Schimbul de noapte, de M.L. Rio - Recenzie

Editura: Alice Books

Rating: ⭐️⭐️

Număr de pagini: 184

Anul apariției: 2024

Traducere: Elena Gorgan

M.L. Rio are un masterat în Studii shakespeariene la King’s College, Londra, și Shakespeare’s Globe și un doctorat în literatură engleză la Universitatea din Maryland, College Park. Este autoarea nuvelei Schimbul de noapte (apărută și la noi în 2024, în traducerea Elenei Gorgan) și a romanului Dacă am fi ticăloși, bestseller internațional, publicat în douăzeci de țări. La Editura Alice Books a apărut și romanul Dacă am fi ticăloși (2023, traducere din limba engleză de către Anacaona Mîndrilă-Sonetto).

🍄‍🟫NIȘTE CIUPERCI & CAM ATÂT🍄‍🟫

O poveste cu accente gotice despre un grup pestriț de lucrători în schimbul de noapte care se întâlnesc în cimitirul local pentru a scoate la iveală secretele unui mormânt deschis. Cinci persoane care lucrează în schimbul de noapte se întâlnesc în cimitirul unui colegiu: un barman, o șoferiță de rideshare, recepționera unui hotel, administratorul neoficial al bisericii abandonate – care, noapte de noapte, se profilează amenințător deasupra lor – și redactora-șefă a ziarului colegiului, aflată mereu în căutare de subiecte noi. Într-o seară târzie de octombrie, în curtea bisericii apare o groapă care nu era acolo înainte. Cine a săpat-o și pentru cine? Urmărindu-l prin noapte pe gropar, cei cinci își dau seama că acesta ar putea fi cheia șirului de întâmplări ciudate care au stârnit vâlvă în oraș în ultimele săptămâni – și că ar putea fi foarte aproape de dezlegarea misterului.

Nu am intrat în lectura cărții de față cu așteptări nerealiste. Ba chiar mi-a plăcut premisa: un grup de studenți care fumează într-un cimitir descoperă un mormânt proaspăt săpat și decid să investigheze misterul în noaptea de Halloween. Sună ca un amestec interesant de dark academia, horror și Scooby-Doo cu țigări, ceea ce, sincer, ar fi putut funcționa. Problema? Niciuna dintre aceste idei nu este dusă până la capăt. Întreaga acțiune a cărții are loc într-o singură noapte, ceea ce, în teorie, nu este o problemă. Am citit și alte cărți care se desfășoară într-un interval scurt de timp și care au reușit să creeze tensiune și atmosferă. Dar aici, totul se mișcă prea rapid, prea superficial. Nu e timp pentru atmosferă, nu e timp pentru a construi personaje reale, nu e timp pentru o poveste cu adevărat captivantă. Rio introduce un grup de studenți destul de efervescenți. Sunt exact genul de personaje pe care te-ai aștepta să le găsești într-o poveste de dark academia – jurnalistul obsedat de adevăr, fata cool și edgy, barmanul carismatic, tipul singuratic cu un trecut misterios. Pe hârtie, acest grup funcționează, dar în practică, fiecare personaj pare o schiță incompletă, un clișeu pe care n-am avut timp să-l descopăr cu adevărat.

Dacă te aștepți la un horror autentic, Schimbul de noapte nu este cartea potrivită pentru tine. Deși începe promițător, cu o atmosferă întunecată și o premisă bună, foarte repede îți dai seama că nu există niciun pericol real, niciun moment care să îți accelereze pulsul. Da, apar șobolani morți aruncați într-o groapă, există zvonuri despre niște atacuri ciudate care au loc prin oraș, dar toate aceste elemente rămân exact atât: zvonuri. De fapt, misterul este atât de rapid dezlegat încât aproape că nu simți suspansul. Grupul descoperă mormântul gol, fac niște presupuneri, caută câteva indicii și… gata, enigma este rezolvată. Nu există vreo revelație șocantă, vreun moment în care să te întrebi „wow, chiar asta se întâmplă?”. Pur și simplu, totul se desfășoară prea sec, fără vreun impact emoțional real.

Un alt punct slab al cărții este dialogul. De multe ori, personajele par să recite replici mai degrabă decât să aibă conversații autentice. Am avut senzația că Rio a încercat să creeze un stil noir combinat cu dramatismul exagerat din dark academia, dar rezultatul e un amestec ciudat de fraze rigide și discuții care nu par naturale. Nu știu dacă asta s-ar fi simțit diferit într-un roman mai lung, unde am fi avut timp să ne atașăm de personaje, dar aici pare doar forțat. Și apoi ajungem la final. Când citești o carte de mister, vrei ca finalul să fie satisfăcător, fie șocant, fie cel puțin să îți lase o impresie puternică. Dar Schimbul de noapte pur și simplu… se termină (așa cu un sentiment de în-sfârșit-se-întâmplă-asta). Misterul se rezolvă atât de ușor încât aproape că te întrebi de ce a fost nevoie de o întreagă carte pentru asta, chiar dacă de dimensiuni reduse. Nu există vreo concluzie dramatică, nu există vreo revelație care să schimbe perspectiva asupra poveștii. Doar o noapte care se termină și niște personaje care își văd mai departe de viețile lor banale.

În fine, Schimbul de noapte nu este o carte groaznică, dar este o carte care nu livrează ce promite. Are idei interesante – un grup de studenți care se adună într-un cimitir, un mormânt misterios, o noapte plină de incertitudini – dar niciuna dintre aceste idei nu este explorată suficient. Totul se întâmplă prea repede, fără tensiune, fără emoție. Dacă ai citit Dacă am fi ticăloși și ai așteptat această carte cu sufletul la gură, probabil (spre foarte sigur) te va dezamăgi. Dacă vrei doar o lectură scurtă, de Halloween, cu o atmosferă ușor sumbră și un mister pe jumătate interesant, poate merită să îi dai o șansă. Eu, unul, sunt curios totuși și de prima carte a autoarei, pentru că n-am citit-o încă. În schimb, am auzit numai de bine de ea; și, sincer, chiar am un feeling destul de puternic că se va dovedi a fi o lectură foarte faină. Cartea de față, așa cum vă puteți da seama, n-a fost să fie. Lecturi cât mai frumoase și pe placul vostru să aveți în continuare!

PS. Știți că de obicei adaug citate în recenzii, așa-i? Ei bine, n-am găsit absolut niciunul care să merite efortul de a fi menționat în această recenzie.