Începuturi fără sfârșit, de Rebecca Yarros - Recenzie

Editura: Litera

Colecția: Blue Moon

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 512

Anul apariției: 2023

Traducere: Dana Purgaru

După un divorț brutal, Georgia Stanton trebuie să lase în urmă aproape totul – viața din New York, prietenii, mândria. Întoarsă la casa copilăriei din Colorado, îl cunoaște din întâmplare pe Noah Harrison, un celebru autor de romane de dragoste, extrem de chipeș, dar și extrem de arogant. Iar lucrurile se complică atunci când se dovedește că Noah este cel ales să termine ultimul roman pe care străbunica Georgiei, și ea o foarte cunoscută scriitoare, nu a mai apucat să îl încheie. Noah se află la apogeul carierei, dar nu poate refuza să contribuie la ceea ce ar putea fi cea mai bună carte a secolului – cea pe care idolul său, Scarlett Stanton, a lăsat-o neîncheiată. Să aducă un final care să se ridice la standardele legendarei autoare este dificil, însă și mai dificil pare să se înțeleagă cu superba, dar încăpățânata ei strănepoată. Pe măsură ce Noah și Georgia citesc manuscrisul, dar și scrisorile legate de acesta, încep să înțeleagă motivul pentru care Scarlett nu a terminat niciodată cartea – este bazată pe povestea de dragoste pe care ea a trăit-o în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, iar finalul nu este unul fericit. Georgia știe prea bine că dragostea aduce numai durere și lasă în urmă răni adânci; și deși atracția dintre ea și Noah este de netăgăduit, este hotărâtă să învețe din greșelile trecutului – chiar dacă asta înseamnă să distrugă cariera lui Noah și speranța unui nou început.

„Era conștientă că ceea ce avea să urmeze pentru ei putea foarte bine să le zdrobească acest sentiment nou, feroce, care îi umplea pieptul, dar în această clipă erau în siguranță, erau împreună și erau îndrăgostiți.”

Cu siguranță știți că nu mi-s mare fan romance, dar probabil la fel de bine știți și că, totuși, mai introduc printre lecturile mele și cărți din acest gen. De obicei, nu am așteptări, pentru că din start, de fapt, știu că nu mă voi fi dat în vânt după o astfel de lectură, și că, de cele mai multe ori, se va dovedi una destul de banală, dar ușoară - ceea ce-i bine, în unele cazuri -, destul de departe de ce-se-întâmplă-de-fapt-în-realitate, și partea asta e aceea care, de obicei, reușește să mă țină relativ departe de acest gen literar. Nu-mi plac cărțile prea siropoase, prea dramatice, care nu au o oarecare viabilitate și versomilitate, și-s scrise doar ca să te facă să visezi la unicorni și mult, mult roz, când lucrurile, în realitate, deseori sunt departe de a fi așa. Well, se pare că romanul lui Rebecca Yarros, Începuturi fără sfârșit, s-a dovedit a fi într-un alt registru, deși a avut și componenta aceasta romance. Dincolo de poveste, cred că cel mai mult am apreciat modul în care a fost scrisă, povestea complexă, partea istorică și, în sfârșit, tot misterul care a învălui, de fapt, întreaga carte: cap-coadă, am fost măcinat de întrebări și voiam, neapărat, să aflu cum stă treaba în cele din urmă.

„- O să-i ofer acel au-trăit-fericiți-până-la-adânci-bătrâneți pe care îl merită.

Mâna mi se încordă pe clanță.

- O, nu. Ăsta-i singurul lucru pe care nu îl poți face.”

Una peste alta, un roman chiar bun. Surprinzător de bun, pentru gusturile mele. Cred că e printre puținele cărți de această sorginte căreia i-am dat 5 steluțe, fără să stau pe gânduri. M-a prins, și deși și celelalte cărți romance deseori mă prind, aceasta a reușit să-mi ofere și altceva în afară de sentimentul ăla de relaxare și bucuria de a citi ceva ușor, ceva care nu face apel la emoțiile și trăirile mele, ceva care nu mă solicită intelectual. Mi-a plăcut să urmăresc în special firul epic anterior prezentului, care se axează pe povestea de dragoste dintre străbunica Georgiei, Scarlett, și un soldat care a luptat în cel de-al doilea război mondial (îmi voi asuma faptul că scriu cu litere mici denumirea, întrucât sunt de părere că niciun război nu merită majuscule în „denumirea” sa). Mi-a plăcut mult aerul clasic pe care l-a luat această poveste, faptul că am putut să pătrund într-o lume altfel inaccesibilă, într-o manieră atât de frumoasă, atât de relaxantă. Și mi-a plăcut, poate mai mult, misterul pe care Rebecca Yarros l-a consolidat încă de la bun început - cartea neterminată a străbunicii ei, care, din motive necunoscute, nu a mai fost dusă la bun sfârșit de către Scarlett. Oare care este motivul și, de fapt, ce anume ascunde - între paginile scrise până atunci - această frumoasă & inspirațională poveste de dragoste?

„După ce mă lăsă acasă, mi-am scos telefonul și l-am sunat pe Dan. În decurs de o oră, am înaintat o ofertă pentru prăvălia domnului Navrarro.

Pariam totul.”

În prezent, povestea se axează pe Georgia și Noah, un autor de romane de dragoste care dorește - în primul rând, fiind nevoit să primească aprobarea Georgiei - să termine povestea pe care Scarlett a început-o. Reticentă la început, Georgia acceptă în cele din urmă, însă nu știe că urmează a fi țesută o frumoasă poveste de dragoste (și război) între ea și Noah. Mi-a plăcut micile tachinări dintre cei doi - evidente, de altfel, și deloc neașteptate într-un roman de dragoste -, mi-a plăcut evoluția, dinamica progresivă a relației lor. Nu, chiar nu m-a plictisit și nu m-a făcut să-mi dau ochii peste cap, fiindcă mi s-a părut că Rebecca Yarros chiar a reușit să consolideze, într-o valență reală, toată această poveste. Nu am avut parte de citate dintr-alea siropoase de fără-el-nu-pot-respira sau este-tot-ce-mi-am-dorit-vreodată-dar-este-așa-greu-să-îl-am, ci am avut parte de dialoguri reale, de scene reale și emoții dintre cele mai justificate. Chiar mi-a plăcut asta și, tind să cred, cam asta îmi place în general la o carte romance, și nu chestiile alea siropoase de-mi cresc glicemia, à jeun, la 200 de miligrame. 

„- Sunt pe partea greșită a lumii.”

În sfârșit, nu pot să spun decât că a fost o lectură (improbabilă) reușită, o lectură căreia i-am dat 5 steluțe cu cel mai mare drag, și, poate dacă mai multe cărți de dragoste ar fi în aceeași direcție, poate aș citi mai des cărți din acest gen literar. Am avut parte de emoție reală, am avut parte și de mister, și de râsete, și de chestii mai profunde - pe scurt, am avut parte de tot spectrul necesar pentru a o considera o lectură nu bună, ci foarte bună. Așadar, dacă sunteți fani ai acestui gen, cu siguranță n-ar trebui să vă scape Începuturi fără sfârșit, de Rebecca Yarros, iar dacă nu sunteți fani ai acestui gen - poate din aceleași considerente ca și mine -, poate ar merita să-i dați o șansă, pentru că există o șansă relativ mare să vă placă și, de ce nu, să vă facă să reconsiderați puțin genurile. Mă consider un cititor versatil (dar fără SF, nu-mi place deloc SF-ul), așa că încerc să introduc cărți tot mai variate în lista mea de lecturi. Rar, ce-i drept, aleg și cărți de dragoste - dar dacă aș face-o mai des, aș vrea ca toate să fie ca romanul scris de Rebecca Yarros. Pentru că a fost o lectură, pe bune, de-a dreptul reușită și foarte faină!