Sacrificiul (Memento, #1), de Henrik Fexeus - Recenzie (Crime Club)

Editura: Trei

Colecția: Fiction Connection - Thriller

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 528

Anul apariției: 2025

Traducere: Alin-Daniel Dragomir

Henrik Fexeus, psiholog de profesie, este unul dintre cei mai apreciați conferențiari suedezi. A realizat experimente psihologice spectaculoase la SVT și TV4 și a debutat în 2007 cu volumul Arta de a citi gândurile (publicat în limba română la Editura Trei). Cărțile lui au fost premiate, s-au vândut în peste un milion de exemplare și au fost traduse în peste 30 de limbi. A debutat în literatură cu romanul The Lost, prima carte a trilogiei Final Illusion. La Editura Trei, au mai apărut Manualul abilităţilor sociale superioare și Reload: Cum să-ți încarci bateriile. Arta recuperării inteligente (împreună cu Catharina Enblad). Tot la Editura Trei au apărut și cele trei volume ale seriei Vincent și Mina, scrisă împreună cu Camilla Läckberg: Cutia, Cult și Miraj. Seria este în curs de adaptare pentru televiziune.

🔗CE IESE LA IVEALĂ DACĂ ZGÂRII POJGHIȚA TRECUTULUI?🔗

Când David Lund primește un e-mail de la o femeie necunoscută care susține că are informații despre copilăria lui, nu știe cum să reacționeze. La modul ideal, vrea să ignore mesajul și să-și lămurească sentimentele pentru frumoasa avocată Florence Tapper. Totuși el nu are nicio amintire din primii 12 ani de viață, astfel încât curiozitatea învinge și răspunde la e-mail. Însă femeia care l-a contactat dispare fără urmă, iar el devine suspectul principal. Între timp, cineva pare să-l vâneze pe el și pe toți cei la care ține. Cu ajutorul lui Florence, David trebuie să descopere cine se află în spatele atacurilor și care este conexiunea cu golul său de memorie. În umbră pândesc un secret vechi de zeci de ani și jucători care au enorm de câștigat dacă adevărul nu este dezvăluit. Sacrificiul este un roman de suspans extrem de intens, care analizează felul cum cele mai întunecate părți ale psihicului uman, ale amintirilor și traumei pot interacționa în moduri devastatoare.

„Nu ar fi trebuit să trimit e-mailul. Paulina nu poate scăpa de sentimentul că a declanșat ceva de proporții. Ceva mare și foarte periculos. Care nu va putea fi oprit.”

Cartea Sacrificiul chiar a fost experiență literară intensă, ca un labirint psihologic unde fiecare colț de umbră ascunde o amenințare, iar amintirile uitate ale protagonistului sunt chei ruginite care deschid porți spre adevăruri neconvenabile. Acest prim volum al seriei Memento a fost un thriller captivant pe care l-am savurat (și dat gata pe nerăsuflate), dar care abordează teme foarte sensibile, explorând meticuloas componenta traumei, memoriei și identității, toate construite cu de un autor care încearcă să manipuleze mintea cititorului la fel cum un mentalist manipulează percepțiile celor din jur. David Lund, protagonistul nostru, trăiește o viață aparent obișnuită până în momentul în care primește un e-mail de la o femeie necunoscută, Paulina Mentzer, care susține că trebuie să discute urgent despre trecutul lor comun. Problema este că David nu știe cine este Paulina și, mai mult decât atât, nu are aproape nicio amintire din copilăria sa. Această lipsă de memorie este o groapă adâncă în care Fexeus ne aruncă, transformând fiecare pagină într-un act de echilibristică între realitate și iluzie. David vrea să ignore mesajul, dar simte un fior de neliniște în tot corpul, ca și cum un adevăr monstruos a fost trezit din somnul său adânc. Curiozitatea înseamnă pericol, dar ignorarea înseamnă pierderea unei părți din sine poate pentru totdeauna.

„Dar trebuie să ai grijă. Trebuie să iei în considerare faptul că ei știu cine ești. Când vor afla că ai vorbit cu David Lund, iar ei se pricesc la descoperiri de acest fel, își vor da seama că știi. Vor veni după tine. Trebuie să fii cu un pas înaintea lor.

Te iubesc.”

Florence Tapper, o avocata inteligentă și carismatică, începe să fie atrasă în această pânză de păianjen atunci când tatăl Paulinei o angajează să-l protejeze pe David. Aceasta nu este doar o simplă misiune legală, ci un labirint de minciuni, amenințări și descoperiri tulburătoare. Pe măsură ce trecutul lui David iese la suprafață, devine evident că cineva, sau ceva, este hotărât să-l reducă la tăcere pentru totdeauna. Suspansul crește ca un nod care se strânge în stomac, fiecare pagină transformând incertitudinea în teroare pură. Fexeus jonglează foarte fain cu ritmul narațiunii, alternând prezentul plin de tensiune cu flashback-uri ce oferă indicii despre trecutul nebulos al lui David. Cititorul devine detectiv, absorbit într-o anchetă în care fiecare detaliu poate fi un indiciu sau o capcană. Scriitura este aproape cinematografică, iar fiecare scenă pare decupată dintr-un film noir scandinav, unde frigul, singurătatea și paranoia sunt omniprezente. 

„Și totuși...

O voce interioară îi spune că este acasă.

Dar nu o spune cu bucurie. O spune cu îngrijorare. Cu un nod în stomac. Se sprijină de poartă pentru a-și menține echilibrul și continuă să privească silueta întunecată a casei copilăriei sale. Probabil că umbrele îi joacă feste, dar i se pare că una dintre ferestrele de sus este mai întunecată decât celelalte.”

Fiecare personaj are propria sa dimensiune psihologică, conturată cu finețe, iar dinamica dintre David și Florence adaugă un strat de complexitate narativă. Un element care mi-a captat atenția este modul îngrozitor în care Fexeus se joacă cu percepțiile noastre despre adevăr. Asemenea unui iluzionist care deturnează atenția publicului, el introduce detalii care te fac să crezi că ai înțeles întreaga poveste, doar pentru ca în următorul capitol să dărâme tot ce credeai că știi. Este o demonstrație de forță narativă, într-o manieră care amintește de marile thrillere psihologice scandinave. Finalul este de-a dreptul exploziv. Când am întors ultima pagină, am rămas cu o senzație de vertij, ca și cum tocmai coborâsem dintr-un roller coaster în care m-am dat fără să-mi fi pus centura de siguranță. 

„Îmi retrag capul și închid ușa ușor. Ar trebui să fiu fericit, nu mi-au plăcut niciodată prietenii mamei (...). Dar toată ființa mea se simte acum ca partea fricoasă. Pentru că știu că mama este furioasă.”

Pe cât de bine este construit firul narativ, pe atât de devastator este impactul finalului. Este acel gen de carte care te lasă cu un gust amar, cu întrebări, dar mai ales cu dorința imposibil de ignorat de a pune mâna pe următorul volum. Eu, unul, abia aștept să văd ce urmează să se mai întâmple, pentru că presimt că va fi o serie de-a dreptul grozavă. Sacrificiul nu este un thriller obișnuit, clasic, ci mi s-a părut că a reușit să abordeze cu succes teme foarte sensibile, de altfel, într-un tur de forță psihologic și emoțional - o disecție a trecutului traumatizant și a pericolelor ascunse sub suprafața memoriei. Fexeus reușește să creeze un univers intens, aproape claustrofobic, în care fiecare personaj pare prins într-o capcană pe care nici măcar nu o bănuiește. Sunt tare curios în ce direcție vor merge toate; deja m-am atașat de David Lund și de Florence Tapper. Oricum, presimt că multe urmează să mai iasă la iveală. Nu știu dacă autorul a scris deja volumul al doilea (voi verifica asta pe Goodreads ulterior) - dar dacă nu, sper ca Fexeus s-o facă cât mai curând. Iar dacă a făcut-o deja, sper ca prietenii de la editură să îl traducă, de asemenea, cât mai curând. În orice caz, eu am răbdare!

Notă: recenzia face parte din blog tourul dedicat cărții lui Henrik Fexeus, Sacrificiul, prin care ne dorim ca această recomandare să ajungă la cât mai multe persoane. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare: Anca și Cărțile, Cărțile Mele și Alți Demoni, Analogii-Antologii, Biblioteca lui Liviu, Literatură pe Tocuri, Ciobanul de Azi, CiteștE-Mi-L, Fata cu Cartea!

Alte recenzii ale cărților scrise de Henrik Fexeus, apărute și pe blog: 

| Cutia |