Mör (Emily Roy și Alexis Castells, #2), de Johana Gustawsson - Recenzie

Editura: Tritonic

Colecția: Thriller & Mistery

Rating: 5 din 5 steluțe

Număr de pagini: 356

Anul apariției: 2021

Traducere: Edith Negulici

Johana Gustawsson locuiește la Londra împreună cu familia sa. Bunicul ei, Simon Lagunas, deportat de naziști la Buchenwald, a contribuit la eliberarea acestui lagăr de concentrare. Lăudat de cititori și apreciat de către critici, Block 46 (apărut la Editura Tritonic în traducerea Claudiei Dionise, 2019), reprezintă o incursiune în inima măcelului nebunesc și reînvie trista amintire a Holocaustului. Block 46 a fost distins cu Premiul Nouvelle Plume d'Argent 2016. Block 46 a apărut la Editura Tritonic în 2019 și a fost lansat în prezența autoarei. Mör, apărut la Editura Tritonic, 2021, în traducerea lui Edith Negulici, cea de-a doua anchetă întreprinsă (și cel de-al doilea roman din serie) de Emily Rox și Alexis Castells, se inspiră din tenebrele altui flagel petrecut în secolul al XIX-lea, la Londra, pe străduțele bântuite de către criminalul în serie cunoscut sub numele de „Jack Spintecătorul”. 

„Un singur lucru rămânea fără discuție: femeile din Whitechapel trăiau cu Moartea pe alei.”

După cum am spus și în recenzia cărții Block 46 (primul volum din serie, a cărui recenzie, dacă o puteți găsi AICI, dacă vă interesează), m-am apucat de această carte imediat ce am terminat-o pe cea despre care am vorbit. Și, bineînțeles, nu doar că l-am citit la fel de repede, dar, neașteptat, mi-a plăcut și mai mult (ceea ce chiar e ceva, dat fiind faptul că primul volum din serie mi-a plăcut extraordinar de mult). Sincer, eu cred că un punct forte al autoarei este faptul că reușește să exploreze niște subiecte destul de sensibile, ajungând, în cele din urmă, să înfricoșeze și chiar să-i provoace cititorului niște sentimente de angoasă. Mör chiar nu are rețineri din acest punct de vedere - oscilând între planul trecutului, care urmărește Whitechape-ul londonez al anilor 1888, unde Jack Spintecătorul terorizează comunitatea, și Londra și Suedia anului 2015, unde un criminal în serie, un fel de copycat, lasă în urmă aceleași semnături ca ale lui Jack Spintecătorul. În Suedia, o tânără este găsită moartă pe malul unui lac, iar corpul ei este violent mutilat (n-am să dau detalii), iar crimele par să aibă aceleași caracteristici cu cele comise în urmă cu 10 ani, pentru care Richard Hemfield a fost găsit vinovat. Însă acum, închis, se dovedește că ori este nevinovat, ori cineva folosește aceleași metode precum Richard.

„- A, dacă ar fi fost doamne măcelărite în mijloc de Kensington, crede-mă, vinovatul ar fi deja după gratii, spuse ea, ridicându-se cu greu în picioare. Dar acum, femeile din popor sunt persecutate. Deci, dacă tu crezi că poliția se ocupă de cazurile curvelor ucise într-un cartier care o face de rușine pe regină, te înșeli.”

Bineînțeles, în scenă apar dragii noștri Emily Roy și Alexis Castells, însă ancheta se va dovedi extrem de dificilă, anevoioasă și mult mai complexă decât celelalte cu care s-au mai confruntat. Atât în ceea ce privește violența crimelor, descrierile explicite, această lectură este de-a dreptul șocantă. Bineînțeles, am găsit ideea de a folosi descrierile explicite doar pentru a demonstra ura criminalului față de femei, considerate ca fiind ușoare, cu moravuri patologice - de fapt, criminalul nici nu simte să aibă nevoie de vreo justificare a acțiunilor sale. Intriga este construită extrem de inteligent, așa cum am regăsit-o și în celălalt roman al autoarei, iar personajele, bineînțeles, sunt bine conturate, complexe, rotunde, alcătuite din lumini și umbre. Spre deosebire de Block 46, aici mi s-a părut că îi cunosc mult mai bine pe Emily și Alexis, deoarece narațiunea a avut și rostul de a ne releva fricile, slăbiciunile, punctele forte și dramele acestora. Chiar mi-a plăcut faptul că, într-un fel, am reușit să mă apropii mult mai bine de cei doi, deoarece chiar văd ca această serie să fie una de maxim succes. 

„- Mama, mama, mama...

- Da, iubitele mele...

 Mama, mama, ma-ma!

- Ssssttt... Mama este ocupată, dragele mele. Mama e la măcelar.”

Evident, am rămas tot pe ideea de roman întunecat, tulburător, controversat și bizar, care, într-o măsură reușește și să livreze cititorului niște detalii profunde, emoționante. Da, știu, poate sună bizar să spun asta, însă, prin personajele sale Johana Gustawsson reușește să transforme totul în ceva „mult mai mult”, nicidecum doar un thriller bun, grozav. Ca întotdeauna, m-am obișnuit oarecum să am parte de o groază de întorsături de situație (iubesc asta), iar sfârșitul, mna, să dea peste cap tot ce bănuiam (chiar este memorabil sfârșitul acestei cărți). Gustawsson chiar este o autoare incredibil de talentată, ducând ficțiunea polițistă la un cu totul alt nivel. Are acel ceva care place cititorului, care te mișcă, te ține captiv, te antrenează. Ceva care te face să vrei să citești și să citești și să citești, și care parcă n-ai vrea să se mai termine. Ador, pur și simplu, modul în care scrie Gustawsson, și chiar aș vrea să fie traduse și să apară și celelalte volume din serie (dacă nu mă îndoiesc, mai este unul). 

„Julianne e însetată. Plămânii, gâtul, urechile îi ard. De fiecare dată când un junghi dureros îi deformează chipul, buzele i se crapă; își trece limba peste ele; limba e acoperită de sânge. E atât de însetată, încât a băut apă albastră din vasul de toaletă, a vărsat-o aproape imediat, apoi a băut-o iar. Doar pentru a-și calma arsurile îngrozitoare care îi coboară până în stomac și îi provoacă reflex biliar.”

Premisa aceasta cu două planuri temporale o văd foarte des la autorii de cărți thriller. În schimb, sunt puțini cei care reușesc „să justifice” ideea îndeajuns de bine pentru a mă convinge. Pe lângă faptul că fiecare plan temporal are „punctul său de plecare”, intriga sa, amândouă sunt la fel de intense, la fel de pline de acțiune, dinamice, și nici nu m-am străduit, sincer, să-mi dau seama cum s-ar îmbina de fapt între ele. De ce? Pentru că n-ar fi avut niciun sens, Gustawsson este o autoare mult prea deșteaptă pentru a-mi oferi mie posibilitatea de a bănui, vezi domle, care-i faza. Doar m-am bucurat de lectură, de cât de bine este scrisă, de cât de bine a dozat autoarea aspectele unui thriller impecabil. Detaliile minuțioase, acelea care fac diferența, cred că mi-au scăpat pe parcurs, fiindcă n-aș fi bănuit vreodată care-i, de fapt, toată faza. Întotdeauna voi admira autorii care reușesc să ducă justificarea la un nivel de geniu, la un nivel care, nici măcar o secundă, nu-mi ridică dubii de credibilitate. 

„(...) Cu câteva săptămâni în urmă, îngenunchea lângă micul petec de pământ aflat lângă zidul de cărămidă din fundul grădinii sale. Acel cimitir unde-și îngropa cazurile rezolvate, victimele care își găsiseră pacea. Cincizeci și două de cutiuțe negre care o așteptau pe următoarea.

Acușica.”

Aș putea spune foarte multe despre cât de bună este această carte, cât de mult te antrenează lecturarea ei, însă cred că mă voi opri aici. E o lectură îndrăzneață, curajoasă, plină de forță, și nu cred că este necesar să citești întâi primul volum pentru a înțelege cum decurg lucrurile. Dacă este să ne referim strict la acțiune, Mör poate fi citită drept carte de sine stătătoare. Dacă vreți să-i înțelegeți mai bine pe cei doi, Emily Roy și Alexis Castells, atunci, da, vă recomand să citiți și Block 46. În cele din urmă, vă recomand să citiți oricare dintre cele două titluri, în special dacă sunteți în căutarea unor lecturi ingenioase, autentice, nebunești și pline de întorsături de situație, în care elementele de acțiune, dramă, thriller, mistery și chiar ficțiune istorică se-mbină într-un echilibru desăvârșit. Abia aștept să văd ce va mai publica această autoare și chiar sper că vor fi traduse și la noi titlurile. Mă declar fan convins al Johanei Gustawsson și al cărților ei. Chiar merită mai multă atenție din partea cititorilor! Să aveți doar lecturi frumoase și pe placul vostru!