Trădarea (Englezul, #2), de David Gilman - Recenzie (Crime Club)

Editura: Lebăda Neagră

Colecția: Black Spot

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 608

Anul apariției: 2023

Traducere: Alexandra-Maria Vrînceanu

David Gilman este un scenarist și romancier englez, care a devenit scriitor cu normă întreagă începând cu anul 1986. Până atunci, a lucrat în diverse zone ale lumii ca șofer, lucrător forestier, pompier, fotograf, vitrinier, manager de marketing și soldat într-un regiment de parașutiști. Vasta sa experiență de viață se va reflecta și în volumele sale de mai târziu și-l vor ajuta să obțină o serie de distincții, printre care amintim Premiul Polar Jeunesse (pentru The Devil’s Breath). A fost selecționat pentru Manchester Book Award și Spellbinding Award, nominalizat pentru Medalia Carnegie și ales pentru lista de lecturi recomandate de guvernul Regatului Unit pentru băieți. A fost, de asemenea, pe lista scurtă pentru premiul Isinglass Teen Read Award 2010-2011 din New Hampshire, SUA. Englezul, aflat pe lista Wilbur Smith Adventure 2021 pentru cel mai bun roman, este primul volum din seria thrillerelor care îl prezintă pe Dan Raglan, un cavaler contemporan care a servit în Legiunea Străină Franceză. A doua carte din serie, Trădarea, a apărut la Lebăda Neagră în noiembrie 2023. Tot în 2023 a apărut și Zbor de noapte spre Paris.

🔥ACȚIUNE LA SUPERLATIV & UN MEMORABIL THRILLER CU SPIONI 🔥

A doua carte care îl are ca personaj principal pe Dan Raglan, Trădarea lui David Gilman se citește ca un thriller de sine stătător... Un roman perfect de spionaj contemporan, cu numeroase răsturnări de situație, bine documentat și scris genial. Raglan, fost luptător în Legiunea străină și agent MI6, își caută un tovarăș dispărut, căzut în capcana unor personaje îndoielnice din cadrul CIA. Traseul îl poartă din Marsilia până în Florida și Washington, într-un final sângeros în jungla din Honduras. Gilman își folosește din plin atuul său: complot bine construit și credibil.

„- Adică, mă refer la faptul că ucizi oameni.

Raglan îi puse o mână pe umăr.

- Să știi că nu mă trezesc dimineața cu gândul ăsta în minte.”

N-am citit primul volum din serie, deși văd că a apărut la editură, ci am ajuns să-l citesc direct pe-al doilea. Nu știu dacă are vreo relevanță, neapărat, dar știu că, după ce l-am citit pe-acesta, este clar că vreau să-l citesc și pe primul. Dan Raglan (sau creatorul său, David Gilman?) este un maestru, și vreau neapărat să-i descopăr și celelalte aventuri. Chiar îmi era dor de o carte dintr-astea plină de acțiune, un thriller cu spioni, un thriller periculos după care cred că s-ar face un film tare, tare bun. Un thriller complex - de unde și cele peste 600 de pagini -, destul de dens, dar pe care l-am savurat cap-coadă și căruia chiar i-aș fi dat cu mare drag 5 steluțe, dacă nu ar fi fost acolo niște mici lucruri care nu mi-au sunat prea bine. În mâinile lui David Gilman, Raglan devine o adevărată mașinărie de ucis, care pare să facă (aproape) orice pentru a-și îndeplini, cu succes, misiunile. Dar, Raglan este în aceeași măsură și un cu propriile-i traume, cu propriii demoni și propriile-i conflicte interioare. Este un bun prieten, este un tovarăș loial și, bineînțeles, un bun cunoscător al psihologiei umane. Însă, mai mult decât orice pare să fie mereu pregătit să facă față situațiilor neașteptate, în care moartea nu este decât despre a apăsa cât mai rapid trăgaciul armei. 

„ - (...) Într-adevăr, odată ce ai luat viața cuiva, nu uiți niciodată. Totuși, uneori e necesar.”

Dacă Dan Raglan nu este angajat într-o luptă mortală, există doar două potențiale scenarii: fie se recuperează după una (și nu-i ia prea mult), fie se pregătește pentru una (în felul său propriu). Indiferent de situație, cu siguranță are să iasă cu scântei. Și, mamă-mamă, ce mai scântei. Evident, este un om bun la toate, multilateral, că le are și cu pilotajul avioanelor, și cu tehnologia, are o condiție fizică de invidiat, armele nu-i sunt străine, știe care este unghiul mort al unei camere aflate la unșpe' mii de kilometri - e bun la casa omului (sau în războaie, legiuni, conflicte armate), ce să mai! Are și abilități chirurgicale, fie ele și minoare, esențiale în anumite circumstanțe. Chiar îmi place rău de Raglan ăsta, și sunt tare curios să-i mai descopăr aventurile. Cartea de față, Trădarea, m-a prins de la început, și deși am crezut că o voi parcurge destul de lent, nici nu mi-am dat seama cum au trecut paginile. Chiar dacă la început lucrurile sunt ceva mai lente, pe parcurs totul se transformă într-o nebună cursă contracronometru - și, credeți-mă, n-ai cum să prevezi ce urmează să se întâmple. Deși, întotdeauna, pare că Raglan este cu un pas (doi, trei, patru) înaintea tuturor.

„(...) Însă tocmai ați intrat într-o zonă fierbinte și ați călcat pe o mină antipersonal. Dacă mai faceți un singur pas, vă va ucide. Adevărul este că probabil sunteți ca și mort. Mult noroc!”

Deși acest englez ne afișează în special o figură impenetrabilă, destul de greu de accesat, eu știu că are și o valență ceva mai sensibilă. Nu concretizată neapărat în faptul că ține la prietenii și tovarășii săi, ci și la faptul că, ocazional, ni se înfățișează acest lucru, deși el însuși recunoaște că nimeni poate nu ar suferi după el în cazul în care i se întâmplă ceva. Un roman cu o dinamică in crescendo, care cu siguranță vă va plăcea dacă sunteți fani ai cărților pline de acțiune, cu întorsături de situație și cu foarte, foarte multe situații soră cu moartea. Yup! Deși v-ar putea speria cele mai bine de 600 de pagini, capitolele sunt scurte, și asta cred că ajută foarte mult la fluidizarea poveștii, care la un moment dat se transformă într-un vârtej și tot dai paginile și tot dai paginile și nu știi cum trec acestea. Un thriller politic (să-i zic așa?), cu spioni, care m-a surprins deosebit de plăcut și, repet, nu mă așteptam să-mi placă chiar așa de mult. Băieți buni, băieți răi, băieți foarte răi - care pun la cale niște lucruri destul de bizare, dar care, înainte de toate, trebuie să-l înfrunte pe Raglan pentru a le îndeplini cu succes. Bineînțeles, este de la început evident că n-o să le fie chiar atât de ușor.

„- O scoatem noi la capăt, îi spuse.

- Raglan, îl vreau pe nenorocitul care mi-a omorât colegii.

- Atunci hai la treabă, zise Raglan și apăsă pedala de accelerație.

Motorul gemu și mașina demară în trombă. Aveau nevoie de tot norocul din lume.”

Raglan ăsta e un dur, ce să mai! Încă sunt surprins de abilitățile și competențele sale, iar David Gilman nu a fost zgârcit când l-a înzestrat cu toate cele. Ceea ce e foarte fain, pentru că-i poate fructifica personalitate (și fizicul) în toate direcțiile dorite. Chiar mi-a plăcut foarte mult această carte și, drept urmare, o recomand cu cea mai mare încredere. Un thriller bine scris, cu un erou „perfect” de thriller, un om cu principii, respectuos, politicos, loial (englez prin excelență?), dar care ascunde foarte multe (fazual spus „ascunde”, că nu se sfiește să arate ce ascunde). Dan Raglan nu lucrează pentru stat, dar posedă un puternic și acut simț al dreptății, al răzbunării, un simț de neclintit - n-ai vrea să-l ai vreodată drept dușman (sau măcar să-l superi) pe Raglan. O intrigă interesantă, într-o execuție care chiar mi-a întrecut așteptările și m-a surprins tare plăcut. Nu voi spune mai multe, în afară de faptul că, părerea mea, s-ar putea să fie unul dintre cele mai bune de acest gen citite până acum. Să aveți parte de lecturi cât mai faine și pe placul vostru!

Notă: recenzia face parte din blog tourul dedicat cărții lui David Gilman, Trădarea, prin care ne dorim ca această recomandare să ajungă la cât mai multe persoane. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut - sau urmează să apară, în scurt timp - recenzii ale acestui roman: Anca și Cărțile, Analogii-Antologii, Biblioteca lui Liviu, Literatură pe Tocuri, Ciobanul de Azi, CiteștE-MI-L, Fata cu Cartea, Cărțile Mele și Alți Demoni!