Block 46 (Emily Roy și Alexis Castells, #1), de Johana Gustawsson - Recenzie

Editura: Tritonic

Colecția: Thriller & Mistery

Rating: 4 din 5 steluțe

Număr de pagini: 320

Anul apariției: 2019

Traducere: Claudia Dionise

Johana Gustawsson s-a născut la Marsilia și a lucrat ca jurnalist pentru televiziuni din Spania și frana. Locuiește la londra împreună cu soțul ei suedez și cei trei fii. Bunicul ei, Simon Lagunas, a fost deportat de naziști. Block 46 (Editura Tritonic, 2019, traducere de către Claudia Dionise), primul ei roman, plonjează în inima nebuniei criminale și reînvie memoria crielor naziste; a câștigat premiile Balai de la Découverte 2016 și Nouvelle Plume d'Argent 2016. La Editura Tritonic a apărut și al doilea roman din serie, Mör (2021, tradus de către Edith Negulici). „Un debut îndrăzneț și obraznic al unui autor talentat. Vestește începutul unei noi serii palpitante.” (R.J. Ellroy). „Block 46 este un amestec unic și înfricoșător între atmosfera întunecată a Nordic Noir-ului, sensibilitatea autorului său francez și povestea unui brutal asasin în serie. Cititorii de ficțiune hardboiled se vor simți ca acasă în lumea Johanei Gustawsson. Block 46 nu este pentru cei slabi de inimă și nu trebuie ratat.” (Crime by the Book)

„- Eu cred multe, dar, pentru moment, sunt sigură de puține.”

Sincer să fiu, auzisem numai păreri bune despre romanul Johanei Gustawsson, însă, ca s-o spun drept, am fost puțin reticent. De altfel, foarte multe persoane care știu cât de mult îmi plac cărțile din genul thriller mi-au recomandat-o în mod direct. În orice caz, mi-am zis, haide, trebuie să-i dau o șansă. My God, pot spune că nimic, dar absolut nimic nu m-ar fi putut pregăti pentru ceea ce mi-a oferit această carte: o nebunie totală, dar totală, și una dintre cele mai mari surprize în materie de thrillere ale anului trecut. Ce-i drept, da, am citit această carte acum mult timp, dar zău că nu am găsit când să-i fac recenzia, deoarece am un teanc de cărți pe care vreau să le recenzez și să le-așez în bibliotecă (da, eu fac recenzii tuturor cărților pe care le citesc înainte de le așeza în bibliotecă). Da, da, Block 46 nu doar că a dat cu mine te pământ, prinzându-mă încă de la primul capitol, dar mi s-a părut o carte de-a dreptul brutală, sfâșietoare, tulburătoare - chiar „nu este pentru cei slabi de inimă”, de la început până la sfârșit, când concluzia, my friend, deznodământul acela, mi-a dat rău în cap - pff, Gustawsson este puțin cam loco! Și totuși, cât de mult mi-a plăcut! Atât de mult încât, sincer, imediat ce am terminat-o, m-am apucat și de următorul volum din serie, Mör!

„- Gradul de rafinament al crimelor ridicat, adică victime alese cu grijă și urmărite cu simț de răspundere, echipamentul de care se servește ca să mutileze corpurile, apoi ca să se debaraseze de ele, precizia inciziilor, extirpările și curățenia amănunțită a corpurilor, toate acestea arată că este deosebit de specializat și expert în arta sa, pe care o practică de ceva vreme.”

Înainte de toate, nici nu știu de unde să-ncep? Să vorbesc despre acțiune?! Nici gând, n-am să fac asta, fiindcă nu-i interesul nimănui - dar de-aici, de fapt, chiar vă pot spune că merită, chiar merită să dați o șansă acestei cărți, mai ales dacă sunteți fani ai genului thriller. Povestea spusă de Johana Gustawsson este extrem de complexă, de fapt chiar serioasă, urmărind, evident, un criminal în serie. O poveste foarte întortocheată, întunecată, bizară, care foarte ușor ți-ar putea trezi stări de frică, cu personaje captivante care te antrenează într-o lectură provocatoare în care suspansul, sincer, domină de la început până la sfârșit. Și finalul, pentru că revenim la „acel final”, m-a uimit, întorcând, efectiv, totul la 360 de grade. Iubesc cărțile ale căror final mă surprinde și mă lasă cu gura căscată, iar Gustawsson chiar a reușit să facă asta. De altfel, chiar mă gândesc că atunci când a scris această poveste, Johana Gustawsson a fost destul de solicitată - documentarea, resursele persoanele, povestea bunicului ei, totul pentru a reda cu fidelitate condițiile tragice, sfâșietoare, inumane în care trăiau și la care erau supuși cei din lagărele de concentrare. În carte, totul începe cu descoperirea unui cadavru, și-apoi a altuia care are răni similare, ceea ce înseamnă că, în libertate, există un criminal deviant, scelerat, dar care este legătura acestor crime cu lagărul de concentrare Buchenwald? În această poveste întunecată, care fără probleme poate fi citită dintr-un foc, lucrurile nu sunt niciodată ceea ce par a fi.

„(...) Extirparea traheei confirmă acest lucru: a trecut multă vreme de când maltratează și omoară și nu mai suportă să-și audă victimele urlând de frică și durere. Victimele de la Londra sunt primele pe care le expune și le împarte cu restul lumii. Frecvența crimelor o să crească, deci. Următoarea victimă, în Suedia, ne va spune multe despre el și - sau ei.”

Narațiunea alternează între investigația crimelor (prezent) și lucrurile petrecute în 1944, care dau viață violenței absolute care avea loc acolo, descrisă cu un realism sfâșietor, dureros. Bineînțeles, cum este de așteptat, cele două cronologii trebuie „să se unească” la un moment dat, nu? Iar modul în care autoarea, Johana Gustawsson reușește s-o facă, este de-a dreptul incredibil și spectaculos. Antagonistul, adică criminalul este un monstru, pur și simplu, psihopat și depravat și tot ce-i mai rău, pentru că lasă în urmă niște crime de-a dreptul odioase. Autoarea dozează foarte bine groaza, suspansul, antrenând cititorul într-o lectură din ce în ce mai palpitantă - cu toate acestea, n-am putut să nu observ faptul că autoarea a inserat și pasaje profunde, emoționante și chiar descriptive, iar asta, cel puțin pentru mine, contează foarte mult în cărțile thriller, polițiste, mistery. O poveste complexă, bogată, sfâșietoare, care conturează psihologia răului, o poveste care merge foarte, foarte rapid și te captivează de la prima pagină. După cum am mai zis-o, a fost o surpriză literară deosebit de mare și mă bucur extrem, extrem de mult că mi-a plăcut și nu m-a dezamăgit. 

„- Ucigașii în serie n-au motiv, Olofsson. Motivația lor e pur psihologică. Omoară pentru că simt nevoia, dar nu știu de ce. Problema cu sociopații e că nu le putem decripta comportamentul cum am face cu o persoană obișnuită. Totul e distorsionat, pentru că totul se petrece prin prisma unei fantezii. E vorba în general despre indivizi manipulatori, narcisiști și egocentrici.”

Într-un fel, Block 46 chiar mi s-a părut că se detașează de foarte multe cărți din această tagmă literară. Nu știu, a avut ceva special, ceva dark, ceva intim și personal, iar intriga a fost extrem de complexă, punctul de plecare a fost bine valorificat și dezvoltat, iar personajele convingătoare, reale. Pe scurt, chiar este o carte captivantă, bine dozată, echilibrată, și, după cum am mai spus, al cărei sfârșit, efectiv, dă cu tine de pământ. Din această perspectivă, cred că romanul Johanei Gustawsson este mai mult decât un simplu thriller - este o carte cu de toate, este o carte profundă, emoționantă, dureroasă, este o carte de acțiune, întunecată, care-ți dă un sentiment de angoasă și teamă. Este o carte, aș putea spune, șocantă, pe care n-aș recomanda-o chiar oricui, dar cu siguranță aș recomanda-o celor care știu că nu au prea multe rețineri când vine vorba de astfel de cărți. Sunt sigur că veți avea parte de o lectură memorabilă, antrenantă, complexă și satisfăcătoare. Pentru că Johana Gustawsson a scris o astfel de carte pe care știu că nu o voi uita vreodată. Chiar merită toată atenția! Să aveți doar lecturi frumoase și cu spor!