luni, 29 decembrie 2014

„Înainte să adorm” (film)- Recenzie



Before I Go To Sleep”/„Înainte să adorm” este un thriller bazat pe un best-seller mondial a cărui protagonistă este o femeie care, din cauza unui tragic accident, se trezeşte în fiecare dimineaţă fără a-şi mai aduce aminte nimic din trecutul ei - până într-o zi, când află un adevăr care o împinge să-i pună la îndoială pe cei din jurul ei.

Deși filmul este apărut în cinema încă din 17 octombrie, abia aseră m-am gândit să-l caut online și să-l văd. Surprinzător, l-am găsit.

Are 47 de ani și e scriitoare. Se trezește în fiecare dimineață neștiind unde se află. O formă rară de amnezie o împiedică să rețină informații mai mult de 24 de ore. Crede că are cu 20 de ani mai puțin, că este singură și are întreaga viață înainte. Dar descoperă că locuiește cu soțul ei, Ben, și că majoritatea deciziilor importante din viața sa au fost deja luate. Doctorul o sfătuiește să țină un jurnal care o ajută să-și recompună amintirile de la o zi la alta. Dar într-o zi deschide jurnalul și citește: „Să nu ai încredere niciodată în Ben.”
O cheamă Christine. Jurnalul vieții ei se numește „Înainte să adorm”.


Și așa începe totul. Rolul lui Chrstine Lucas, protagonista, este jucat de către Nicole Kidman, care, deși la o vârstă atât de înaintă, „still popped my cherry”, și încă reușește să transmită o emoție deosebită. Încă un adevărat exemplu al zicalei „experiența se capătă cu înaintarea în vârstă”. În prima secvență a filmului regizat de către Rowan Joffé, Christine se trezește și privește în jur derutată, aflându-se într-o casă necunoscută, dormind lângă un bărbat pe care nu l-a mai văzut niciodată. Speriată, aceasta merge în baie și încearcă să-și dea seama ce se întâmplă cu viața ei, cine este și ce caută în acel loc necunoscut. În baie, pe un perete, găsește o groază de fotografii ce-i înfățișează pe ea și bărbatul cu care s-a trezit în pat, Ben, căsătoriți, împreună de ani buni.

Sfătuită de către doctorul său să țină un jurnal, acesta îi oferă o cameră foto pentru a-și înregistra gândurile și amintirile, fără însă ca Ben să afle. Astfel, din acel moment devenim martori la toate memoriile eroinei, care, încet, încet, încep să-i reapară în memorie, dezvăluind detalii șocante, cutremurătoare și misterioase. Se merită să vezi până la final ce se petrece în mintea lui Christine și cum reușește să-și amintească detalii importante din viața ei, pe care alții vor să le țină ascunse, „pentru binele propriu”.


După părerea mea, trăind drama lui Christine și încercând s-o aducă pe marile ecrane, Nicole Kidman reușește să facă acest lucru destul de bine, deși, pe ici pe colo, nu se implică complet în investigarea unui asemenea personaj, cât nici în evenimentele petrecute în viața ei. Deși actrița reușește să ofere o interpretare corectă, demnă și liniștită, încă rămân mici lacune care parcă ar spune „nu-prea-ai-fost-atașată-de-personaj.”

Un film realizat cu măiestrie, dar rezervat când vine vorba de a transmite emoții.


Carte vs. film?

Nici nu se pune discuția. Romanul e mult mai bun, chiar transmite emoție și, uneori, îți faci singur un scenariu în cap, îți imaginezi cum ar arată personajele, în ce condiții trăiesc, cum arată locurile în care merg. Filmul ți le oferă „pe tavă”, nelăsând loc de interpetări și imaginație. A fost pur și simplu imaginația regizorului să ne-o ofere pe Christine blondă, cu ochi albaștri, pe Ben și cu părul lins, iar pe doctorul lui Christine, ei, bine, chel. Cartea e mult mai bună. Dacă vreți să vă faceți o mică părere, recenzia am făcut-o AICI


Un film OK, care merită văzut într-o seară liniștită, cu o cană de cafea lângă voi și căștile în urechi.

Durata: 92 minute
Gen: Mister-Thriller
Rating: nerecomandat persoanelor sub 15 ani
Cu: Nicole Kidman, Mark Strong, Colin Firth

4 comentarii:

  1. Vai, acest film a maltratat biata carte! Cu ce a greşit cartea, săraca, să fie tratată aşa? Groaznic, şi cum a fost schimbat jurnalul şi cum au fost schimbate personajele.... Ştiu ca nu se putea transpune totul dar chiar aşa rău nu mă aşteptam să fie. Sunt complet dezamagita, în special de Nicole Kidman despre care aveam o impresie mult mai buna

    RăspundețiȘtergere
  2. Haha! Te înțeleg, crede-mă, aceași reacție am avut-o și eu după cele 92 de minute. Ar fi putut fi ceva muuult mai bun, dar actorii au fost cam prost greșiți. Nu că nu ar fi fost buni, dar, abia puțin au reușit să intre în pielea personajelor. Ori, oi fi având eu așteptări prea mari?

    RăspundețiȘtergere
  3. Ei, hai, aşteptări prea mari, nici măcar nu era vorba de efecte speciale sau de un machiaj deosebit, era vorba de o structură decentă a scenariului şi de puţină implicare din partea actorilor. Adică în carte ştiam exact ce ştia şi Christine, o credeam de fiecare dată şi când avea şi când nu avea încredere în Ben, îi înţelegeam frica de nebunie şi dezamăgirea, aici a fost un terci cu orice, am avut senzaţia că s-au grăbit să tragă cadrele repede ca să meargă la masă.... Uneori nici nu trebuia mărit bugetul ca să iasă ceva bun, trebuia doar să îşi dea puţin silinţa, să stabilească o succesiune logică a evenimentelor, până şi replicile mi s-au părut false pe alocuri...

    RăspundețiȘtergere
  4. Exaaaact, mi s-a părut totul prea alert făcut. Nici nu se filmul cu cartea. Terci cu orice, haha! Seară bună!

    RăspundețiȘtergere