începe să manifeste un comportament bizar - are un „prieten imaginar” pe nume Anya, așa cum părinții săi susțin, ceea ce nu e tocmai neobișnuit la un copil singuratic, izolat și fără prieteni. Dar Mallory se îngrijorează, în special când desenele lui Teddy par a indica un anumit scenariu firesc din punct de vedere logic, nefiresc din punct de vedere... moral?! Și, mai mult decât atât, de ce nu i-a zis nimeni lui Mallory că fix în cabana în care stă cazată la familia Maxwell s-a întâmplat o crimă? Pe măsură ce tot mai multe lucruri ciudate încep să se întâmple, Mallory începe să-și pună la îndoială ceea ce, cândva, credea despre lume. Începe să-și pună la îndoială propria sănătate mintală. Dar nimic mai nefiresc decât modul în care Teddy se comportă, ca și cum o „chestie” supranaturală ar pune stăpânire pe el, folosindu-i mâinile pentru „a-și desena” propria poveste.... O poveste de-a dreptul înfiorătoare!

„- (...) Cred că explicația cea mai probabilă este că tu ai avut dreptate tot timpul. Anya desenează asta. Și vrea ca eu să știu că spui adevărul.”

Însă această „chestie” supranaturală este răuvoitoare? Sau vrea să transmită un mesaj? Vrea să spună că, acolo, s-a întâmplat ceva? Multe, multe întrebări ciudate, dar ce a fost cel mai ciudat la acest roman s-a concretizat în sfârșit. Pe bune, Rekulak, pe bune? Nu m-am așteptat nicio clipă, chiar dacă mi-am dat seama pe parcurs de anumite aspecte. Pot să spun că pe asta n-am cobit-o, și mă bucur că, evident, am avut parte de un thriller care nu s-a axat doar pe sfârșit pentru „a șoca”, ci a avut o groază de întorsături de situație pe tot parcursul lecturii. Imagini ascunse m-a prins de la început și m-a ținut captiv pe tot parcursul lecturii. Dincolo de asta, lectura este una ușoară, iar imaginile grafice (care ocupă o pagină) te ajută să poți urmări mult mai bine toată treaba. Îmi imaginam că aș fi citit această carte fără să fi avut și „desenele lui Teddy” la îndemână, și mi-am dat seama că probabil ar fi știrbit mult din plăcerea lecturii, din toată tensiunea resimțită. Așa, m-am simțit mult mai apropiat de tot ce se întâmplă și am putut corela textul scris cu desenele făcute, ceea ce mi-a plăcut extraordinar de mult. Chiar spun o poveste aceste desene, o poveste a cărei sfârșit n-ai cum să-l anticipezi. Și asta ador, ador, ador!

„Încerc să-mi păstrez calmul până intru în cabană și încui ușa. Apoi mă prăbușesc pe pat și îmi îngrop fața în pernă. În ultimele treizeci de minute am avut parte de atâtea surprize-bombă, că nici nu pot să mă gândesc la toate. E copleșitor. Piesele din puzzle par acum mai împrăștiate ca oricând.

Dar un lucru e sigur.”

Mi-a plăcut absolut totul la acest roman, și mă bucur tare mult că l-am citit. Citindu-l, am rămas cu speranța că, într-adevăr, mai există și autori de thriller care aleg „să fie altfel”, să mizeze pe alte intrigi, să caute un drum mai puțin bătătorit și mers. Iar romanul de față a fost dovada incontestabilă că există șanse, că există posibilitate, și nu trebuie întotdeauna „să mergi la sigur” - bineînțeles, vorbim și aici de faptul că există anumite lucruri pe care le-ai fi putut găsi și în alt roman, dar modul în care totul a fost conturat, modul în care totul a fost dozat, atent gândit, elaborat - asta face diferența majoră. Iar Jason Rekulak chiar a știut ce face. Repetându-mă, faptul că a introdus imagini grafice a făcut ca lectura să fie una și mai faină, și mai plină de suspans & mister. De asemenea, direcția în care au luat-o lucrurile n-aș fi putut-o anticipa, ceea ce m-a surprins, bineînțeles, și m-a satisfăcut la maximum. Vă recomand această carte cu cea mai mare încredere, sunt absolut sigur că o să vă placă și o să vă prindă de la început. Dacă sunteți fani ai genului thriller, sigur știți la ce mă refer când spun că m-am săturat să am impresia că citesc aceleași și aceleași cărți. Iar Imagini ascunse a fost o gură de aer proaspăt într-o perioadă în care mă simțeam sufocat de multe thrillere banale, care nu-mi aducea nimic nou!