...Să ucizi pasăre cântătoare, de Harper Lee - Recenzie

Le mulțumesc frumos celor de la Bookia pentru această frumoasă carte, care poate fi comandată de AICI.

Uneori, stau și mă întreb cum ar fi dacă am realiza că, pur și simplu, sunem niște oameni și atât. Cum ar fi dacă, atunci când ne credem mari, să ne apară în față o oglindă ce să ne reflecte, întocmai, cât de mici suntem de fapt. Cum ar fi dacă am depăși barierele impuse de către societate și am realiza faptul că, în fața lui Dumnezeu, atât timp cât prin vene curge sânge, suntem cu toții egali. Nu există inferioritate, superioritate. Într-adevăr, unii sunt mai inteligenți decât alții, alții cântă mai bine decât alții, alții joacă mai bine fotbal, dansează mai bine, unele gospodine gătesc mai bine decât altele. Dar, aici, sufletul unui om contează, menirea lui, nu calitățile sau defectele. 

Harper Lee s-a născut în Monroeville, Alabama, în 1926. A studiat dreptul, apoi s-a stabilit la New York dedicându-se scrisului. În 1959, l-a însoțit pe Truman Capote în Holcombe, Kansas, ca asistent în munca de cercetare ce a stat la baza romanului „Cu sânge rece”. „...Să ucizi o pasăre cântătoare” (1960) este singurul ei roman, distins cu Premiul Pulitzer în 1961 și ecranizat în 1962 în regia lui Robert Mulligan, cu Gregory Peck în rolul principal, film care a obținut trei premii Oscar (și a fost nominalizat la alte cinci), două Globuri de Aur la Berlin și Premiul Gary Cooper la Cannes. Deși s-a bucurat de un succes remarcabil, Lee și-a întrerupt activitatea literară, mutându-se înapoi în Monroeville, unde duce o viață retrasă împreună cu sora ei, Alice. În 2007, i s-a decernat Medalia Libertății de către președintele Statelor Unite.

...Să ucizi o pasăre cântătoare surprinde povestea lui Scout Finch, care își povestește copilăria, cartea fiind scrisă la persoana I, dându-i, astfel, un aer de mărturisire. Într-o jovialitate a vieții de copil, plină de praf și gumă de mestecat, de întrebări și răspunsuri neașteptate, Scout este martoră la întâmplările dramatice declanșate într-un orășel sudist, Alabama, când un bărbat de culoare este acuzat că a violat o femeie albă. Tatăl flui Scout, Atticus, desemnat avocat al apărării bărbatului de culoare, trebuie să țină piept unor prejudecăți până atunci latente, și, din acest moment, Scout și fratele ei, Jem, sunt atrași într-o succesiune rapidă de evenimente care le depășesc capacitatea de înțelegere - și, astfel, poate este și mai bine că nu înțeleg chiar toate lucrurile, le-ar fi prea greu să le accepte. Pe timpul procesului, orășelul decade treptat în grotesc și violență, însă există oameni care nu se lasă contaminați de setea generală de răzbunare, de aface rău pentru interesele proprii, de a scăpa basma curată dintr-o întâmplare murdară, iar Atticus Finch rămâne reperul moral care îi oferă lui Scout, și totodată cititorilor, un punct de vedere empatic și echilibrat, curat și, în esență, profund.

Mi-a plăcut enorm de mult romanul acesta, datorită faptului că, uneori, m-am regăsit în personajul lui Scout, care dorea mereu să cunoască și să afle de ce, într-o asemenea societate, în care oamenii ar trebui să fie egali în drepturi și îndatoriri, indiferent de statutul social ocupat și, mai ales, culoare, așadar, să afle de ce acest lucru nu este respectat. Cu însăși vorbele ei, „până la urmă, suntem pur și simplu niște oameni”, Scout Finch, o fetiță care abia dacă era în clasa a treia, tranșează condiția noastră în această lume efemeră, trăită plenar: suntem doar niște oameni și ar trebui să ne iubim aproapele ca pe noi înșine, pentru a putea afla importanța acestei vieți și bucuria de a trăi. De asemenea, mi-a plăcut enorm personajul Atticus Finch, care este eroul într-o lume dominată de minciună și șobolani, este persoana care aspiră către ceva mai bun, către înțlegere și bunăstare, către dreptate și virtute. Nu știu de ce, l-am asemănat cu profesorul John Keating, din „Dead Poets Society”, care pleda pentru valorile spirituale și morale ale omenirii.

Am selectat și niște pasaje, citate, pe care le-am întâlnit de-a lungul romanului și care mi-au atras atenția:

„- Aș prefera să tragi în cutii de conserve în partea din dos, dar știu prea bine că ai să tragi în păsări. Vezi, împușcă și tu cîte gaițe albastre vrei, desigur, dacă le poți nimeri, dar ia seama: e păcat să ucizi o pasăre cîntătoare.

- Taică-tău are dreptate. Păsările cîntătoare nu fac altceva decît să cînte, spre desfătoarea noastră. Ele nu strică grădinile oamenilor, nu-și fac cuibul în lanurile de porumb, în schimb își pun tot sufletul cîntînd pentru noi. De asta e păcat să ucizi o pasăre cîntătoare.”

„(...) Voiam să afli ceva de la ea - voiam să vezi ce înseamnă curajul adevărat, fiindcă, vezi tu, curajos nu e omul cu pușca-n mînă. Să fii curajos înseamnă să știi că ești pierdut înainte de a întreprinde ceva, totuși întreprinzi orcumm, și mergi pînă la capăt, orice-ar fi. Rareori învingi, totuși se întîmplă cîteodată.”

Aici se suprinde mirarea copiilor, care nu prea-și puteau explica de unde, ei bine, vin copiii: „Dill știa din auzite că existe un om care are o barcă și că omul acela te putea duce într-o insulă cufundată în ceață unde se aflau toți copiii mici; puteai să-ți comanzi unul...

- Nu-i adevărat. Mătușica zice că-i lasă Dumnezeu pe coș. Sau cel puțin așa mi se pare c-a zis.

- Da de unde! Pe copii îi fac amîndoi părinții. Dar mai e și omul acela care are toți copiii, și ei așteaptă să fie treziți cînd el le insuflă viață...”

„- Dar de ce plîng, domnule Raymond?

- Din pricina infernului pe care oamenii îl fac oamenilor, fără să-și dea seama măcar. Din pricina infernului pe care albii îl fac nealbilor, fără să-și dea seama că și ceilalți sînt oameni.

- Atticus zice că e de zece ori mai rău să păcălești pe un om de culoare decît pe un alb, am murmurat eu. Zic că e cel mai urît lucru din lume.

- Nu cred să fie altul mai urît, întări domnul Raymond.”

To Kill a Mockingbird, ecranizarea cărții ...Să ucizi o pasăre cântătoare, este un film pur și simplu minunat, ce trebuie văzut și pe care vi-l recomand cu drag. Detalii, precum și alte păreri legate de film găsiți AICI.

Le mulțumesc, încă o dată, celor de la Bookia pentru această carte. V-o recomand cu mare drag, vă veți îndrăgosti de scriitoarea Harper Lee - eu, unul, mă declar - și veți dori să-i citiți și celelalte cărți - iarăși, mă declar - nu doar pentru că scrie cu suflet, ci scrie despre viață și despre cât de limitați suntem, atunci când vine vorba de a ne crede superiori. Aici, pe pământ, putem să ne credem, dar va veni un timp în care, poate și noi, vom râde de acest lucru. Puteți comanda cartea de AICI.

Editura Polirom

Traducere din limba engleză și note de Tatiana Malița

372 pagini