sâmbătă, 31 octombrie 2015

Interviu scriitoricesc cu Alexandra Gheorghe

„Născută în anul 1988 la poalele Munţilor Ceahlău, mai exact în Orasul Bicaz aflat în Judeţul Neamţ, controlată atât fizic cât şi psihic de locurile natale, reuşesc cu o plăcere nemaiîntâlnită să răscolesc în amintiri, iar pe baza acestora să îmi plăsmuiesc visul.

Alcătuiesc portretul unui personaj zâmbăreţ, dezavantajul meu în unele circumstanţe fiindu-mi caracterul visător, compromis de gânduri uneori nechibzuite. Am terminat Facultatea de Jurnalism în cadrul Universităţii Hyperion, ani în care am reuşit să îmi dobândesc de la profesori cu har, cunoştinţele necesare în tainele scrisului.

Sunt la început de drum şi doresc să învăţ a mă perfecţiona cu ajutorul celor cu experienţă. Nu dispun încă de premii, titluri care să mă pună în evidenţă, imagini pompoase dar ţin în mână un dar moştenit, un prestigiu pe care aş dori să îl fructific în cinstea strămoşilor mei. Tatăl Ion, un om simplu al acestei poveşti, a reuşit să îmi transmită acest talent, lăsându-mi cu bună credinţă această îndemânare.” - Alexandra Gheorghe

Am vorbit cu Alexandra, și drept să vă spun nu mare mi-a fost mirarea când am văzut ce om frumos, deschis, sensibil și inteligent este. I-am cumpărat și romanul, abia aștept să-l citesc și să-i descopăr povestea. Pe Alexandra o mai ăsim și pe site-ul ei personal, acesta

Î: Dacă nu sunt prea indiscret, te-aș ruga să ne spui ce te-a impulsionat să scrii romanul „Necunoscutul”.

R: Mă faci să zâmbesc Andrei şi îţi mulţumesc foarte mult pentru întrebările tale „indiscrete”.
Să ştii că, eu, nu consider „Necunoscutul” un roman. Romanul ar avea o prezentare mai stufoasă şi mult mai complexă. Am numit naraţiunea „Povestea mea şi a voastră” în rândurile novice făcând vii trăirile copilăriei. Ce m-a impulsionat? Cred că interiorul, faptul că aveam nevoie să îmi scriu povestea, iar apoi să o dau mai departe. Consider că întâmplările frumoase trebuiesc povestite.

Î: În timp ce scriai, ai avut vreodată momente în care ai crezut că n-ai putea duce la bun sfârşit ceea ce ai început?

R: Nu mă gândeam că nu o voi termina nicicând ci, cel mai tare mă rodea, faptul că nu aş putea să o termin în timp util, aşa cum îmi promisesem mie şi apoi cititorilor. Îmi place să fiu promptă şi să îi respect pe cei din jurul meu.

Î: Dacă ar fi să încadrezi romanul „Necunoscutul” într-un anumit gen, dincolo de cel ficțional, și raportându-te la realitatea pe care ai trăit-o în timp ce-l scriai, în ce tagma l-ai încadra?

R: Prima parte o consider Cartea Copilăriei, maturizarea personajului principal, prezentând astfel toate etapele ei, a maturizării. În prima parte, am făcut cunoştinţă cu personajele, încă timide, iar apoi, în a doua parte, alături de ele participăm la scene în care pasiunea, dragostea şi iubirea nemărginită nu au limite, demonstrând că iubirea este cel mai puternic sentiment de pe pământ, unica certitudine a existenţei noastre. Fără iubire nemărginită ar fi totul crud.

Î: Care a fost cea mai mare frică a ta atunci când scriai manuscrisul romanului?

R: Recunosc! Mi-a fost frică că, nu voi fi citită şi ca povestea mea nu o să fie pe placul cititorilor. Dar, deşi novice, oamenii au avut încredere în mine şi au citit, mulţumindu-le astfel.

Î: Ce părere ai de ceea ce, din ce în ce mai des, se „vinde” în ziua de astăzi; ceea ce „dă bine la public”, „șochează”?

R: Voi fi sinceră şi la obiect. Ceea ce citim, acel lucru suntem! Am participat cândva la un eveniment. Iar o doamnă foarte elaborată a spus „Spune-mi ce citeşti, ca să îţi spun cum eşti” Ceea ce se scrie astăzi, se scrie doar pentru „o socoteală mai bună cu viaţa” renunţându-se parcă le emoţia de a trăi o poveste. Nu critic, îmi expun doar părerea. Sunt autori foarte buni, şi mă refer la ai noştri, cei din România. Doar că, din păcate, observ afundarea lor, lupta începând să fie din ce, în ce, mai grea, acum când, blogging-ul şi afirmarea virală a devenit atât de atractivă. Mi-aş dori ca romanii noştri să îşi aleagă cărţile, precum o carte de vizită, pentru că ele ne arată adevărata personalitate.

Î: Care consideri că ar fi, în ziua de astăzi, cea mai mare greșeală pe care o fac cititorii romani, atunci când vine vorba de ceea ce citesc?

R: Citim? Foarte bine! Dar să şi învăţăm din acele rânduri. Să învăţăm şi din greşelile dar şi din povestea autorului. Greşeli facem cu toţii, iar în privinţa cititului, care uşor, uşor devine prezent în casele românilor, ar trebui să nu alegem doar poveştile în care, noi credem că, ne regăsim. Putem să alegem cărţi de cultură, psihologie, etică etc.
În viaţă, uneori, avem nevoie şi de diversitate.

Î: Este vreo diferență între Alexandra Gheorghe-Omul și Alexandra Gheorghe-Scriitorul?

R: Da, este diferenţa. Viaţa mă schimbă, iar când scriu, sunt exact ca într-o poveste, exact ca atunci când, citim şi luăm parte alături de personaje la o poveste. Pot spune că, folosesc scrisul, ca o portiţă ce face diferenţa dintre lumea reală şi cea fictivă. În lumea reală sunt eu, alături de prietenii mei, plină de viaţă, sinceră şi zâmbitoare. Iar în cea fictivă, mă pregătesc sârguincios pentru cititori, prezentându-le astfel darul meu, alaturi de care am reusit sa devin o scriitoare. 

Î: Care este cea mai mare dorință a ta, strict pe plan literar?

R: Să scriu un roman fantasy. De mult visez să scriu un astfel de roman. După ce voi termina povestea Necunoscutului de relatat, mă voi reculege, şi voi scrie. Promit! 


Î: La sfârșit, aș vrea să ne spui câteva cuvinte despre ce înseamnă, pentru tine, romanul „Necunoscutul”.

R: „Necunoscutul” face parte din mine, din povestea mea, din visul meu de pretutindeni. Cartea mărturisită inimii mele şi a celor ce mă împlinesc ca om şi mai apoi ca autor. Am scris această poveste, iar apoi am declarat-o persoanelor de seamă, pentru a demonstra că dragostea şi fluturii pe care îi purtăm în adolescenţă, umplu toate golurile vieţii. Pentru a demonstra că, acest sentiment, indiferent de cum îl vom trăi, ne ajută să înţelegem rolul nostru, făcând greşeli, îndrăgostindu-ne, neînţelegând de fapt începutul.

De asemenea, Necunoscutul ne trimite salutări (puteți face cunoștiință cu el trimițându-i salutări AICI)! :) Salutări și lui, și ție, Alexandra, și multă inspirație în tot ce-ți propui. Așteptăm, cât de curând, acel roman fantasy pe care ni l-ai promis! Lecturi plăcute, dragilor, și să aveți un weekend frumos!

4 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Mulțumesc tare, tare mult pentru cuvintele frumoase! :) Bine te-am găsit pe blog și să ne citim cu drag.

      Ștergere
  2. Este prima oară când aud de Alexandra, deși suntem „vecine” de județ. Mulțumim, Andrei, pentru promovarea valorilor românești! Sper să pun mâna cât de curând pe acest roman, până atunci mult succes! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Plăcerea mea, dragă Ralu. Oamenii frumoși trebuie descoperiți și citiți! Eu am pus mâna pe roman, abia aștept să-l citesc. Numai bine și mult succes și ție!

      Ștergere