Crimă la Oxford, de Ruth Ware - Recenzie

Editura: Trei

Colecția: Fiction Connection - Crime

Rating: ⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 560

Anul apariției: 2023

Traducere: Monica Vlad

Ruth Ware (n. 1977) a crescut în Sussex, pe coasta de sud a Angliei. Înainte să se apuce de scris, a avut meserii dintre cele mai diverse: chelneriță, librăreasă, profesoară de engleză și PR manager. Romanul ei de debut, Într-o pădure întunecată, a fost publicat în peste 40 de țări și a devenit bestseller New York Times și Sunday Times. A fost nominalizat la British Book Industry Awards, secțiunea debut, și urmează să fie ecranizat de New Line Cinema. Drepturile de ecranizare pentru televiziune ale celui de-al doilea roman, Jocul minciunii, au fost achiziționate de Entertainment One în parteneriat cu Gotham Group, iar Femeia din cabina 10 a devenit bestseller Sunday Times și New York Times, drepturile de ecranizare fiind achiziționate de CBS Films. La Editura Trei au apărut romanele Într-o pădure întunecată, Jocul minciunii, Femeia din cabina 10, Moartea doamnei Westaway, Unul câte unul, Ușa ferecată și Zero Days. O puteţi urmări pe www.ruthware.com sau pe Twitter (@RuthWareWriter).

👁️⃤  CÂND TOȚI AU DE ASCUNS CEVA. INCLUSIV (ȘI MAI ALES) O CRIMĂ 👁️⃤

April Clarke-Cliveden a fost prima persoană pe care Hannah Jones a cunoscut-o la Oxford. Plină de viață, genială, uneori răutăcioasă și o adevărată mondenă, o atrage rapid pe Hannah pe orbita ei strălucitoare. În primul trimestru, își formează un grup de prieteni devotați și inseparabili — Will, Hugh, Ryan și Emily. Însă până la sfârșitul anului, April e moartă. Zece ani mai târziu, Hannah și Will așteaptă primul lor copil, iar John Neville, bărbatul condamnat pentru uciderea lui April și fost portar la Oxford, moare în închisoare. Ușurată că poate lăsa trecutul în urmă, Hannah își vede întreaga lume dată peste cap când află despre noi dovezi, potrivit cărora Neville ar putea fi nevinovat. Când reia legătura cu vechii prieteni și pătrunde mai adânc în misterul morții lui April, își dă seama că toți cei pe care credea că-i cunoaște au câte ceva de ascuns… inclusiv o crimă.

„Dorința de a se întoarce peste ani și de a le avertiza pe cele două fete din fotografie aproape dureros de puternică, atât de puternică încât, dintr-o dată, Hannah n-o mai poate suporta. Închide telefonul și stă privind în întuneric, gândindu-se la ce ar fi putut fi.”

Eu și Ruth Ware avem o relație dintr-aia de love-hate – ba îmi servește una caldă, ba îmi servește una rece. Așadar, în general încerc să nu am așteptări de la cărțile scrise de ea pe care le citesc. Totuși, nu pot să le trec cu vederea, pentru că-s mare iubitor de thrillere, așa că, na, vreau să văd ce & cum (mai ales cum). În ceea ce privește Crimă la Oxford, am intrat în poveste cu așteptări moderate, sperând la o intrigă inteligentă, personaje memorabile și un mister care să mă țină în priză (curent continuu, nu alternativ). Ce am primit? O experiență literară care s-a mișcat precum o ceață deasă de-a lungul unui râu: uneori misterioasă și fermecătoare, dar în cea mai mare parte lipsită de vizibilitate și greoaie, care nu ascunde mai nimic interesant. E mai mult vorba despre „ideea misterului”, decât „misterul în sine”. Încă de la început, Oxfordul este descris cu o eleganță care aduce aminte (vag) de romanele clasice englezești. Străzile pietruite, aerul aristocratic și farmecul vechi al universității sunt redate cu măiestrie, ceea ce într-un fel creează o scenă perfectă pentru o dramă intensă. Totuși, în loc să fie un personaj viu, acest decor a devenit uneori doar un fundal inert, nefolosit la adevăratul său potențial.

„– Deci amintirile nu s-au mai întors niciodată? O întreabă Geraint, scriind, și ea scutură din cap.

– Frânturi, uneori, în vise. Dar nu sunt niciodată sigură cât de mult e amintire și cât e doar mintea mea care reconstruiește ceea ce crede că am văzut. Nimic pe care să mă pot baza.”

Hannah, protagonista noastră, este un amestec de inocență și frământări interioare, dar vocea ei narativă nu a reușit să mă convingă complet. O vedem oscilând constant între trecut și prezent, între frică și determinare, dar de multe ori introspecțiile ei devin repetitive, ca un disc zgâriat care revine mereu la aceeași notă. Felul în care își analizează obsesiv deciziile de acum zece ani devine extenuant, mai ales că uneori pare să descopere aceleași dileme iar și iar. April, colega de cameră și prietena ei ucisă, este descrisă ca fiind o prezență magnetică, strălucitoare, dar și răutăcioasă. Problema este că nu ajunge niciodată să fie suficient de bine conturată pentru ca moartea ei să lase o rană emoțională adâncă în cititor. E prezentată drept fata carismatică, irezistibilă, dar deseori toxică, un personaj care seamănă prea mult cu stereotipul fetei bogate și răsfățate, care mi se pare puțin expirat. Restul grupului – Will, Hugh, Ryan și Emily – sunt bine schițați, dar nu suficient de nuanțați încât să iasă din tiparele tipice ale genului. Avem tipul serios și stabil (Hugh), iubitul perfect (Will), prietenul tăcut și retras (Ryan) și confidenta de nădejde (Emily). Deși fiecare are momentele sale de umbră, nu am simțit că aceste personajele ar putea fi cu adevărat reale, palpabile, cu adevărat vii.

„(...) Și pentru prima dată de la moartea lui John Neville nu se mai gândește la April, la trecut sau la faptul că poate a condamnat un om nevinovat să moară în închisoare.

Se gândește la copilul său și la noua viață din pântecul ei. Și fericirea îi e atât de intensă încât doare.”

Povestea alternează între trecutul de la Oxford și prezentul în care Hannah, acum însărcinată, își pune sub semnul întrebării mărturia care a trimis un om după gratii. Acest tip de construcție poate fi fascinant atunci când este bine executat, dar aici tranzițiile sunt deseori obositoare. În loc să fie o scară care urcă treptat spre un punct culminant, firul narativ pare un drum cu prea multe serpentine, care încetinește ritmul fără motiv. De asemenea, romanul este prea lung după părerea mea. Ware se pierde în detalii care nu adaugă prea mult la poveste, iar Hannah petrece prea mult timp frământându-se asupra acelorași gânduri. Cartea ar fi putut fi cu (cel puțin) 100 de pagini mai scurtă, și asta nu ar fi afectat absolut nimic din esența căreia, în cele din urmă, încearcă să-i dea gust. Tind să cred că Ruth Ware știe să construiască suspansul, dar aici trucurile sale sunt mai puțin eficiente. Fiecare personaj pare suspect la un moment dat, ceea ce este un lucru bun, dar finalul nu are acel impact pe care îl speram. Am ghicit identitatea criminalului cu mult înainte ca Hannah să o facă, iar revelația nu a fost suficient de șocantă pentru a compensa și justifica lungimea cărții.

„Și nu-i mai e frică.

A încetat să mai fugă de monștri. S-a întors cu fața la ei.

Vrea să afle adevărul.”

Interesul (și cheful de a continua lectura) meu pentru această carte a fost salvat, într-o anumită măsură, de temele abordate: cât de bine ne cunoaștem cu adevărat prietenii? Cât de ușor putem greși în judecățile noastre? Cum ne influențează amintirile deciziile din prezent? Aceste întrebări sunt interesante și, în momentele sale bune, romanul le explorează într-un mod convingător. Totuși, dacă romanul Crimă la Oxford ar fi fost mai concis și cu o protagonistă mai puțin captivă în cercul ei nesfârșit de dubii, probabil că mi-ar fi plăcut mai mult. Atmosfera e bună, dar nu extraordinară. Misterul e interesant, dar nu îndeajuns de captivant încât să te facă să dai pagină după pagină după pagină. Personajele sunt decente, dar nu memorabile și prea puțin convingătoare. În final, este o carte care nu mi-a displăcut complet, dar nici nu m-a făcut să vreau să o recitesc (oricum, nu prea recitesc cărți, nici dacă mi-au plăcut grozav de mult) sau să o recomand cu entuziasm. Dacă îți plac thrillerele lente, slow-peaced, sau cum s-o mai spune, poate vei găsi aici ceva de apreciat. Însă, dacă vrei un roman care să te țină cu sufletul la gură, să-ți provoace aritmii, ai la dispoziții alternative mult, mult mai bune.

Alte recenzii ale cărților scrise de Ruth Ware, apărute și pe blog:

 | Într-o pădure întunecată | Femeia din cabina 10 | Ușa ferecată | Moartea doamnei Westaway | Unul după unul | Jocul minciunii |