Contracronometru, de Anthony McCarten - Recenzie

Editura: Litera

Colecția: Buzz Books

Rating: ⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 400

Anul apariției: 2023

Traducere: Dana-Ligia Ilin 

Anthony McCarten a fost nominalizat de patru ori la Premiile Academiei Americane de Film și a obținut de două ori Premiul BAFTA ca scenarist și producător. Trei dintre filmele sale - Teoria întregului (The Theory of Everything), Ziua decisivă (Darkest Hour) și Bohemian Rhapsody - au obținut Premiul Academiei Americane de Film pentru actorii din rolurile principale. A mai scris scenariul pentru serialul Cei doi papi (The Two Popes) și este scenarist și producător al filmului I Wanna Dance with Somebody, despre Whitney Houston. McCarten este, de asemenea, romancier, autor de nonficțiune și dramaturg. Cartea sa de nonficțiune Darkest Hour s-a aflat pe locul întâi în lista de bestsellere Sunday Times. Romanul său Death of a Superhero a câștigat în 2008 Austrian Youth Literature Prize și în același an a fost finalist la German Youth Literature Prize. În ceea ce privește dramaturgia, A Beautiful Noise, un musical biografic despre Neil Diamond, a avut premiera pe Broadway în 2022. Cea mai recentă piesă a sa, The Collaboration, despre prietenia fructuoasă dintre Andy Warhol și Jean Michel Basquiat, a avut premiera pe Broadway în 2023. În 2015, McCarten a devenit membru al New Zealand Society of Authors. Este născut în Noua Zeelandă și locuiește la Londra. 

„Ești gata să fii perfectă, Kaitlyn Day? se întreabă. 

Pentru că asta trebuie să fii acum (...).

Du-te sus, își zice. Verifică totul. Când vine ordinul «Start Zero» trebuie să fie gata să dispară cât ai clipi. Să se șteargă de pe fața pământului. Să dispară.”

Zece americani au fost selectați cu atenție pentru a testa în versiunea beta un sistem revoluționar de spionaj. Programul Fusion Initiative, realizat printr-un parteneriat între compania de tehnologie informatică WorldShare și guvernul Statelor Unite, poate urmări pe oricine de pe pământ. Timp de o lună, cei zece candidați la marele premiu de trei milioane de dolari vor face tot posibilul să scape necapturați. Dar pentru o concurentă, o bibliotecară modestă din Boston pe nume Kaitlyn Day, miza este mult mai mare decât banii, iar motivele ei pentru a intra în test sunt mai personale decât și-ar imagina oricine. Când numărătoarea inversă va ajunge la zero, va fi decis câștigătorul. Va fi acesta aparatul monstruos de supraveghere format din agențiile guvernamentale împreună cu titanul IT sau simplul cetățean american mânat în luptă de nevoia sa de dreptate și adevăr? Anthony McCarten, scenarist de patru ori nominalizat la Oscar, a scris un thriller năucitor și fascinant, un roman plin de acțiune și de răsturnări de situație, deosebit de relevant pentru vremurile noastre.

🕒DOUĂ ORE SĂ FUGI. O SINGURĂ ȘANSĂ SĂ SCAPI. 🕒

În ciuda celor trei steluțe date - care, oricum, chiar nu-s puține - romanul lui Anthony McCarten, Contracronometru, a fost chiar OK, mai mult decât OK, de fapt. Pentru mine, singura problemă a fost faptul că, într-o oarecare măsură, chiar cred că mă așteptam la altceva. Uite, spre exemplu: când au prins-o pe prima persoană din proiect, mă așteptam... Știți voi la ce! Nu e un spoiler faptul că acest lucru nu se-ntâmplă; ceea ce, din start, pentru mine a luat o întorsătură diferită, într-o direcție în care n-aș fi vrut s-o ia. Nu-s sadic, nu? Dar parcă aș fi vrut mai multă tensiune, și nu doar o carte foarte bine scrisă, foarte bine consolidată, inteligentă. Aș fi vrut și doza aceea de nebunie, de teroare, de suspans, fiindcă chiar ar fi avut potențialul acesta. Într-o altă măsură, eu am văzut această carte mai mult ca un fel de film, un film chill care, poate, te-ar prinde mai mult decât cititul în sine. S-a făcut simțită valența aceasta de regizor & scenarist, și, de ce nu, poate chiar ar ieși un film bun din această carte. Dar, la rangul de carte, cred că are câteva sincope care nu-l pun într-o lumină prea bună. Totuși, asta nu înseamnă că nu-i o carte bună, dar pentru mine mai izbitoare a fost ideea că, ei bine, n-are să se întâmple ceea ce mă așteptam să se-ntâmple.

„(...) plicticosul Bill devenind doar primul dintre câțiva șoferi tăcuți, un pic înciudați, care după aceea o vor duce fără probleme pe vicleana Kaitlyn vreo 260 de kilometri în următoarea zi și jumătate.”

Pe de altă parte, cartea are o dinamică genială, este foarte bine pusă la punct din acest punct de vedere. Totul este alerg, și chiar dacă avem parte și de privirile „din culise”, respectiv ale celor care au pus la cale acest bizar proiect, asta nu șubrezește din dinamica specifică, care descrie evoluția celor 10 participanți. Mi-a plăcut mult să aflu care a fost motivul pentru care acest proiect a pus la punct, ce anume se urmărește, de ce, și cum anume au fost lucrurile elaborate. Destul de interesant, aș spune, într-o societate în care oricum ne dăm toate informațiile rețelelor de socializare, în care suntem atât de expuși, atât de transparenți. Ei, și-aici intervine în scenă eroina-improbabilă-dar-delicioasă-a-cărții, și anume bibliotecara Kaitlyn Day, care reușește să le pună bețe în roate celor de la Fusion Initiative. Ia-o de unde nu-i, fiindcă, de-a lungul timpului, doamna Kaitlyn Day a fost ceva mai izolată, ceva mai ruptă de tot ce înseamnă a te expune în online, a lăsa urme care, vorba aia: ce faci în online, pe vecie rămâne. Și, tam-nesam, nu prea reușesc să dea de ea, deși, dacă s-ar fi pariat, cotele pentru ea sigur n-ar fi fost prea mici. Așadar, cred că cel mai mult mi-a plăcut să aflu ce anume va face Kaitlyn Day cu acest proiect, dacă va reuși să se ascundă sau nu până la sfârșitul lunii asociate proiectului.

„Se ridicase muncind din greu, și dacă acum stă deasupra celorlalți, o face în spiritul serviciului, nu al vanității sau răzbunării târzii pentru terenul de joacă. N-are socoteli de încheiat cu trecutul, doar cu viitorul. Îi stau în cale doar cinci oameni, cu nume banale ca:

James,

Brad,

Jen,

Don,

Kaitlyn.”

Pe rând, ni se oferă perspective - mai mult sau mai puțin extinse - asupra celor 10 participanți la proiect, ce anume fac, cum încearcă să se ascundă, care-s motivele pentru care fac acest lucru. Interesul, în schimb, cade doar pe câțiva, iar „motorul” din spatele participării lor începe să capete forme tot mai ciudate. Cu alte cuvinte, uneori nu-i vorba doar despre bani (nu-i așa?), iar ceea ce în aparență pare un astfel de motiv, ulterior se dovedește a fi fost altul. De asemenea, îl mai avem și pe Cy Baxter, „miliardarul din Sillicon Valley”, care „petrece mai mult timp în oraș din motive necunoscute”, și mâna sa dreaptă, Erika Coogan, care, la rândul lor, au niște motive (altele decât cele „oficiale”) pentru care s-au înhămat la acest complex și sensibil proiect. Care este prețul pe care îl vor fi plătit pentru a duce la bun sfârșit ceea ce, în esență, ar revoluționa sisteme de apărare și, în fine, capacitatea de a face față atacurilor cibernetice (și nu numai)? Pe parcurs, recunosc, m-a pierdut puțin, dar am pus pe plan secund acest lucru - eu, unul, voiam mai mult să știu ce se va alege de Kaitlyn Day, fiindcă m-am atașat de ea încă de la primele pagini. Răsturnările de situație, dezvăluirile, tensiunea, dinamica - toate m-au ținut acolo, însă, într-o măsură, execuția nu prea mi s-a părut cea mai bună. 

„Și cu asta, gândurile îi revin în prezent: cum să-și petreacă ziua? Și pe următoarea? Și pe următoarea? Ce va face? Ce va face cu mintea sa, cu gândurile învolburate?

Răspunsul, singurul rezonabil: nimic. Absolut nimic, dacă se poate. Să mănânce, să bea, să doarmă, să se spele, să facă pipi, poate să sape o mică latrină. Astăzi, ceea ce îi cere planul și ceea ce este hotărâtă să facă este o grămadă de nimic.”

Contracronometru a fost un roman chiar bun, dacă este să privim totul din perspectiva acțiunii, a punctului de plecare și tensiunii in crescendo, însă așa tare mi-aș fi dorit ca lucrurile să fi avut o altă direcție, încât n-am putut trece peste dezamăgirea inițială. Oare n-ar fi fost totul mult, mult mai intens dacă în joc ar fi fost, de fapt, viața participanților? Ce condiții ar fi reușit să-i împingă, în cele din urmă, pentru a participa la un astfel de proiect, chiar cu riscul propriiilor vieți? Hmmm, oare asta nu sună deja ca scenariul serialului ăla coreean care a spart topurile? Well, nu m-am gândit! În orice caz, eu chiar cred că este un thriller din care ar ieși un film (mai) bun, pentru că are tot potențialul necesar. Cu mici schimbări, sigur ar fi și mai bună ideea. Eu l-am citit rapid, a fost o lectură chiar OK, care nu m-a solicitat și pe care am ales-o în paralel cu o carte mult, mult mai grea. Așadar, chiar cred că v-ar prinde, ceea ce contează cel mai mult, și v-ar ține captivi până la sfârșit. Ah, și să nu uit, dezvăluirile ultimilor pagini - așa cum suntem, de altfel, obișnuiți - sunt cele care dau cărții un gust ușor amărui. Nu vă zic mai multe, vă las să descoperiți! Lecturi cât mai faine și cu spor!