Diavolul și apa întunecată, de Stuart Turton - Recenzie

Editura: RAO

Rating: 5 din 5 steluțe

Număr de pagini: 522

Anul apariției: 2022

Traducere: Alexandru Maniu 

Stuart Turton este un jurnalist de călătorii, liber-profesionist, care a lucrat anterior în Shanghai și Dubai. A absolvit filosofia la Universitatea din Liverpool. Cele șapte morți ale lui Evelyn Hardcastle (traducere de către Cristina-Mihaela Tripon, 2018, Editura RAO) e romanul său de debut. Este câștigătorul Premiului The Costa First Novel Award, al Premiului Bringhton and Hove, pentru povestiri scurte, și a fost ales pentru competiția Openind Lines, organizată de BBC Radio 4. Trăiește în vestul Londrei împreună cu soția lui. Cel de-al doilea roman al său, Diavolul și apa întunecată (traducere de către Alexandru Maniu, 2022, Editura RAO) a fost publicat în anul 2020, an în care Stuart Turton a revenit în topuri cu o nouă ficțiune de mister de-a dreptul fabuloasă.

„- Fiecare bărbat aflat la bordul acestei nave are un motiv pentru care vrea să vadă pământul din nou, spuse căpitanul, cu voce bogată și adâncă. Poate că e vorba de familia care îl așteaptă, poate e bordelul său preferat sau o pungă de bani ce trebuie umplută (...). Ca să ne vedem casele, ca să ne umplem pungile cu bani, ca să continuăm să respirăm, trebuie să ținem această corabie la suprafață (...). Multe ne vor sta în cale. Pirații o să ne bântuie, furtunile o să ne lovească și blestemata asta de apă fără astâmpăr o să încerce să ne arunce spre stânci.”

Acțiunea se petrece în anul 1634, când Samuel Pipps, cel mai mare detectiv din lume, este transportat la Amsterdam pentru a fi executat pentru o crimă pe care ar fi putut să o comită sau nu. Împreună cu el călătorește garda sa de corp loială, Arent Hayes, care este hotărât să demonstreze că prietenul său este nevinovat. Dar, când sunt în larg, diavolul începe să distrugă călătoria. Un lepros îi urmărește pe punte. Simboluri ciudate apar pe pânze. Animalele sunt sacrificate. O poveste despre o crimă în largul mării, doi detectivi și un demon care poate sau nu poate să existe.

„- Aveți încredere în ceea ce vă spun eu, dacă nu aveți în altceva (...). În spatele fiecărui ticălos se află un altul și, ca să ajungem acasă, ca să îmbrățișăm ceea ce ne așteaptă acolo, o să trebuiască să fim mai ticăloși decât ei (...). Dacă pirații ne vor ataca, o să trăiască doar cât să-și vadă camarazii măcelăriți și nava lor adusă sub pavilionul nostru. O furtună nu-i nimic mai mult decât vânt în pânzele noastre, și o să trecem peste orice val ca să ajungem înapoi la Amsterdam.”

Nu este primul meu contact cu Stuart Turton, a cărui scriitură excepțională am descoperit-o (și) în Cele șapte morți ale lui Evelyn Hardcastle (dacă vă interesează recenzia, o găsiți AICI), un roman care, să fiu sincer până la sfârșit, mi-a plăcut puțin mai mult decât cel de față. În orice caz, pot spune că Turton este absolut altceva când vine vorba de thrillere, parcă detașându-se de „modernismul” acesta al autorilor care scriu thriller, parcă reușind să se detașeze de clișeele, de banalitățile privitoare la intrigă, reușind să-i aducă cititorului în față ceva cu totul nou: un cadru întunecat, personaje fabuloase, povești și intrigi „rupte” parcă din alte secole. Ceva arhaic, ceva, nu știu, diferit, mult diferit față de tot ce-am reușit să citesc până acum în materie de thriller. L-aș asemăna într-o măsură cu John Marrs, care am observat că în cărțile sale mizează mult pe tehnologie - ei, Stuart Turton, dimpotrivă, mizează parcă mai mult pe lipsa acesteia - în cărțile lui întâlnim bărci, vapoare, trăsuri, puști (arme, adică), rochii elegante și multă, multă profunzime. Ceea ce-i bizar, oarecum, dar Turton chiar reușește să-și transforme cărțile în ceva mai mult decât intrigă, dinamică, expansiune: le dă viață, le face să aibă acel ceva care n-ai fi crezut că se poate potrivi atât de bine cu o carte care, teoretic, aparține genului thriller. Și, Doamne, cât de grozav a reușit să îmbine toate aceste aspecte într-o lectură absolut memorabilă, pe care aș putea-o recomanda oricui, oricând. Turton știe ce face și face totul la superlativ!

„- Crezi în diavoli, Drecht? întrebă Arent, ținând vioara la ureche, în timp ce acorda o coardă.

- Nu le văd folosul, spuse acesta, scoțând o molie care i se prinsese în barbă și strivind-o între degete. Nu am văzut vreodată unul stând deasupra unui copil mort. Nu am văzut niciunul violând o femeie sau dând foc unei colibe, în timp ce familia se afla înăuntru. Ai fost pe câmpul de luptă, Hayes. Știi cum se comportă bărbații când nu le ordonă nimeni să se poarte frumos. Nu au nevoie de Bătrânul Tom să le șoptească idei în urechi. Răul vine de aici - și se lovi cu pumnul în piept. Se naște înăuntrul nostru: e ceea ce mai rămâne când dai la o parte uniformele, și gradele, și ordinea.”

Cu Diavolul și apa întunecată, Turton revine în forță cu o ficțiune istorică excepțională, un roman care chiar ar putea fi catalogat și drept horror, plin de culoare, cu o atmosferă fascinantă, a cărui acțiune se petrece în secolul al XVII-lea. În 1634, blestemați și blesteme, vasul comercial Saardam, care transportă mirodenii și alte încărcături misterioase, pleacă din Batavia (Indonezia), spre Amsterdam, călătorind pe marea periculoasă, necunoscută, pândită de furtuni și catastrofe, care pun în pericol viața pasagerilor a căror integritate emoțională este, deja, afectată de temerile, folclorul, superstițiile și legendele epocii respective. Și în special o legendă, cea a „Bătrânului Tom”, o fantomă leproasă cu limba tăiată, este cea care dă târcoale vasului. De-aici până la instaurarea haosului este doar un pas foarte mic - iar pasul are să fie făcut în momentul în care pe vas încep să se întâmple lucruri ieșite din comun, lucruri pe care nimeni nu le poate explica. Pe navă călătoresc Samuel Pipps, detectiv celebru, un prizonier care urmează să fie executat la locul de destinație, însoțit de garda sa de corp, Arent Hayes (n-am putut să nu-mi amintesc de Sherlock Holmes și Tawson), un grup de nobili, în frunte cu guvernatorul general, Jan Haan (un om puternic, nemilos și crud, care își controlează și lovește soția, pe Sara Wessel). Sara este un personaj care mi-a plăcut extraordinar de multe, pe lângă Samuel, deoarece este curajoasă, talentată și ar face orice să-și protejeze fiica, pe Lia. Într-o lume în care femeile nu au drepturi, chiar dacă sunt nobile, Sara încearcă să o determine pe Lia să-și ascundă capacitățile superioare în fața bărbaților, deoarece bărbații sunt predispuși să riposteze fără a avea vreun motiv anume, sunt periculoși și răi. 

„- Lumea crede că navigația are de-a face doar cu vântul și cu valurile. Nu e așa. Navigația presupune un echipaj, ceea ce înseamnă superstiție și ură. Bărbații de care depindeți să văd ducă acasă sunt criminali, hoți și răzvrătiți, și nu sunt buni de nimic altceva. Se află pe corabie pentru că oriunde altundeva ar atârna în ștreang. Sunt tot timpul cu capsa pusă și au porniri violente. Stau la grămadă, în condiții în care ne-ar fi milă să ținem vitele. Căpitanul Crauwels conduce nava, iar eu am grijă ca echipajul să nu se răzvrătească. Dacă vreunul dintre noi face o greșeală, suntem cu toții morți.”

Când Samuel ajunge să fie închis, Arent este cel nevoit să investigheze crimele care au avut (și care urmează) să aibă loc pe vas, ajutat de către abila și inteligenta Sara. El nu are încredere în abilitățile sale, el crede doar în Samuel, Samuel este religia lui, dar chiar nu are de ales: trebuie să se aventureze în această „capcană a sufletelor”. Te-ntrebi, de fapt, ce șansă de reușită ar putea avea el, înconjurat în permanență de păcătoși, de oameni dominați de voracitate, înconjurat de bârfe, oameni lacomi, deosebit de răi și ambițioși? Ce șanse are atunci când diavolul, în întuneric, negociază pentru sufletele celor vii? Povestea lui Turton este una vie, vibrantă prin detaliile vieții de pe Saardam, iar distribuția largă de personaje ajunge să te fascineze, să te seducă și să te farmece, să te sperie și să te îngrozească - pitici, vânători de vrăjitoare, leproși, mușchetari, amante și șefi de echipaje. O lectură fascinantă, cu o intrigă extrem de complexă, superbă, care îți va menține interesul de la început până la sfârșit, astfel încât nici nu-ți dai seama cum dai paginile (care, în orice caz, chiar nu sunt puține). Sincer, chiar este o carte la care am vrut să ajung de îndată ce am văzut că a fost tradusă și care nu doar că mi-a satisfăcut așteptările, dar le-a și întrecut cu brio. Diavolul și apa întunecată chiar a fost o carte pe care am iubit-o și am citit-o fără să simt, măcar o clipă, că m-aș plictisi. Pur și simplu a avut de toate, dar, în primul rând, a fost ceva diferit când vine vorba de genul thriller. Și asta cred că apreciez cel mai mult, înainte de a aprecia și alte variabile: originalitatea lui Stuart Turton și curajul în ceea ce privește modul unic de abordare a genului thriller. Da, abia aștept să citesc și alte cărți scrise de el!

„- Curajul nu înseamnă lipsa fricii, îi strigă Sara. E lumina pe care o găsim atunci când suntem înconjurați de frică. E nevoie de tine acum, așa că găsește-ți curajul.”

Elementul supranatural, paranormal, mi-a plăcut mult, iar acțiunea captivantă, plină de acțiune, misterioasă, întortocheată, ca un puzzle mi-a hrănit așteptările de detectiv. O poveste incredibil de captivantă, în care nimic nu este ce pare a fi, din moment ce „Bătrânul Tom” ar putea fi chiar oricine, și totul se desfășoară cu o viteză nebunească, haotică. Situații neașteptate, întorsături de situație, personaje superbe, complexe, alcătuite din lumini și umbre. Totul, sincer, mi s-a părut a fi la superlativ, și poate sună impresionist tot ce spun, însă chiar mi-a plăcut la nebunie această carte. După cum am spus, o recomand cu mare încredere oricui, fie că sunteți fani ai genului sau nu. De asemenea, vă recomand fără niciun dubiu și celălalt roman al autorului, Cele șapte morți ale lui Evelyn Hardcastle, și nu pot să sper decât că, poate cât mai curând, Turton va publica o altă carte (care, de asemenea, sper să fie tradusă cât mai curând și la noi). Mă voi opri aici, fiindcă simt c-am scris multe și-am spus, de fapt, puține, dar, încă o dată, făceți-vă pe plac și citiți această carte. M-e-r-i-t-ă, fiindcă este exact ceea ce trebuie!