Zero Days, de Ruth Ware - Recenzie

Editura: Trei

Colecția: Fiction Connection - Crime

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 448

Anul apariției: 2024

Traducere: Alunița Voiculescu

Ruth Ware (n. 1977) a crescut în Sussex, pe coasta de sud a Angliei. Înainte să se apuce de scris, a avut meserii dintre cele mai diverse: chelneriță, librăreasă, profesoară de engleză și PR manager. Romanul ei de debut, Într-o pădure întunecată, a fost publicat în peste 40 de țări și a devenit bestseller New York Times și Sunday Times. A fost nominalizat la British Book Industry Awards, secțiunea debut, și urmează să fie ecranizat de New Line Cinema. Drepturile de ecranizare pentru televiziune ale celui de-al doilea roman, Jocul minciunii, au fost achiziționate de Entertainment One în parteneriat cu Gotham Group, iar Femeia din cabina 10 a devenit bestseller Sunday Times și New York Times, drepturile de ecranizare fiind achiziționate de CBS Films. La Editura Trei au apărut romanele Într-o pădure întunecată, Jocul minciunii, Femeia din cabina 10, Moartea doamnei Westaway, Unul câte unul, Ușa ferecată și Crimă la Oxford. O puteți urmări pe www.ruthware.com sau pe Twitter (@RuthWareWriter).

⌖ ⌖ ⌖ CUM TE ASCUNZI CÂND EȘTI VÂNAT PESTE TOT? ⌖ ⌖ ⌖

Angajați de companii să intre prin efracție în diverse clădiri și să spargă sisteme informatice, Jack și soțul ei, Gabe, sunt cei mai buni specialiști din domeniu. Însă o misiune de rutină dă greș, iar Jack își găsește partenerul mort. Mai mult, se pare că poliția vede un singur suspect: chiar pe ea. Ajunsă brusc fugară și cu tot mai puține opțiuni de scăpare, Jack trebuie să se hotărască în cine poate să aibă încredere în timp ce se apropie tot mai mult de adevăratul ucigaș.

„În aer plutea o aromă străină, de chimicale, cel mai probabil de la sprayurile și șervețelele folosite în timpul cercetării. Însă cel mai puternic dintre toate și cel care îmi făcea cel mai profund rău era mirosul sângelui lui Gabe, duhoarea aceea metalică, de măcelărie, care mă asaltase când deschisesem ușa casei, cu două nopți în urmă.”

Oficiaaaal, am citit toate cărțile scrise de Ruth Ware și traduse și la noi. Concluzia? Dap, chiar îmi place cum scrie femeia asta. Am citit multe thrillere la viața mea, dar puține mi-au declanșat acea senzație de cursă contra cronometru în felul în care a făcut-o Zero Days. Cartea de față a fost ca o mașină sport care gonește pe autostradă, cu motorul turat la maximum și fără frâne. A fost o lectură alertă, tensionată, care m-a ținut cu inima în gât și ochii lipiți de pagini; am citit-o aproape dintr-un foc, cu câteva mici pauze, pentru că n-am putut să mă despart de ea. Jack și Gabe sunt echipa perfectă – o combinație letală între forță fizică și inteligență tehnologică. Munca lor ca specialiști în penetrarea de securitate (da, am fost și eu tentat să caut termenul pe Google, dar am avut o bănuială că ar putea duce în niște locuri… să le spunem discutabile) îi face să pară un fel de versiune modernă a lui Bonnie și Clyde, dar fără partea ilegală. Jack intră în clădiri protejate ca un ninja al securității, iar Gabe o ghidează din umbră, cu mintea sa ascuțită ca un bisturiu. Totul se schimbă însă într-o clipă.... bineînțeles!

„Dintr-o dată, nu am mai fost deloc sigură că puteam face asta. Am rămas câteva clipe ținându-mă de balustradă, luptând cu panica pe care o simțeam gata să mă copleșească. Absența lui Gabe nu mi se păruse niciodată atât de uriașă, atât de reală. Murise (...). M-am trezit scurgându-mă în genunchi, cu mâinile încleștate de balustradă, iar din gura mea încerca să se strecoare, ca un geamăt, numele lui. Gabe.”

Din acest punct, cartea devine un adevărat coșmar trăit în timp real. Jack nu doar că își pierde partenerul de viață, dar se trezește și principalul suspect în crima care i-a smuls sufletul pereche. Fiecare pas pe care îl face este ca o piesă de domino care se prăbușește peste următoarea, iar singura cale de ieșire este fuga. De aici, romanul devine un maraton de supraviețuire, o călătorie printr-un oraș care pare să fi devenit un labirint fără ieșire. Poliția îi este pe urme, iar prietenii devin suspecți. Se poate avea încredere în cineva? Se poate avea încredere în sine, când întreaga lume pare să spună altceva? Îmi place modul în care Ruth Ware și-a schimbat registrul în acest roman. Am citit că unii au fost deranjați de această tranziție de la stilul ei clasic, dar pentru mine a fost o surpriză binevenită. Dacă romanele ei anterioare erau construcții minuțioase, cu mistere care se desfăceau lent, aici ritmul este amețitor, iar stilul e mai visceral, se-ntâmplă mai multe. Am simțit fiecare rană a lui Jack, fiecare urmă de epuizare, fiecare zvâcnire de disperare. Este un thriller care nu te lasă să respiri, căruia i s-a adăugat un strat în plus de vulnerabilitate care o face pe Jack să fie mai mult decât o eroină de acțiune tipică. Eu chiar mă atașasem de ea!

„– Dar deja am făcut o tâmpenie, am răspuns eu sec. Când am hotărât să plec din secția de poliție, m-am transformat în suspectul numărul unu. Singuru lucru important acum este să-l găsesc pe cel care a făcut asta, pentru că, dacă nu aflu cine l-a ucis pe Gabe, viața mea e oricum terminată. Nu mai am pentru ce trăi, înțelegi?”

Poate că punctul slab al cărții este faptul că identitatea criminalului nu este atât de surprinzătoare pe cât mi-aș fi dorit. Am avut câteva bănuieli destul de devreme și s-au dovedit corecte, dar chiar și așa, nu am simțit nicio clipă că asta mi-a ruinat experiența. De ce? Pentru că, în acest roman, nu dezvăluirea finală contează cel mai mult, ci drumul până acolo. E ca într-o cursă de raliu: știi destinația, dar ceea ce te ține în priză sunt curbele periculoase, derapajele neprevăzute și senzația de viteză care te face să simți că ai putea pierde controlul în orice moment. Un alt aspect care mi-a plăcut enorm a fost construcția personajului principal. Jack nu este infailibilă, nu este o eroină perfectă care face mereu mișcarea corectă. Face greșeli, se accidentează, este cuprinsă de paranoia, are momente în care pare că va ceda. Și tocmai asta o face atât de umană și credibilă, atât de imprevizibilă. Repet, pentru mine rețeta asta nouă pe care Ruth Ware a încercat-o în Zero Days chiar „a avut gust”.

„Apoi, când trenul a început să încetinească, am luat-o către capătul vagonului, cu obrajii în flăcări din cauza durerii șocante și a rușinii pentru cine devenisem – o persoană care le scuipa în față străinilor îngrijorați, care nu mai avea încredere în cel mai mic gest de bunătate. Cine devenisem? Nu mai eram sigură că știam.”

Dacă în unele thrillere personajele par construite din beton armat, Jack este din carne și sânge, are un puls (deseori accelerat) și gânduri haotice, are sentimente, are lumini & umbre. În plus, scenele în care își amintește de Gabe sunt dureros de frumoase – nu avem doar un soț ucis care servește drept pretext pentru poveste, ci un personaj pe care îl simțim viu, chiar și în absență. Așadar, Zero Days chiar mi s-a părut un thriller bun, un thriller care mi-a accelerat pulsul, m-a ținut acolo și mi-a confirmat că Ruth Ware – deși am mai avut niște rateuri cu câteva cărți scrise de ea – chiar are talent și face destul de bine ceea ce face. Dacă vrei o carte care să te țină cu sufletul la gură, să-ți pompeze adrenalină și să-ți dea senzația că ești „fugar” alături de protagonistă, atunci ai găsit lectura perfectă. O interesantă poveste despre supraviețuire și despre pierdere, iubire și lupta de a-ți recâștiga viața când totul pare pierdut. Aș citi încă zece cărți ca aceasta și nu m-aș plictisi niciodată!

Alte recenzii ale cărților scrise de Ruth Ware, apărute și pe blog:

 | Într-o pădure întunecată | Femeia din cabina 10 | Ușa ferecată | Moartea doamnei Westaway | Unul după unul | Jocul minciunii | Crimă la Oxford |